ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1717/2024

HOTĂRÂRE

08.10.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1717/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.09.2023 pe rolul Tribunalului Ialomița, secția Civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A., specialist IT, personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Dolj, a chemat în judecată pârâții Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj, cu citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând: (1) recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial începând cu 03.10.2018, fiind specialist IT, personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Dolj în raport cu specialiștii IT din cadrul Înaltei Curți de Cașąție și Justiție, Curții de Apel București și Curții de Apel Galați, personal ce beneficiază de majorareą salariului de bază cu sporul de instanță, această majorare nefiind aplicată și specialiștilor IT din cadrul Tribunalului Dolj; (2) uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept începând cu data de 23.07.2018 în ceea ce privește calcularea drepturilor salariale în baza Legii nr. 153/2017, prin aplicarea majorării salariului de bază în procent de 5% reprezentând sporul de instanță; (3) repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâtei până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenței dintre suma care i s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să i se plătească conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a majorării salariului de bază (sporul de instanță în cuantum de 5%), astfel cum a fost stabilit de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Galați; (4) obligarea pârâților Curtea de Apel Craiova, respectiv Tribunalul Dolj la plata sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 03.10.2018 - viitor; (5) actualizarea sumelor cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să îi fie achitate (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 3, art. 4, art. 6, art. 10, art. 17 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, Anexa V la Legea nr. 153/2017, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, Legea nr. 304/2004, art. 5, art. 159, art. 166 Codul muncii, art. 2523, art. 1535 C. civ., art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentința civilă nr. 239 F din 18.03.2024 Tribunalul Ialomița, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivarea soluției, tribunalul a statuat că litigiul are ca obiect soluționarea unei acțiuni privind acordarea de drepturi salariale, încadrându-se în noțiunea de conflict de muncă, reținând incidența dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

De asemenea, instanța a apreciat că, față de calitatea reclamantei, respectiv cea de specialist IT în cadrul Tribunalului Dolj, prevederile art. 127 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea reglementează doar situația judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari sau grefierilor.

Totodată, ținând cont de decizia nr. 290/26.04.2018 a Curții Constituționale, Tribunalul Ialomița a apreciat că nici dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

) nu sunt incidente în cauză.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 1518/2024 din 5 iunie 2024, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, fiind suspendată judecata cauzei în acest sens.

În argumentarea soluției, tribunalul a constatat că reclamanta a înțeles să învestească Tribunalul Ialomița cu soluționarea cererii, fără a mai putea reveni asupra opțiunii sale. Astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor legale speciale, derogatorii de la normele de drept comun, în temeiul legal oferit de art. 127 C. proc. civ. coroborat cu considerentele Deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale, dar și în baza principiului disponibilității consacrat de art. 9 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 02.09.2024, sub numărul x/2023.

Înalta Curte, constatând că, în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că reclamanta A., specialist IT - personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Dolj, a învestit Tribunalul Ialomița cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova.

Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit textului de lege, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar, conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Prin raportare la aceste norme legale, instanța supremă constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., care se aplică numai în cazul cererilor introduse de judecători, procurori, asistenți judiciari și grefieri, enumerarea prevăzută de aceste norme fiind limitativă.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (2

) din același cod statuează că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova sunt chemate în judecată în calitate de pârâte, devin incidente dispozițiile referitoare la competența facultativă prevăzută de textul art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (2

) din C. proc. civ., care vizează și ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Așadar, în cazul cererii introduse împotriva unei instanțe de judecată care ar fi de competența respectivei instanțe, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Exprimând această opțiune, reclamanta a sesizat Tribunalul Ialomița, ca instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, neînțelegând, așadar, să sesizeze însăși instanța competentă, respectiv Tribunalul Dolj, în raport cu domiciliul și locul de muncă al reclamantei.

Reținând, totodată, incidența prevederilor art. 116 din C. proc. civ. potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, ceea ce presupune că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, se constată, așadar, că, prin înregistrarea inițială a acțiunii pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune între două instanțe deopotrivă competente.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Ialomița, secția Civilă, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.