ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1522/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 20 mai 2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, formulată de petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., prin B., s-a solicitat, la cererea creditoarei C., încuviințarea executării silite a debitorului Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 2370 din data de 8 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, prin urmărire directă - îndeplinirea obligației de a face și urmărire silită indirectă - recuperarea cheltuielilor de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2022.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

2.1. Prin încheierea de ședință din data de 30 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) raportate la cele ale art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, apreciind că, din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ nu este instanță de executare, în mod necondiționat, ci doar atunci când obiectul cererii introductive constă în aplicarea, respectiv acordarea sancțiunii și a penalităților prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Constatând că, în cauză, cererea introductivă nu are ca obiect aplicarea amenzii și nici acordarea penalităților prevăzute la art. 24 din Legea nr. 554/2004, ci încuviințarea executării silite, a reținut că instanța competentă se stabilește în temeiul prevederilor art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în raport de judecătoria de la sediul debitorului, care, în cauză, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București.

2.2. Prin sentința civilă nr. 6416 din data de 28 iunie 2022, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București și Judecătoria Sectorului 1 București, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, în esență, a reținut că, atât timp cât cererea formulată de petentă a fost întemeiată în mod expres pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004, deci pe procedura specială reglementată de acest act normativ în materie de executare silită, o soluție pe fondul cererii poate fi pronunțată doar de instanța de executare competentă să intervină într-o asemenea procedură, care este, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. ț) coroborat cu art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ.

Totodată, a apreciat că aspectul dacă solicitarea petentei, respectiv încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu indicat, prin urmărire directă - îndeplinirea obligație de a face, poate face sau nu, în concret, obiectul procedurii speciale prevăzute de textele de lege speciale, reprezintă o chestiune ce poate fi tranșată doar după stabilirea instanței competente să se pronunțe în procedura care a fost aleasă pentru formularea cererii.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă și Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la normele procedurale în temeiul cărora se stabilește competența materială de soluționare a cauzei.

Astfel, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a făcut aplicarea prevederilor art. 666 și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a reținut incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ț) coroborate cu cele de la art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004.

Obiectul prezentului litigiu îl formează cererea formulată de petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., prin B., prin care s-a solicitat, la cererea creditoarei C., încuviințarea executării silite a debitorului Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 2370 din data de 8 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, prin urmărire directă - îndeplinirea obligație de a face și urmărire silită indirectă - recuperarea cheltuielilor de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2022.

În cuprinsul cererii, petentul a precizat că instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004; "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege".

Totodată, art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 prevede că instanță de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, acestea fiind normele de procedură ce definesc noțiunea de instanță de executare în materia contenciosului administrativ și nu prevederile art. 25 alin. (1) din același act normativ, care, de altfel, atunci când arată care este instanța competentă a aplica, respectiv a acorda sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3) din lege, face trimitere la instanța de executare, arătând că aceasta este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț) din același act normativ.

În speță, titlul executoriu în baza căruia a fost formulată cererea de încuviințare a executării silite este reprezentat de decizia nr. 2370 din data de 8 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate împotriva sentinței nr. 1901 din data de 26 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, Înalta Curte constată că fondul litigiului în care a fost pronunțată hotărârea ce reprezintă titlul executoriu în cauză a fost soluționat de o secție de contencios administrativ a Curții de Apel București, învestită cu soluționarea fondului.

Ca atare, cum cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată în temeiul legii speciale a contenciosului administrativ și reținând că fondul litigiului în care a fost pronunțat titlul executoriu care stă la baza prezentul demers judiciar a fost soluționat de o secție a Curții de Apel București competentă a soluționa litigii în materia contenciosului administrativ, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., cu aplicarea art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2022.