ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1809/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 06.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, în solidar cu funcționarii implicați din cadrul acestui minister, pentru vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime de natură profesională și patrimonială și pentru producerea de prejudicii materiale și morale prin săvârșirea, în devălmășie, a faptelor prevăzute la art. 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv, nesoluționarea în termen/refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri/refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim referitoare sau în legătură cu:

a. neemiterea actului administrativ de numire a sa pe una din funcțiile indicate cu raportul Ap 346 din 22.07.2022, ceea ce echivalează cu nerespectarea dispozițiilor art. 42

2

din Ordinul M69/2015 referitoare la algoritmul de numire într-o funcție corespunzătoare la încheierea misiunii permanente în străinătate;

b. neîntreprinderea analizei aplicării, respectiv neaplicarea, în cazul său, a dispozițiilor art. 37 din Ordinul M172/2007 în sensul în care neidentificarea funcțiilor corespunzătoare putea constitui un motiv excepțional care să justifice prelungirea mandatului cu un an sau până la identificarea unei funcții corespunzătoare;

c. neîntreprinderea demersurilor de amendare a M172/2007 pentru a fi în linie cu prevederile Legii 269/2003 în ceea ce privește modificarea de la 3 la 4 ani a duratei mandatului pentru personalul MApN care își desfășoară activitatea în misiunile de pe lângă organizațiile internaționale (cazul reclamantului);

d. necomunicarea bazei legale pentru punerea la dispoziție a personalului MApN la încheierea misiunii permanente în străinătate;

Totodată, a solicitat instanței recunoașterea dreptului/interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin obligarea pârâților la:

i. cuantumul drepturilor de natură salarială în valută ce i s-ar fi cuvenit în misiune permanentă în străinătate (respectiv suma de 49.896 Euro = 4.158 Euro x 12 luni) împreună cu dobânda legală aferentă cumulată de la data de 02.08.2022 până la data plății efective și ii. cuantumul drepturilor salariale primite efectiv, ce va fi calculat ulterior și transformate, pentru facilitarea calculelor, în valută, la cursul de schimb al BNR aferent datei primirii lunare a acestor drepturi;

a. reglementarea neidentificării unei funcții corespunzătoare drept situație cu caracter excepțional care justifică prelungirea de drept a mandatului până la identificarea unei astfel de funcții;

b. modificarea duratei mandatului de la 3 la 4 ani pentru personalul MApN care, potrivit Legii 269/2003, dobândește pe durata misiunii permanente în străinătate statut de membri ai Corpului diplomatic și consular al României și astfel, eliminarea contradicției cu legislația superioară și, asociat, a discriminării netemeinice a personalului MApN cu personalul din alte ministere cu același statut.

La data de 27.09.2023 reclamantul a formulat, în contradictoriu cu aceleași părți, cerere adițională de modificare a cererii introductive, pentru vătămarea drepturilor/intereselor sale legitime prin săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, și anume refuzul nejustificat de soluționare a următoarelor cereri:

a. de modificare/completare a actului normativ (ordin al ministrului) M172/2007 în ceea ce privește mărirea duratei mandatului de la 3 la 4 ani pentru personalul MApN care își desfășoară activitatea în misiunile de pe lângă organizațiile internaționale și de reevaluare/ajustare în consecință a demersurilor administrative pentru personalul (inclusiv reclamantul) care încheiau cei 3 ani de mandat;

b. de întreprindere a demersurilor necesare pentru ca funcțiile vacante corespunzătoare pentru numirea sa la încheierea misiunii permanente să fi fost realmente și eficient identificate, potrivit art. 42

2

alin. (2) lit. a) din Ordinul M69/2015;

c. de analizare a aplicabilității art. 37 din Ordinul M172/2007, în sensul în care neidentificarea unei funcții corespunzătoare să fie considerată un motiv excepțional care să justifice prelungirea mandatului la post cu un an sau până la identificarea unei funcții corespunzătoare;

d. de emitere a actului administrativ de numire a sa pe una din funcțiile indicate cu raportul Ap 346 din 22.07.2022 în conformitate cu dispozițiile art. 42

