ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1718/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1718/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 8 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.09.2023 pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02286 Bascov a solicitat obligarea pârâtului la achitarea sumelor de bani aferente orelor lucrate suplimentar lunar, în ultimii trei ani anterior introducerii acțiunii, sume actualizate cu indicele de inflație la care să se adauge dobânda legală. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 874/2024 din 14.03.2024 Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Olt.
În motivarea soluției, tribunalul a statuat că, potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul muncii, soluționarea conflictelor de muncă se realizează de către instanța competentă în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Având în vedere că reclamantul are domiciul în județul Olt, cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Olt.
La rândul său, prin sentința nr. 376/2024 din 30 mai 2024, Tribunalul Olt, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, fiind suspendată judecata cauzei în acest sens.
În argumentarea soluției, tribunalul a reținut că din interpretarea sistematică a prevederilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, așa cum a fost modificat prin Ordonanță de urgență nr. 42/2023, și art. 116 C. proc. civ., în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde își are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
A constatat instanța că, la data sesizării Tribunalului Argeș, deși domiciliul reclamantului era în județul Olt, locul de derulare a raporturilor de muncă se afla în localitatea Bascov, județul Argeș.
Asfel, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Argeș, reclamantul și-a exercitat dreptul de opțiune conform art. 116 C. proc. civ. și a învestit în mod legal instanța, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 21.06.2024, sub numărul x/2023.
Înalta Curte, constatând că, în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Litigiul are ca obiect cererea reclamantului A. de obligare a pârâtului Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02286 Bascov la plata sumelor de bani aferente orelor lucrate suplimentar în ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii.
Raportat la obiectul litigiului, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 269 din Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanței - 20.09.2023, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.
Așadar, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este alternativă, dând posibilitatea reclamantului de a alege dintre instanțele deopotrivă competente, respectiv cea de la locul unde își are domiciliul, reședința ori sediul sau cea de la locul de muncă.
Este de subliniat că, în cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ., iar, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii se stabilește în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.
Reclamantul A., în conformitate cu art. 269 alin. (2) din Codul muncii, a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Argeș, instanță în a cărei rază teritorială se află locul său de muncă, sediul unității militare la care este angajat aflându-se în localitatea Bascov.
Prin urmare, reclamantul și-a manifestat opțiunea de a învesti tribunalul de la locul său de muncă.
Așa fiind, instanța supremă constată că sesizarea primei instanțe s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 269 din Codul muncii, Tribunalului Argeș revenindu-i competența de judecare a cauzei.
Pentru considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2024.