Decizia nr. 1705/2024 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 1279/2022 a Curții de Apel Alba Iulia

Prin sentința civilă nr. 1913/2021 din 01.07.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata A. S.A. și a respins contestația formulată de contestatorul B., împotriva deciziei de concediere nr. 612/05.08.2011, fiind obligat contestatorul la plata către intimată a sumei de 2.975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelul contestatorului B. declarat împotriva acestei sentințe, dar și a încheierilor din 25.03.2021, 15.04.2021, 6.05.2021 pronunțate în același dosar, precum și a încheierii nr. 180/CC/F/01.07.2021 pronunțate în dosarul nr. x/2020 a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 392/2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă la 22 februarie 2022.

Prin contestația în anulare înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, contestatorul B. a solicitat anularea deciziei instanței de apel pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia civilă nr. 1279/2022 din 9 iunie 2022 Curtea de Apel Alba Iulia a anulat contestația în anulare formulată de contestator.

Împotriva acestei decizii contestatorul B. a formulat o nouă contestație în anulare ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Prin încheierea de ședință pronunțată la 1 noiembrie 2022 Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata contestației în anulare. Prin decizia civilă nr. 2804/2024 din 10 septembrie 2024 Curtea de Apel Alba Iulia a respins contestația în anulare formulată de contestator împotriva deciziei civile nr. 1279/2022 pronuntată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2022.

La 2 mai 2023 contestatorul B. a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia la data de 1.11.2022, solicitând anularea acesteia și judecarea cauzei pe fond pentru motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 8 mai 2023. Intimata A. S.A. nu a depus la dosar întâmpinare la cererea de recurs formulată de contestator. 4. Prin încheierea din 24 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus suspendarea judecării recursului, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La 17 iunie 2024 a fost întocmit referatul cu propunerea fixării unui termen de judecată în vederea discutării perimării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 416 C. proc. civ. Potrivit art. 248 C. proc. civ. "(1) instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc". Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele: Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător. Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni. Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei. Înalta Curte, constată că, judecarea recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 24 octombrie 2023, pronunțată de această instanță, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni, termenul de perimare împlinindu-se la 24 aprilie 2024. Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de contestatorul B. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.