ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 347/2023

HOTĂRÂRE

28.02.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 347/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 28 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea formulată la data de 1 septembrie 2021 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2021, creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu terțul poprit A. și debitorul B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună menținerea popririi înființate în dosarul de executare silită nr. x/2015 de organul de executare silită al A.A.A.S., cu adresa nr. x din data de 15 mai 2017, comunicată terțului poprit la data de 18 mai 2017, până la concurența sumei de 18.497,48 RON (sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației comunicată de I.N.S.), reprezentând debit, datorată debitorului.

În drept, a invocat dispozițiile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 50 din O.U.G. nr. 51/1998, art. I pct. 4 din Legea nr. 192/2013, art. 33 pct. VIII lit. a) din O.U.G. nr. 96/2016.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 8332 din data de 13 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a făcut aplicarea art. 653 alin. (3) raportat la art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., reținând că domiciliul debitorului B., la data formulării cererii de executare silită, era în Drobeta-Turnu Severin, județ Mehedinți.

I.2.2. Învestită prin declinare cu soluționarea cauzei, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin sentința nr. 4754 din data de 12 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Astfel, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a apreciat că în speță instanța competentă a soluționa pricina se stabilește potrivit normei reglementate de art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, iar, în procedura menținerii popririi, legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga, instanța competentă teritorial fiind judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul terțului poprit.

Față de dispozițiile legale invocate, având în vedere că sediul terțului poprit este în București, str. x, C., Clădirea 3, a constatat că Judecătoriei Sectorului 1 București îi aparține competența soluționării cauzei, conform H.C.S.M. nr. 102 din data de 10 iunie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă și Judecătoria Drobeta-Turnu Severin și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a făcut aplicare prevederilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a dat eficiență normei edictate de art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Prin prezentul demers judiciar, creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S. a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri având ca obiect menținerea popririi înființate în dosarul de executare silită nr. x/2015 de organul de executare silită al A.A.A.S., cu adresa nr. x din data de 15 mai 2017, comunicată terțului poprit la data de 18 mai 2017, până la concurența sumei de 18.497,48 RON (sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației comunicată de I.N.S.), reprezentând debit, datorată debitorului B..

Astfel, pe de-o parte, prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., dispun în sensul că, "Dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".

Referitor la instanța de executare, dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, însă, cu privire la cererile prin care se solicită menținerea popririi, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conține dispoziții speciale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ stabilind următoarele:,,(1) Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi".

Din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct competența teritorială în cazul cererilor de menținere a popririi, în favoarea instanței judecătorești în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit.

Așa fiind, raportat la obiectul prezentei pricini, în cauză nu își găsește incidența norma generală prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind aplicabile prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, dându-se astfel valență principiului specialia generalibus derogant.

Mai mult, aplicabilitatea normei speciale de drept în prezenta speță este recunoscută și din perspectiva temeiului de drept indicat de creditoare în cererea introductivă – art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

De altfel, executarea a fost începută în baza dispozițiilor Codului de procedură fiscală, actele de executare fiind efectuate de executorul fiscal (a se vedea adresa de înființare a popririi – dosarul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă).

Așadar, având în vedere că sediul terțului poprit A. se află în sectorul 1, București, în aplicarea dispozițiilor art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă.