ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1896/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios administrativ Fiscal la 6 decembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții să calculeze și să achite reclamantei diferența dintre drepturile salariale stabilite potrivit deciziei nr. 67 din 24 aprilie 2023 și drepturile salariale acordate anterior actului menționat, plafonate prin aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, sumă actualizată cu indicele ratei de inflație, la aceasta adăugându-se dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective a debitului.

Prin sentința nr. 129 din 6 martie 2024, Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios administrativ Fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția Civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., dat fiind că în cauză reclamanta face parte din personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și nicio instanță de judecată nu are calitate de parte. Astfel, a stabilit că, potrivit art. 269 alin. (29 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența de soluționare a acțiunii revine Tribunalului Olt, instanță în a cărei circumscripție se află locul de muncă al reclamantei.

Învestit fiind, Tribunalul Olt, secția I civilă, prin sentința nr. 497/2024 din 27 iunie 2024, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman; constatând ivit conflictul de competență, a suspendat judecata procesului și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, reținând că reclamanta este încadrată în funcția de grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt încă din 3 noiembrie 2010, tribunalul a stabilit că în raport cu dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și statuările instanței supreme din decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunțată în interesul legii, competența în cauză revine Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, a subliniat că într-o astfel de situație, odată aleasă instanța de judecată de către reclamant, competența teritorială devine obligatorie, nemaifiind facultativă, în speță, Tribunalul Teleorman păstrând competența teritorială pentru judecarea cauzei.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, pentru următoarele considerente:

Între părți s-a declanșat un litigiu asimilat conflictelor de muncă, supus, potrivit regulii de drept comun, dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, care partajează competența de soluționare a unor astfel de litigii între tribunalele de la domiciliile/reședințele reclamanților și cele în circumscripția cărora aceștia își au locul de muncă.

Potrivit criteriilor enunțate, în cauză, competența ar reveni Tribunalului Olt, pe criteriul domiciliului reclamantei și pe cel al locului de muncă.

Însă, reclamanta, grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a învestit Tribunalul Teleorman, împrejurare care impune verificarea incidenței vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., în forma aplicabilă la data inițierii procesului.

Potrivit alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Textul de lege evocat instituie o competență exclusivă în favoarea unei instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, incidentă când reclamantul are calitatea de judecător, într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia

Deopotrivă, norma de trimitere de la art. 127 alin. (3) din același cod prevede că aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor.

Prin decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul Competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

În atare condiții, față de calitatea reclamantei de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele pentru stabilitrea competenței în raport cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta desfășurându-și activitatea la parchetul de pe lângă instanța competentă să judece pricina dedusă judecății.

Așa fiind, constatând că Tribunalul Teleorman se află în circumscripția Curții de Apel București, învecinată cu Curtea de Apel Craiova în a cărei rază teritorială se găsește Tribunalul Olt, pe lângă care funcționează unitatea de parchet în cadrul căreia reclamanta activează în calitate de grefier, Înalta Curte reține că sesizarea primei instanțe s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., opțiunea reclamantei consolidând competența teritorială a instanței inițial învestite în mod defintiv.

De aceea, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2024.