2

alin. (2) lit. c) din Ordinul M69/2015 referitoare la algoritmul de numire într-o funcție corespunzătoare la încheierea misiunii permanente în străinătate;

e. de comunicare a bazei legale pentru măsura punerii la dispoziție a personalului MApN la încheierea misiunii permanente în străinătate;

Totodată, a solicitat admiterea cererii modificatoare și, pe cale de consecință:

(1) recunoașterea dreptului/interesului său legitim și, corelat (prin raportare la dispozițiile art. 8 alin. (1)

1

din Legea 554/2004), recunoașterea interesului public al întregului personal al MApN aflat în situații similare referitor la următoarele aspecte:

• durata mandatului de 4 ani potrivit Legii 269/2003 având în vedere că a avut statut de membru al Corpului Diplomatic și Consular și și-a desfășurat activitatea într-o misiune de pe lângă organizațiile internaționale, respectiv în Delegația permanentă a României la NATO;

• prelungirea mandatului cu un an sau, după caz, până la identificarea unei funcții corespunzătoare în situația în care, potrivit algoritmului stabilit, nu se identifică o funcție corespunzătoare cu cel puțin 1 lună înainte de terminarea mandatului;

• numirea pe o funcție corespunzătoare potrivit legii și respectarea algoritmului în vigoare fără interpretări netemeinice și defavorizante;

(2) obligarea MApN, prin încheiere interlocutorie, să comunice funcționarul/funcționarii implicați în săvârșirea faptelor menționate mai sus, pentru a putea fi introduși în cauză, precum și să pună la dispoziția instanței toate înscrisurile, inclusiv cele clasificate, ce pot constitui probe în speță, pe care le are în posesie;

(3) cercetarea, pe cale de excepție, potrivit art. 4 din Legea 554/2004, a legalității actului administrativ individual nr. x/01.08.2022 (aflat în posesia MApN), precum și a legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii lui, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

(4) obligarea în solidar a pârâților la repararea prejudiciilor materiale și morale pricinuite, respectiv obligarea acestora la plata următoarelor sume:

a. 29.577,72 Euro - reprezentând diferența dintre veniturile ce i s-ar fi cuvenit dacă nu ar fi fost pus la dispoziție în mod nelegal și, implicit, dacă mandatul ar fi fost prelungit cu 1 an potrivit Legii 269/2003 și veniturile reale obținute în perioada 02.08.2022 - 02.08.2023 (conform justificărilor din anexă) împreună cu dobânda legală aferentă cumulată de la data de 02.08.2022 până la data plății efective, urmând ca plata sumei să se facă în termen de 5 zile, sub sancțiunea penalităților prevăzute de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004;

b. Suma ce va fi determinată ulterior cu ajutorul MApN - reprezentând diferența dintre veniturile aferente funcției pe care ar fi putut fi încadrat, potrivit legii, și veniturile reale obținute începând cu data de 02.08.2023 și până la data de 27.03.2030 (data împlinirii vârstei de pensionare - 60 de ani);

c. Suma ce va fi determinată ulterior cu ajutorul MApN - reprezentând diferența dintre cuantumul pensiei aferente funcției pe care trebuia să fi fost încadrat, potrivit legii, și cuantumul pensiei reale, ambele calculate/actualizate începând cu data de 27.03.2030 (când se presupune că ar fi ieșit la pensie la limită de vârstă, potrivit legii).

d. 3.000 euro - reprezentând daune morale pentru disconfortul psihic și fizic generat de situația creată.

(5) obligarea MApN să întreprindă, în termen de 3 luni, sub sancțiunile prevăzute de lege, operațiunile administrative necesare și să emită un act administrativ normativ de modificare/completare a ordinului M172/2007 pentru:

a. instituirea duratei mandatului de 4 ani pentru personalul MApN care, potrivit Legii 269/2003, dobândește pe durata misiunii permanente în străinătate statut de membru al Corpului diplomatic și consular al României;

b. reglementarea situației în care nu se identifică o funcție corespunzătoare drept situație excepțională care justifică prelungirea mandatului cu un an sau până la identificarea unei astfel de funcții;

În drept, reclamantul a arătat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 30 și art. 204 C. proc. civ., art. 8 din Legea nr. 554/2004, pe cele menționate în cuprinsul cererii, precum și pe orice alte dispoziții legale aplicabile speței.

