ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2233/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la data de 06.02.2024, creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu terțul poprit A. S.R.L. și B. a solicitat instanței menținerea popririi înființate în dosarul de executare silită nr. x/2022, nr. intern de evidenta - 1820A de organul de executare silită al A.A.A.S. cu adresa nr. x/06.04.2023, comunicată terțului poprit A. S.R.L., la data de 06.04.2023, până la concurența sumei de 104,93 USD (echivalent în RON, la cursul BNR valabil la data plații), reprezentând sold debit, datorată debitorului B..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, precum și celelalte norme legale arătate în cererea introductivă.

Prin sentința civilă nr. 616 din 31 mai 2024, Judecătoria Reghin a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 790 alin. (1) raportate la art. 651 alin. (1)-(4) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului, respectiv Sectorul 6 București.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 6 București, prin sentința civilă nr. 6077 din 09 iulie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Reghin, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cauzei nu este o validare de poprire, astfel cum a apreciat Judecătoria Reghin, ci o cerere de menținere a popririi, întemeiată pe prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora cererea de menținere a măsurii popririi se adresează instanței judecătorești în a cărei rază teritorială se află sediul terțului poprit.

A subliniat instanța că procedura de menținere a popririi, prevăzută de normele speciale cuprinse în Codul de procedură fiscală, este una diferită de cea a validării popririi în baza normelor de drept comun din C. proc. civ., care nici nu este supusă validării, după cum prevede în mod expres art. 236 alin. (6) Codul de procedură fiscală.

Astfel, reținând că sediul terțului poprit A. S.R.L. se află în orașul Reghin, a apreciat că acțiunea a fost corect înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unei cereri având ca obiect menținere poprire, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aplicarea diferită de către instanțele de judecată a normelor generale și, respectiv, speciale de drept incidente în materie de executare silită.

Astfel, pe de-o parte, prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., dispun în sensul că, "Dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".

Referitor la instanța de executare, dispozițiile art. 651 C. proc. civ. prevăd că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prevederile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, însă, cu privire la cererile prin care se solicită menținerea popririi, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conține dispoziții speciale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ stabilind următoarele:,,(1) Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi".

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct competența teritorială în cazul cererilor de menținere a popririi, în favoarea instanței judecătorești în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit.

Așa fiind, raportat la obiectul prezentei cereri, în cauză nu își găsește aplicabilitatea norma generală prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind aplicabile prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, dându-se astfel valență principiului specialia generalibus derogant.

Mai mult, aplicabilitatea normei speciale de drept în prezenta speță este recunoscută și din perspectiva temeiului de drept indicat de creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului în cererea sa introductivă, unde a specificat în mod expres că aceasta a fost formulată în baza art. 237 Codul de procedură fiscală.

Așadar, având în vedere că sediul terțului poprit se află în Reghin, str. x B, jud. Mureș, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Reghin, în aplicarea dispozițiilor menționate, Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.