ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1765/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 03.11.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. i-a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 50.000 euro cu titlu de comision datorat conform art. 5 din contractul de prestări servicii din 15.05.2021, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5.1. lit. b) rap. la art. 5.5. din contractul de prestări servicii, prevederile art. 2096 - 2102 din C. civ., prevederile art. 1538 și următoarele din C. civ., respectiv orice altă prevedere legală aplicabilă în prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 3210/20.12.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 50.000 euro cu titlu de comision datorat conform art. 5 din contractul de prestări servicii din 15.05.2021, la cursul valutar de schimb al BNR de la data plății și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 6.065 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul B., solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii introductive, în ceea ce îl privește, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

La 02.05.2023 a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata reclamantă A. S.R.L., prin care a fost invocată excepția tardivității apelului.

În cadrul întâmpinării s-a solicitat interogarea bazei de date a DEPABD pentru a se constata dacă a intervenit decesul intimatei pârâte C., precum și introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, sens în care s-a cerut instanței de apel să pună în vedere apelantului obligația corespunzătoare.

La termenul din 08.06.2023, instanța, ca urmare a interogării bazei date a DEPABD și a constatării împrejurării că intimata pârâtă C. a decedat la 8 ianuarie 2023, a pus în discuția părților suspendarea cauzei în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și, față de împrejurarea că apelantul pârât a arătat că nu poate indica moștenitorii părții intimate, a constatat suspendată de drept judecata apelului, în baza art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La 08.12.2023 a fost înregistrată la dosarul cauzei cererea de redeschidere a procesului formulată de apelantul pârât B., prin care a solicitat citarea UAT Mun. București în calitate de moștenitoare a defunctei C., în temeiul art. 1138 alin. (1) C. civ., decedată fără moștenitori.

Prin rezoluția din 08.12.2023, instanța a stabilit termen în cauză la 01.02.2024 pentru discutarea cererii de reluare a judecății, dispunând citarea părților, cu mențiunea ca apelantul să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.507,92 RON aferentă cererii de repunere pe rol, sub sancțiunea anulării, precum și cu mențiunea de a face dovada calității de succesor a UAT Municipiul București al intimatei C.. Preparator, instanța de apel a dispus citarea pentru termen și a UAT Municipiul București, cu un exemplar al cererii de apel, concomitent cu stabilirea în sarcina apelantului a obligației de a face dovada calității de moștenitor a persoanei juridice indicate.

La termenul de judecată din 01.02.2024, instanța a invocat, din oficiu, excepția netimbrării cererii de repunere pe rol și excepția perimării. Instanța nu a luat act de transmiterea calității procesuale în condițiile art. 38 C. proc. civ., față de împrejurarea că apelantul pârât, deși citat cu această mențiune, nu a făcut dovada calității de succesor a UAT Municipiul București al intimatei C..

Prin decizia civilă nr. 154 din 1 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost admisă excepția netimbrării cererii de reluare a judecății, fiind anulată cererea de reluare a judecății, formulată de apelantul-pârât B., ca netimbrată.

Totodată, a fost admisă excepția perimării și a fost constatat perimat apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 3210/20.12.2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul B., prin care a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea, în parte, a deciziei, numai în ce privește hotărârea de constatare a perimării, și trimiterea cauzei instanței de apel pentru reluarea judecății.

În motivarea recursului, autorul prezentei căi de atac arată că, la termenul din 01.02.2024, instanța de apel a pus în discuție excepția perimării apelului, fără a comunica această cerere tuturor părților din dosar, prin citare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 420 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 153 alin. (1) din același act normativ.

În acest sens, susține că recurentul-pârât nu a fost citat cu această mențiune.

O altă critică privește faptul că nu sunt îndeplinite condițiile perimării apelului, prin raportare la dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., întrucât procedura de moștenire vacantă a intimatei-pârâte C. trebuia desfășurată din oficiu.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimaților, care nu au formulat întâmpinare.

Analizând recursul formulat în cauză, în temeiul motivelor invocate și a normelor de drept incidente, îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât a invocat atât faptul că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 416 pentru intervenirea perimării, cât și faptul că, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 420 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât nu a dispus citarea părților pentru discutarea incidentului perimării.

