ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 800/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 800/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 10 februarie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 19.01.2021 sub nr. x/2021, contestatorul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului a formulat în contradictoriu cu intimata A., contestație la executare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2020 precum și a actelor emise de B. în data de 04.01.2021, în dosarul de executare silită nr. x/2020.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1 Prin sentința civilă nr. 3541 din data de 23 aprilie 2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și pe intimata A., în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța, în contextul enunțării dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, a reținut că aceste prevederi au caracter special, derogatoriu, aplicându-se cu prioritate față de dispozițiile de drept comun, cuprinse în C. proc. civ., aceasta însemnând că o obligație cum este cea stabilită în sarcina contestatorului Guvernul României, prin titlul executoriu decizia civilă nr. 2370 din 08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, trebuie adusă la îndeplinire de bună voie, în caz contrar creditorul având posibilitatea de a-l constrânge pe debitor la executare doar conform procedurii reglementate de art. 24 din Legea 554/2004.
Totodată, această procedură specială implică intervenția instanței de executare, iar în acest sens art. 25. - (1) din Legea 554/2004 prevede că "Instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, (...)", în prezenta speță, instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ fiind Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
2.2 Prin sentința civilă nr. 1827 din 7 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curtea de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție, în contextul enunțării dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. și art. 24 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța de judecată, constând în contestația la executare formulată de contestatorul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, în contradictoriu cu intimata A., împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2020 a Judecătoriei sectorului 1 București, pronunțată în dosarul x/2020, prin care s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015 și împotriva actelor de executare silită emise de B. în data de 04.01.2021, în dosarul de executare silită nr. x/2020, curtea a reținut că cererea formulată se încadrează în conținutul prevederilor art. 651 din C. proc. civ., astfel că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă să soluționeze cauza.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea contestatorului Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, în contradictoriu cu intimata A., prin care a formulat contestație la executare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2020 precum și a actelor emise de B. în data de 04.01.2021, în dosarul de executare silită nr. x/2020.
Înalta Curte reține că potrivit art. 651 din C. proc. civ.:
"(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.
(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
(4) Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare."
În ceea ce privește prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, acestea sunt incidente doar în situațiile în care se solicită dispunerea unor măsuri de executare silită reglementate de legea specială (art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004). Or, în speță se constată o executare silită realizată în condițiile dreptului comun și care a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Așa fiind, având în vedere dispoziții legale antereferite, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată reținut anterior, și de sediul debitorului, Înalta Curte, în acord cu opinia curții de apel, apreciază că instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Judecătoria Sectorului 1 București.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul Guvernul României în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.