ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1844/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 21.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. personal auxiliar de specialitate (grefieri informaticieni), O. (tehnician criminalist), toți în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, P., până la data de 15.11.2022, data pensionării, Q., până la data de 01.12.2022, data pensionării, foști grefieri, precum și personal conex (conducători auto) în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, R. și S., au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2018 - 2022, precum și pentru viitor, începând cu anul 2023 a câte 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, în funcție de perioada desfășurată, până la eliberarea din funcție a reclamanților; obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, respectiv, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș la plata indemnizației de concediu aferente acestor zile, respectiv, compensarea în bani a acestor zile, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatoare, începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.

În drept, au fost invocate prevederile Codului Muncii, dispozițiile Legii nr. 567/2004, dispozițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din H.C.S.M. nr. 186/2007, pentru aprobarea Regulamentului privind concediile personalului auxiliar de specialitate și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, dispozițiile H.G. nr. 250/1992, decizia nr. 3/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completele pentru soluționarea recursurilor în interesul legii.

Prin încheierea din 12.10.2023 Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a disjuns soluționarea cauzei cu privire la reclamanții L., M., N., O., P., Q., R. și S., fiind format dosarul nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 1704 din data de 23.11.2023, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Gorj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Gorj a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii republicat, art. 208 - 210 din Legea nr. 62/2011, apreciind că, față de natura litigiului și locul de muncă/domiciliul reclamanților, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Timiș.

Învestit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Timiș, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 816 din data de 06.06.2024, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat compentența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții L., M., N., O., R. și S. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivare, s-a reținut aplicabilitatea, în cauză, a dispozițiilor art. 269 alin. (3) Codul muncii și art. 59 C. proc. civ., concluzionând că reclamanții din cauza de față erau îndreptățiți să introducă cererea de chemare în judecată împreună cu ceilalți reclamanți la Tribunalul Gorj, dat fiind că sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competența de soluționare a cauzei între Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Timiș, secția I civilă, prima instanță reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii republicat, art. 208 - 210 din Legea nr. 62/2011, în timp ce Tribunalul Timiș a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la dispozițiile art. 269 alin. (3) Codul muncii și art. 59 C. proc. civ.

În speță, reclamanții au solicitat obligarea pârâților Ministerului Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, la acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2018 - 2022, precum și pentru viitor, începând cu anul 2023 a câte 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, în funcție de perioada desfășurată, până la eliberarea din funcție a reclamanților precum și obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, respectiv, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș la plata indemnizației de concediu aferente acestor zile, respectiv, compensarea în bani a acestor zile, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatorii începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.

Examinând obiectul și motivele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că este dedus judecății un conflict de muncă, în care reclamanții sunt personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, foști grefieri, precum și personal conex (conducători auto) în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă este dat de art. 248-253 din Codul muncii și de prevederile Legii nr. 367/2022 privind dialogul scoial.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența de soluționare a cererilor având ca obiect conflicte individuale de muncă aparține tribunalului în circumscripția căruia reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă. În cazul cererilor formulate de mai mulți reclamanți, alin. (3) al aceluiași articol instituie excepția conform căreia, dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Față de dispozițiile art. 59 C. proc. civ., se constată că pretențiile formulate de reclamanți în dosarul inițial nr. x/2023 sunt similare, aceștia având calitatea de personal auxiliar de specialitate, foști grefieri și personal conex și expunând aceleași motive de fapt și de drept în justificarea obiectului, astfel că este îndeplinită condiția existenței unei strânse legături între drepturile și obligațiile părților.

Instanța supremă are în vedere faptul că pentru o parte dintre reclamanții din dosarul nr. x/2023 Tribunalul Gorj, instanța mai întâi sesizată, a constatat că are competența teritorială de a soluționa litigiul de muncă dedus judecății, raportat la calitatea acestora de personal auxiliar, respectiv grefieri, făcând aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ. Luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, de la soluționarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la instanța reținută a fi cea de la locul de muncă al reclamanților din prezentul dosar, respectiv Tribunalul Timiș.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și de asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2024.