Criticile recurentului, subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate.

Instanța supremă reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.", iar conform art. 420 alin. (1) și (2) din același cod:

"(1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Judecătorul va cita de urgență părțile și va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea; (2) Perimarea poate fi invocată și pe cale de excepție în camera de consiliu sau în ședință publică".

Pornind de la dispozițiile legale evocate, se reține că perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează de drept și se răsfrânge asupra întregii activități judiciare din fața unei instanțe, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea cererii cu care instanța a fost învestită, având un caracter mixt, de sancțiune procedurală și de prezumție de desistare.

Termenul de perimare se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, iar pentru a interveni sancțiunea perimării în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă, această lipsă de stăruință fiind imputabilă părții care a învestit instanța.

Potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata cauzei se suspendă de drept "prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora".

În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 pct. 2 din același Cod, în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor (...)", respectiv printr-un act procedural îndeplinit de părți, iar nu din oficiu, cum în mod nefondat susține recurentul-pârât.

Încheierea de ședință din 08.06.2023, prin care s-a dispus suspendarea de drept a judecății recursului, față de constatarea intervenirii decesului intimatei C. și declarației apelantului-pârât că nu poate indica moștenitorii părții intimate, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, se constată că cererea privind repunerea procesului pe rol, depusă de apelant la 07.12.2023, nu a avut ca efect întreruperea termenului de perimare.

Pentru a putea produce efect întreruptiv, era necesar ca aceasta să îndeplinească cerințele prevăzute de lege pentru întocmirea sa valabilă, inclusiv, pe cea privitoare la dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Așa fiind, chiar dacă această cerere a fost depusă înainte de împlinirea termenului de perimare, în condițiile în care aceasta a fost anulată ca netimbrată la termenul din 01.02.2024, instanța nu a mai putut-o valorifica în sensul producerii unui efect procedural.

În consecință, urmare a lipsei de diligență a părții apelante-pârâte, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, din motive imputabile recurentului-pârât din prezenta cauză, în mod corect a constatat instanța de apel că a intervenit perimarea apelului.

Deși perimarea este reglementată de norme de ordine publică și este o sancțiune procedurală ce operează de drept, aceasta trebuie pronunțată de instanța de judecată, la cererea părții interesate sau din oficiu.

În raport de dispozițiile art. 420 alin. (1) Cod procedură, invocarea perimării sau a excepției de perimare, de regulă, este precedată de repunerea cauzei pe rol în vederea constatării perimării ori chiar în vederea continuării judecății.

Însă, dacă pricina a fost deja repusă pe rol urmare a cererii de reluare a judecății și părțile au fost legal citate, așa cum este situația și în cauză, se va putea invoca excepția de perimare, așa cum prevede art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanța fiind obligată să constate că termenul de perimare s-a împlinit. Aceasta deoarece, prin simpla împlinire a termenului legal de perimare, calea de atac se perimă, independent de data la care instanța stabilește termen pentru constatarea perimării.

De altfel, recurentul-pârât nici nu a invocat o vătămare suferită ca urmare a faptului că instanța nu a dispus citarea părților pentru un alt termen la care să se discute excepția perimării, mai ales în contextul în care nu a înțeles să critice și soluția de anulare a cererii de repunere a cauzei pe rol.

Cât privește pretinsa incidență a dispozițiilor art. 416 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că introducerea succesorului uneia dintre părți în cauză trebuia efectuată din oficiu, constată că este vădit nefondată. Cererea de redeschidere a judecății formulată de apelant, trebuia însoțită de dovezi relative la succesorul părții decedate, iar dovada calității de succesor universal îi incumba părții ce avea interes în continuarea procesului.

Înalta Curte reține că părților le revine îndatorirea de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului și de a urmări finalizarea acestuia, potrivit art. 10 din C. proc. civ., iar în măsura în care acestea nu respectă obligația de a-și îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, legea prevede o serie de sancțiuni, printre care și perimarea.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 154 din 1 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 154 din 1 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2024.