ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1841/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 23.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat instanței, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună modificarea documentelor constatatoare nr. 17/85424 - 17/85430 emise la data de 27.09.2019 de către CNAIR referitoare la contractele subsecvente nr. x aferente acordului cadru nr. 156/03.09.2018, astfel:a) modificarea pct. 7 din fiecare document constatator enunțat anterior în sensul următor: - includerea la lit. d) altele: "nepredare proiect, lucrare imposibil de executat" - la lit. e): "eventuale litigii și modul lor de soluționare: contract reziliat, fără daune compensatorii"; b) modificarea pct. 8 din fiecare document constatator enunțat anterior în sensul următor: "Prejudicii care au fost sau ar fi putut fi aduse autorității contractante pe perioada derulării contractului (dacă este cazul, cuantificarea valorică a acestora) - NU."

Prin sentința nr. 2575 din 1.07.2020, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin sentința nr. 46 din data de 26 ianuarie 2023, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin încheierea din data de 14.05.2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și funcționale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în favoarea secției a II-a civile a Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică și statuările deciziei nr. 25/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completele pentru soluționarea recursurilor în interesul legii. Totodată, trebuie avut în vedere faptul că prezenta cauză a fost soluționată de instanța de fond, respectiv de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, aceasta neavând secții distincte de civil și de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind analizată de judecătorul fondului ca un litigiu vizând executarea unui contract de achiziție publică, prin raportare la prevederile contractuale și legale incidente.

Învestit cu soluționarea cauzei după declinare, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a pronunțat încheierea din data de 01.08.2024, prin care a admis excepția necompetenței material procesuale a secției a II-a civilă a Curții de Apel Ploiești și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești.

În motivare, s-a reținut, în esență, că instanța de fond, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal s-a raportat la competența indicată de legiuitor pentru completele specializate în materia contenciosului administrativ, atât art. 10 din Legea nr. 554/2004, lege generală, cât și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, lege specială, raportându-se la judecarea cauzelor de către completele specializate de contencios administrativ, la nivelul Tribunalului Prahova existând o specializare a completelor de judecată.

De asemenea, s-a reținut aplicabilitatea în cauză a deciziei nr. 4/24.04.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, arătându-se că, în cadrul verificărilor privind competența materială procesuală a instanței de control judiciar, aceasta va respecta specializarea primei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, fiind depășit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competența materială procesuală, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) și ale art. 131 alin. (1), raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.."

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale procesuale a instanței de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competența de soluționare a cauzei între Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, prima instanță reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, coroborate cu decizia nr. 25/15.11.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completele pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, în timp ce secția a II-a civilă a Curții de Apel Ploiești a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, coroborate cu decizia nr. 4 din 24.04.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

În speță, prin acțiune, reclamantul a solicitat să se dispună modificarea documentelor constatatoare nr. 17/85424 - 17/85430 emise la data de 27.09.2019 de către CNAIR referitoare la contractele subsecvente nr. x aferente acordului cadru nr. 156/03.09.2018, având ca obiect "lucrări de reparații și înlocuire parapet pietonal metalic (mana curentă) la podurile, pasajele, viaductele" pe raza SDN București Sud. Acest contract a fost încheiat în urma parcurgerii unei proceduri de achiziții publică, în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice.

Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat, iar prin art. 131 din același cod, legiuitorul a stabilit în sarcina judecătorului obligația verificării competenței reglementată prin norme de ordine publică.

Prevederile art. 136 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că dispozițiile secțiunii privitoare la excepția de necompetență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.

Prin decizia nr. 4/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că stabilirea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac sau în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

Considerentele acestei decizii examinează două ipoteze, în funcție de existența sau, dimpotrivă, inexistența unei specializări a primei instanțe (secție, complet).

Astfel, atunci când instanța de control judiciar este învestită cu soluționarea unei căi de atac formulate împotriva unei hotărâri a unei instanțe de fond care s-a pronunțat într-o formațiune de judecată specializată, specializarea primei instanțe (complet/secție) se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac.

În schimb, dacă prima instanță nu este structurată în formațiuni specializate, competența materială procesuală a instanței de control judiciar, care funcționează cu structuri specializate, se va determina cu luarea în considerare a obiectului și naturii pricinii, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond.

Prezenta cauză a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul Prahova, secția a II civilă și de contencios administrativ și fiscal, acesta neavând secții distincte, respectiv secție civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, și a fost analizată de judecătorul fondului în raport ca dispozițiile legale invocate de reclamantă, respectiv art. 1556 C. civ., art. 1, 7 și 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, prin încheierea de verificare a competenței din data de 07 septembrie 2020, fila x volumul I dosar fond, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a declarat competent să soluționeze cauza, inclusiv sub aspectul competenței materiale procesuale, constatând incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 1 alin. (2), raportat la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, considerându-se învestit cu soluționarea unui litigiu dat în competența de soluționare a unui complet de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit organizării și competenței alocate fiecărei secții din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal judecă, între altele, recursurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ fiscale, respectiv de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, în primă instanță.

Competența materială procesuală a instanței de recurs se determină în funcție de specializarea celei de apel, care se aplică în mod corespunzător și în calea de atac a recursului. Astfel cum statuează Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 4/2023, atunci când pricina a fost judecată de o secție civilă de drept comun, secția corespunzătoare a instanței superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competența materială procesuală (specializată) a secției pentru litigii cu profesioniști ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competența instanței de control judiciar se stabilește în raport cu instanța ori, după caz, secția sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situație în care instanța de control judiciar își poate verifica, în apel sau recurs, competența materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanței superioare există secții ori complete specializate pentru materia respectivă, nu și la nivelul instanței a cărei hotărâre se atacă.

Trebuie precizat că, o dată tranșată problema competenței procesuale specializate la fond, această chestiune nu mai poate fi reluată în fața secției instanței superioare chemate să soluționeze calea de atac, întrucât competența instanței de control judiciar este derivată din competența primei instanțe care a judecat efectiv procesul. Altfel spus, instanța competentă să soluționeze calea de atac este instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, ținând seama de specializarea instanței/completului care a pronunțat respectiva hotărâre.

Deși Tribunalul Prahova nu avea la acel moment secții distincte (litigii cu profesioniști și contencios administrativ și fiscal), exista o specializare a completelor de judecată, iar în verificarea acesteia, la primul termen cu procedură legal îndeplinită, instanța de fond a constatat legala învestire a completului specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ.

Odată stabilită și raportată la criterii legale, competența material procesuală, așa cum a analizat-o instanței de fond, nu mai putea fi pusă în discuție de instanța de control, la momentul verificării propriei competențe, sens în care, pentru considerentele prezentate, competența de soluționare a recursului revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești, ca instanță superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2024.