ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1154/2024

Ședința publică din data de 23 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la 10.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., în calitate de grefieri și personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, toți prin reprezentant convențional și mandatar comun A., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței de judecată, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194, art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ., art. 65 și art. 73 din Legea nr. 567/2004, art. 147, art. 278 Codul Muncii.

La termenul din 25.05.2023, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale prin raportare la domiciliul reclamanților și a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată, formându-se dosare noi. Astfel s-a format prezentul dosar, având-o ca reclamantă pe N., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Olt la 29.05.2023, sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 391/27.09.2023, Tribunalul Olt a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, în raport de art. 269 alin. (2) Codul Muncii.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut, în esență, că, reclamanta N. are domiciliul în județul Constanța, iar potrivit naturii juridice a cauzei deduse judecății, în speță devin aplicabile prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, dispoziții legale care prevăd o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalului de la domiciliul sau reședința reclamantului. S-a avut în vedere împrejurarea că reclamanta este angajată în calitate de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 București, așa încât nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 30.01.2024.

La termenul de judecată din 01.04.2024, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, pe care a reținut-o spre soluționare.

Prin sentința civilă nr. 1060 din 01.04.2024, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența teritorială de soluționarea a cauzei civile formulate de reclamanta N. în favoarea Tribunalului Olt. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, acțiunea introductivă de instanță având ca obiect drepturi salariale a fost formulată de mai mulți reclamanți, alături de reclamanta N., fiind îndeplinite astfel condițiile art. 59 din C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală facultativă, în virtutea cărora, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.

Astfel, tribunalul a reținut că, cererea prin care mai mulți reclamanți, în calitate de salariați, pretind angajatorului drepturile salariale, se întemeiază pe aceeași cauză juridică, raporturile juridice deduse judecății fiind similare. În atare situație, devin incidente dispozițiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii, ce recunosc competență de soluționare a cauzei, după criteriile de la alin. (1) al aceluiași articol, care trebuie îndeplinite în persoana oricăruia dintre reclamanții aflați în coparticipare procesuală facultativă.

Prin urmare, întrucât reclamanta A. domicilia în Slatina, jud. Olt, ceea ce a atras competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, Tribunalul Constanța a apreciat că această instanță era competentă să soluționeze și cererea reclamantei N., Tribunalul Constanța nefiind, prin urmare, competent teritorial sub acest aspect.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Olt competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Olt și Tribunalul Constanța - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență ivit, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Între părți s-a declanșat un litigiu de muncă, iar reclamanta N., grefier la Parchetul de pe Judecătoria Sectorului 5 București, a învestit Tribunalul Olt cu o acțiune formulată împreună cu alți reclamanți, ce au calitatea de grefieri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.

În conformitate cu dispozițiile art. 59 din C. proc. civ., "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".

Incidența acestui text legal reclamă existența unui drept ori a unei obligații comune sau situația ca acestea să izvorască din aceeași cauză, ori ca între ele să existe o strânsă legătură.

În cauză sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, atât timp cât drepturile reclamate au aceeași cauză și legătura strânsă care există între ele este necontestată.

Potrivit art. 269 din Codul Muncii, forma în vigoare la data înregistrării acțiunii (25.05.2023), acțiunile referitoare la conflictele de muncă se adresează "(2) tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul; (3) Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți."

Așadar, fiind întrunite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Față de raportul juridic litigios inițial, rezultă că prima instanță sesizată a fost în mod legal învestită să judece procesul de față, raportat la domiciliul uneia dintre reclamante, situat în Munc. Slatina, jud. Olt.

Mai mult, disjungerea este o măsură procesuală care poate fi luată pentru buna administrare a judecății, dar cauza disjunsă rămâne în competența instanței legal învestite.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (3) din Codul muncii, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Olt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2024.