ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1787/2024

HOTĂRÂRE

10.10.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1787/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la 23.05.2023, sub numărul x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A., a solicitat instanței: admiterea contestației la executare silită, anularea procesului-verbal de sechestru, anularea/modificarea actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. x/2023, instrumentat de S.C. C. și D., ca fiind nelegale.

Totodată, a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 625, art. 704, art. 712, art. 715, art. 719 C. proc. civ., art. 6 din CEDO.

Prin sentința civilă nr. 2190/2023, Judecătoria Bistrița a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii ce face obiectul prezentului dosar în favoarea Judecătoriei Reghin.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, din verificările efectuate, din oficiu, în baza de date a DEPBD, la data sesizării organului de executare, 12.04.2023, debitorul își avea domiciliul în com. Vătava, sat Dumbrava, jud. Mureș, localitate situată în circumscripția Judecătoriei Reghin.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin, sub același nr. de dosar.

Prin sentința civilă nr. 637/2024 din 06.06.2024, Judecătoria Reghin a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița, a constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 2190/CC/25.04.2023 a Judecătoriei Bistrița. Prin urmare, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare revine acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, conform art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița, pentru următoarele considerente:

Cu privire la starea de fapt, se reține că, prin încheierea civilă nr. 2190/CC/25.04.2023, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2023, instanța a admis cererea formulată de S.C. C. și D. și a încuviințat executarea silită demarată în cadrul dosarului execuțional nr. x/2023 împotriva debitorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 93/2020, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 914/A/2021 a Tribunalului Bistrița Năsăud și decizia civilă nr. 323/2022 a Curții de Apel Cluj.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la 23.05.2023, sub numărul x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A., a solicitat instanței admiterea contestației la executare silită, anularea procesului-verbal de sechestru, anularea/modificarea actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. x/2023 instrumentat de S.C. C. și D., ca fiind nelegale.

Înalta Curte reține că determinarea instanței de executare competentă să soluționeze contestația la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din același cod. Normele legale evocate stabilesc că aceasta se introduce la instanța de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel, conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

De altfel, dispozițiile legale anterior menționate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curți de Casației și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reținut că "(71) ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare".

În cauză, se constată că executarea silită a fost demarată împotriva contestatorului, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 93/06.02.2020 a Judecătoriei Bistrița, decizia civilă nr. 914/A/15.12.2021 a Tribunalului Bistrița Năsăud și decizia civilă nr. 323/20.06.2022 a Curții de Apel Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2018, încheierea de încuviințare a executării silite nr. 2190/CC/25.04.2023 fiind pronunțată de Judecătoria Bistrița.

Din perspectiva dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța de executare a fost stabilită odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestației la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanșată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviințată executarea silită a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței care a pronunțat-o, ca având statutul de instanță de executare.

În raport cu dispozițiile legale evocate și înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Bistrița, competență ce a fost dobândită prin încheierea de încuviințare a executării silite nr. 2190/CC/25.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, instanță căreia îi revine competența să soluționeze contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În cauză este incident principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legiuitor drept instanță de executare.

În altă ordine de idei, fiind în ipoteza prevăzută de art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în cauză, competența teritorială este una exclusivă, de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin urmare, necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată în condițiile art. 130 alin. (2) din același Cod, respectiv la primul termen la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii în fața primei instanțe. Așadar, dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

În speță, prima instanță sesizată, Judecătoria Bistrița, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale la al doilea termen de judecată acordat în cauză (17.10.2023), după ce, la primul termen de judecată, din 08.08.2023, conform încheierii de la acea dată, a reținut că părțile au fost legal citate pentru acel termen, însă, în raport de Hotărârile Adunării Generale a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Bistrița nr. 4/20.06.2023 și nr. 5/28.06.2023, potrivit cărora s-a decis amânarea tuturor cauzelor începând cu data de 21.06.2023, pe perioadă nedeterminată, excepție făcând cauzele care se judecă în regim de urgență, luând în considerare faptul că prezenta cauză nu se încadra în rândul excepției menționate anterior, a dispus amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată la 17.10.2023.

Cu toate că legiuitorul a prevăzut în mod excepțional posibilitatea ca atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenței, judecătorul să acorde un singur termen în acest scop, în speță, motivul invocat la primul termen de judecată de prima instanță sesizată nu se pliază pe ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, în condițiile în care judecătorul primei instanțe sesizate nu a amânat judecata cauzei pentru a solicita lămuriri/probe suplimentare apreciate ca necesare în vederea stabilirii competenței ci a amânat judecata cauzei pentru un motiv străin de cel prevăzut de art. 131 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că amânarea judecării cauzei pentru motivul invocat nu se verifică a fi procedural și corect, astfel încât, la termenul din 08.08.2023 judecătorul era obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

De altfel, se constată că situația care a determinat instanța Judecătoriei Bistrița să invoce excepția de necompetență teritorială la cel de-al doilea termen de judecată nu a avut un caracter extraordinar, ci a pornit de la susținerile contestatorului din cadrul contestației la executare depusă la dosar, document la care instanța de judecată a avut acces încă de la repartizarea dosarului.

Prin urmare, la termenul următor (17.10.2023), când Judecătoria Bistrița a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, era deja depășit momentul la care instanța putea să își verifice competența.

Așadar, în măsura în care excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată în mod corespunzător, instanța rămâne competentă teritorial a soluționa cauza, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă prin aceasta ar atrage competența teritorială a altei instanțe.

În concluzie, inclusiv din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că aparține Judecătoriei Bistrița competența de soluționare a cauzei.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.