ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1706/2023

Ședința publică din data de 21 septembrie 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 9 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat să se constate abuzul în serviciu (abuzul juridic) și "partinitatea Curții de Apel Alba Iulia în instrumentarea dosarului de revizuire nr. x/2018", având în vedere că a soluționat cauza definitiv fără ca, în prealabil, să fie soluționate incidentele procedurale, așa cum avea obligația conform prevederilor C. proc. civ., cu referire la faptul că hotărârea nr. 166 din 10 iunie 2020 s-a pronunțat fără soluționarea cererii de recurs pe care reclamantul a introdus-o, anterior ședinței de judecată din 10 iunie 2020, împotriva citației din 18 mai 2020; Curtea de Apel Alba Iulia a refuzat obligarea intimatei să depună la dosar "înscrisurile probatoare" pe care reclamantul și-a bazat cererea de revizuire, înscrisuri menționate în cerere (în dosarul nr. x/2018), deși C. proc. civ. obligă instanța să dispună înfățișarea înscrisurilor solicitate de parte, având în vedere că sunt înscrisuri comune; instanța nu și-a îndeplinit obligația, impusă de prevederile C. proc. civ., de a face mențiunea, în cuprinsul citației din data de 18 mai 2020, despre dezbaterea asupra perimării cererii de chemare în judecată; de asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia a refuzat să se pronunțe sau să înainteze dosarul către instanța competentă, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu și evaziune fiscală săvârșite de intimată, având în vedere că aceasta nu a achitat reclamantului obligațiile, reținute din salarii, către bugetul de stat, în perioada 11.08.2011-04.06.2013; reclamantul a mai cerut să se constate abuzul juridic săvârșit de intimată, având în vedere "mențiunile de la ultima liniuță de la pct. 1", precum și abuzul juridic al pârâtei cu privire la concedierea nelegală și netemeinică a reclamantului, prin decizia nr. 612/05.08.2011; în finalul cererii, a solicitat să se dispună, în baza art. 78 din Codul muncii, anularea deciziei de concediere nr. 612/05.08.2011, emisă de pârâtă, având în vedere că nulitățile de ordine publică pot fi invocate în orice fază a procesului.

Tribunalul Alba, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1913/2021 din 1 iulie 2021, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimată și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A., împotriva deciziei nr. 612/2011; contestatorul a fost obligat să plătească intimatei 2.975 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea civilă nr. 17/2022 din 1 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a conexat dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Alba Iulia la dosarul nr. x/2020, aflat la acea dată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia.

La termenul din 1 februarie 2022, față de dispozițiile art. 49 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recuzare nu împiedică judecarea cauzei și, neexistând motive de amânare față de cererea de strămutare ce formează obiectul dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de amânare formulată de apelantul-reclamant A.. Instanța de apel a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul apelantului-reclamant pentru a susține motivele de apel formulate împotriva sentinței civile nr. 1913/2021 din 1 iulie 2021 a Tribunalului Alba, secția I civilă, prin care s-a reținut autoritatea de lucru judecat.

În vederea soluționării cererii de recuzare, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus amânarea pronunțării în cauză la data de 15 februarie 2022.

Prin încheierea din 15 februarie 2022, față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, având în vedere lipsa motivată a doamnei judecător C., în temeiul art. 123 alin. (3) din Hotărârea nr. 1375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, s-a dispus amânarea pronunțării în cauză la data de 22 februarie 2022.

Prin încheierea civilă nr. 16/2022 din 1 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de recuzare a doamnelor judecător D. și E., formulată de apelantul A..

Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 392/2022 din 22 februarie 2022, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1913/2021 din 1 iulie 2021 și a încheierilor din 15.04.2021, 06.05.2021, 25.03.2021, toate pronunțate de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, precum și împotriva încheierii nr. 180/CC/F/2021 din Camera de Consiliu de la 1 iulie 2021, pronunțate de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

La data de 4 aprilie 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii civile nr. 17/2022 din 1 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a încheierii din 1 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, precum și împotriva deciziei civile nr. 392/2022 din 22 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Recurentul-reclamant a arătat că, în baza prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 din C. proc. civ., formulează cerere de recurs îndreptată împotriva "hotărârilor civile pronunțate prin încheierile de ședință din 01.02.2022 în dosarul nr. x/2020 - încheierea privind conexarea acestui dosar la dosarul apelului nr. x/2020, dosarul nr. x/2020 - încheierea de ședință privind amânarea inițială a pronunțării de către Curtea de Apel Alba Iulia", prin care a solicitat anularea acestor hotărâri, cu consecința rejudecării cauzei pe fond.

Intimata-pârâtă B. S.A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 16 iunie 2022, în cauză, s-a fixat termen la 6 octombrie 2022, pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 6 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii civile nr. 17/2022 din 1 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a încheierii din 1 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, precum și împotriva deciziei civile nr. 392/2022 din 22 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 3 aprilie 2023, recurentul-reclamant A. a transmis la dosarul cauzei o cerere de redeschidere a judecății, care a fost admisă la termenul din 21 septembrie 2023, în temeiul dispozițiilor art. 415 pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte dispunând repunerea cauzei pe rol.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Înalta Curte reține că reclamantul A. a învestit instanța cu o contestație împotriva deciziei de concediere emisă de pârâtă, respectiv decizia nr. 612/2011.

În legătură cu decizia menționată, între părți s-a derulat un litigiu în anii 2011 - 2013, ce a format obiectul dosarului nr. x/2011

Inițial, Tribunalul Alba a admis contestația, a anulat decizia de concediere și a dispus reîncadrarea reclamantului. În recurs, prin decizia civilă nr. 941/2013 din 20 mai 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a modificat sentința atacată, în sensul că s-a respins în întregime acțiunea formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

În dosarul nr. x/2020, reclamantul a formulat o nouă contestație la decizia de concediere, preluând argumente și din considerentele sentinței tribunalului, prin care, inițial, i-a fost admisă contestația.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. p) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este considerat conflict individual de muncă - conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative.

Așadar, reclamantul a învestit instanța cu un conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011.

Conform art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar potrivit art. 214 din același act normativ, "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului".

Totodată, Legea nr. 62/2011 republicată prevede, la art. 216, că "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la data de 9 decembrie 2020, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Așadar, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

De asemenea, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ. coroborat cu art. 634 alin. (2) din același cod, raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 392/2022 din 22 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Toate încheierile care preced hotărârea și care au ca scop pregătirea soluționării pricinii sunt încheieri premergătoare. Unele dintre aceste încheieri pot conține dispoziții pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanța sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că instanța nu mai poate reveni asupra celor hotărâte.

Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii.

Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Prin încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu instanța de judecată ia unele măsuri în vederea cercetării și soluționării cauzei, fără a anticipa soluția, nefiind rezolvate aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei.

De regulă, încheierile premergătoare, atât cele preparatorii, cât și cele interlocutorii, se pot ataca numai odată cu fondul, fiind susceptibile de aceeași cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale.

Art. 139 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește că "pentru asigurarea unei bune judecăți, în primă instanță este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură".

Potrivit alin. (2) al aceluiași text legal, "excepția conexității poate fi invocată de părți sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanței ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunța asupra excepției. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul".

Întrucât decizia civilă nr. 392/2022 din 22 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, este definitivă de la data pronunțării, încheierea civilă nr. 17/2022 din 1 februarie 2022, dată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Alba Iulia la dosarul nr. x/2020, aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Totodată, având în vedere că încheierea de ședință de la termenul din 1 februarie 2022, prin care Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de amânare formulată de apelantul-reclamant A. și a dispus amânarea pronunțării în cauză la data de 15 februarie 2022, pentru a se soluționa cererea de recuzare, este una premergătoare și face corp comun cu decizia dată în apel, Înalta Curte constată că nici aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii civile nr. 17/2022 din 1 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a încheierii din 1 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, precum și împotriva deciziei civile nr. 392/2022 din 22 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2023.