ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3103/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 30.10.2020, A., pentru creditorul B., a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 180/2020, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, atașând înscrisurile prevăzute de art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 7947 din data de 3 noiembrie 2020 Judecătoria Sector 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii privind cererea înaintată de A., pentru creditorul B. în contradictoriu cu debitorul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, față de cuprinsul titlului executoriu - hotărâre pronunțată în materia contenciosului administrativ și fiscal.

2. Hotărârea celei de-a doua instanțe Prin sentința nr. 230 din data de 22 februarie 2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă competența de soluționare a cererii formulate de A. pentru creditorul B., împotriva debitorului Guvernul României, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului de competență. Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că, în cauză, creditorul B. s-a adresat executorului judecătoresc care a inițiat procedura de executare silită de drept comun, supusă regulilor generale din C. proc.

civ., cererea de încuviințare a executării silite cu care judecătoria a fost învestită având ca obiect totalitatea formelor de executare silită. Simpla împrejurare că titlul supus executării a fost pronunțat într-un litigiu de contencios administrativ nu atrage competența instanței de executare speciale, tocmai pentru că cel interesat, creditorul, nu a solicitat aducerea la îndeplinire a titlului în formele speciale de executare - amenda aplicată conducătorului autorității publice, penalități acordate creditorului - și nici nu a respectat procedura de executare din cap. III al Legii nr. 554/2004. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii: Obiectul cererii deduse judecății, astfel cum a fost expus la punctul 1 al prezentei hotărâri, vizează executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015. Prin decizia nr. 2370/08.05.2019 anterior menționată, au fost admise recursurile declarate împotriva sentinței nr. 1901 din 26 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința recurată și, în rejudecare, au fost admise cererea principală și cererile de intervenție, fiind obligat "pârâtul Guvernul României să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din anexa 1a O.U.G.

nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni ale OMV Petrom S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării prezentei decizii și până la executarea obligației." Cum titlul a cărui executare silită se solicită este reprezentat de o hotărâre pronunțată în materia contenciosului administrativ, competentă să soluționeze fondul litigiului fiind curtea de apel, se observă că Legea nr. 554/2004 derogă în această privință de la normele de drept comun cuprinse în art. 651 alin. (1) C. proc.

civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul/sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Titlul executoriu din prezenta cauză este reprezentat de o hotărâre prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască, sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o operațiune administrativă, astfel încât devin aplicabile dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004, care conțin norme privind procedura propriu-zisă de soluționare a cererilor ce se încadrează în obiectul de reglementare al art. 24, iar în privința instanței competente menționează "instanța de executare" definite în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. ț) din aceeași lege - instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ". Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A., pentru creditorul B., în contradictoriu cu debitorul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.