La termenul de judecată din data de 14.02.2024, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București având în vedere dispozițiile art. 382 lit. h) și art. 536 din Codul administrativ, precum și dispozițiile deciziei nr. 19/27.09.2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, față de obiectul cererii de chemare în judecată prin care se critică aspecte privind încadrarea reclamantului la încheierea misiunii permanente în străinătate și calitatea reclamantului, respectiv militar în rezervă.

Prin sentința civilă nr. 233 din 14 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, reprezentat prin Direcția generală juridică, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, iar dispozițiile art. 382 lit. h) din Codul administrativ statuează că prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: personalul militar.

De asemenea, prima instanță de conflict a mai reținut că, potrivit Deciziei nr. 19 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea art. 382 lit. h) și a) art. 536 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, a art. 1 lit. p) teza I din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a art. 23 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, cu modificările și completările ulterioare, competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a cauzelor având ca obiect obligarea instituțiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora aparține secțiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor, sens în care a evocat conținutul paragrafelor 54, 55 și 56 din decizia anterior menționată.

Totodată, cu titlu de principiu, instanța a mai reținut că, deși activitatea preponderentă a unei instituții publice ia forma actului administrativ tipic sau asimilat, nu este exclus ca, în funcție de scopul urmărit, această activitate să se obiectiveze în acte specifice dreptului muncii sau dreptului civil. Or, în condițiile în care instituția publică urmărește nașterea/modificarea/încetarea unui raport de dreptul muncii, inclusiv actele prealabile întocmite de aceasta, se impun a fi calificate ca având aceeași natură juridică, detașându-se astfel de sfera actului administrativ de autoritate definit de art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Cum, în cauză, obiectul dedus judecății privește încadrarea reclamantului, cadru militar, în structurile din cadrul pârâtului la încheierea unei misiuni, respectiv prelungirea duratei unei misiuni, precum și valorificarea drepturilor patrimoniale aferente, față de obiectul dedus judecății, prima instanță de conflict a statuat în sensul că aparține Tribunalului București, secția specializată în materia conflictelor de muncă competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei, reclamantul fiind domiciliat în București.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 19 martie 2024, sub același număr de dosar (x/2023).

Prin sentința civilă nr. 4783 din 20 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în favoarea secției a IX-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei către Î.C.C.J., în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei hotărâri, cea de-a doua instanță de conflict a reținut că, raportat la obiectul prezentei cauze, reclamantul solicită în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea 554/2004, constatarea vătămării drepturilor și intereselor sale legitime de către MApN prin faptele prevăzute de acest act normativ, respectiv refuzul nejustificat de modificare a ordinului ministrului M172/2007, de emitere a actului administrativ de numire a sa pe o anumită funcție și obligarea, pe cale de consecință, a pârâtului la: recunoașterea dreptului/interesului său legitim și, corelat (prin raportare la dispozițiile art. 8 alin. (1)

1

din L554/2004), recunoașterea interesului public al întregului personal al MApN aflat în situații similare referitor la aspectele menționate anterior, în cererea adițională.

De asemenea, cea de-a doua instanță de conflict a mai reținut că, în prezenta cauză, reclamantul solicită, în principal, constatarea vătămării drepturilor și intereselor sale legitime prin faptele prevăzute de art. 8 din Legea 554/2004 de către MApN, precum și obligarea MApN la recunoașterea interesului său legitim, dar și al întregului personal MApN, de a dobândi anumite drepturi asemănătoare categoriei Corpului Diplomatic și Consular, solicitând, totodată, și obligarea MApN să întreprindă în termen de 3 luni anumite operațiuni administrative, să emită un act administrativ normativ de modificare/completare a ordinului M172/2007 pentru instituirea duratei mandatului pentru personalul MApN și reglementarea anumitor situații, dar și repararea pagubei cauzate, precum și reparații pentru daune morale pricinuite.

Evocând, totodată, dispozițiile art. 8 din Legea 554/2004, pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, Tribunalul a reținut că acțiunea ce face obiectul cauzei deduse judecății nu se circumscrie unui litigiu de muncă, astfel cum este descris un asemenea litigiu în art. 266 Codul Muncii, statuând că instanța competentă în vederea soluționării acestei cereri este instanța de contencios administrativ.

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., văzând și art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) din același Cod, raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, față de dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând conflictul negativ de competență ivit, cea de a doua instanță de conflict a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 9 august 2024, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe (Curtea de Apel București și Tribunalul București) s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență materială procesuală prin emiterea regulatorului de competență.

Pentru a stabili natura litigiului, Înalta Curte reține că reclamantul A., invocând vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime prin săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 din Legea 554/2004 de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a sesizat instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect recunoașterea dreptului/interesului său legitim, dar și al întregului personal MApN, de a dobândi anumite drepturi asemănător categoriei Corpului Diplomatic și Consular, solicitând, totodată, și obligarea MApN să întreprindă anumite operațiuni administrative și să emită un act administrativ normativ de modificare/completare a Ordinului M172/2007 pentru instituirea duratei mandatului de 4 ani pentru personalul MApN care, potrivit Legii 269/2003, dobândește, pe durata misiunii permanente în străinătate, statut de membri ai Corpului diplomatic și consular al României, precum și reglementarea situației în care nu se identifică o funcție corespunzătoare drept situație excepțională care justifică prelungirea mandatului cu un an sau până la identificarea unei astfel de funcții, dar și cercetarea, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a legalității actului administrativ individual nr. x/01.08.2022, precum și a legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii lui, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu obligarea în solidar a pârâților la repararea prejudiciilor materiale și morale pricinuite.

În ceea ce privește competența materială procesuală, Înalta Curte reține că, prin natura sa, cererea reclamantului prin care acesta tinde la modificarea/completarea unui ordin de ministru, la emiterea unui act administrativ de numire a sa într-o funcție corespunzătoare la încheierea misiunii permanente în străinătate sau reglementarea situației în care nu se identifică o astfel de funcție, cercetarea legalității unui act administrativ individual (MP 723/01.08.2022) în condițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și a legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii lui, potrivit art. 18 alin. (2) din același act normativ, atrage competența instanței de contencios administrativ, deoarece conflictul a fost generat de pretinsul refuz, apreciat de reclamant ca nejustificat, de soluționare a cererilor mai sus amintite, care ar fi avut ca finalitate emiterea unui act administrativ unilateral cu caracter individual (de numire a reclamantului pe una din funcțiile indicate cu raportul x din 22.07.2022, în conformitate cu dispozițiile art. 42

2

alin. (2) lit. c) din Ordinul M69/2015 referitoare la algoritmul de numire într-o funcție corespunzătoare la încheierea misiunii permanente în străinătate), de către o autoritate publică, respectiv de către un organ de specialitate al administrației publice centrale, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în termenii prevăzuți de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, efect care se produce indiferent de natura raporturilor de muncă vizate de act.

Pentru stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric, în cazul de față, fiind aplicabil criteriul rangului autorității căreia i se reproșează refuzul nejustificat de soluționare a unor cereri ce vizează modificarea unui act administrativ normativ și emiterea unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

Așadar, fiind vorba despre un act administrativ (în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004) emis de conducătorul unei autorități publice centrale, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cererii prin care se solicită emiterea unui act administrativ normativ (de modificare/completare a unui ordin de ministru), dar și a unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

În ce privește capetele accesorii și subsidiare de cerere, care au ca obiect repararea prejudiciilor materiale și morale, caracterul lor accesoriu rezultă cu evidență din faptul că modul lor de soluționare depinde de soluția ce se va da asupra capetelor principale de cerere, astfel că instanța supremă va face aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1)-(2) C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, respectivele dispoziții aplicându-se și atunci când competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat.

Cum, în cauză, așa cum a fost statuat anterior, competentă material a soluționa capetele principale de cerere este instanța de contencios administrativ, secția de contencios administrativ a curții de apel, în temeiul dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., această instanță este competentă material să soluționeze și capetele accesorii de cerere.

Pe cale de consecință, reținând și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza, în primă instanță, este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului (aflat în municipiul București).

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2024.