ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1795/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 123/2022 din 24 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Alba, secția Penală, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) și art. 5 C. pen., Tribunalul Alba a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenției prescripției penale. În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) și (5) C. proc. pen. și art. 1357 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, prin reprezentant legal și, în consecință, inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 435.863 RON debit principal (în relația cu B. S.R.L.) și a sumei de 234.955 RON debit principal (în relația cu C. S.R.L.), precum și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii, datorate până la data plății efective, în condițiile Codului de procedură fiscală. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin decizia penală nr. 1/11.01.2021 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și menținută prin încheierea penală nr. 22/28.02.2022 a Tribunalului Alba pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neexercitarea căii de atac. În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus anularea celor 10 facturi fictive emise de către D. S.R.L. Cluj Napoca către B. S.R.L. (7 facturi) și către C. S.R.L. (3 facturi). În temeiul art. 4 din O.G. nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, s-a dispus comunicarea sentinței, după rămânerea definitivă, la A.N.A.F. - Direcția cazier fiscal, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în evidențele generale ale cazierului fiscal. În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 274 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.850 RON, cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Prin decizia penală nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 123/2022 din 24.10.2022 pronunțate de Tribunalul Alba, secția Penală, în dosarul nr. x/2018 și a obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Prin sentința nr. 112/F/2017 din 20 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar E.. al debitoarei C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții A. și F. și, în consecință, a dispus ca pasivul societății debitoare, respectiv suma de 1.276.742 RON, să fie suportat în solidar, de pârâți din averea personală.

Prin Decizia nr. 266/2017 din 06 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 112/F/2017 pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, a schimbat în parte sentința atacată în sensul respingerii cererii formulate de lichidatorul judiciar E.. împotriva pârâtului A. pentru antrenarea răspunderii patrimoniale și a înlăturat dispoziția de obligare a acestuia la suportarea pasivului societății debitoare C. S.R.L. A menținut, în rest, dispozițiile sentinței atacate.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, la 25.04.2023, A., în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen., coroborate cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat schimbarea în totalitate a deciziei penale nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2018, sub aspectul laturii civile, întrucât ar încălca autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 266/2017 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 192/2023 din 30 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în urma analizării competenței materiale de soluționare a cererii de revizuire, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă cererea de revizuire.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 23.06.2023, sub nr. x/2023, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 5.

În motivarea cererii de revizuire, după o amplă prezentare a parcursului litigios, în esență, revizuentul a susținut că prin soluția pronunțată prin Decizia nr. 252/2023 instanța penală a înfrânt autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 266/2017 pronunțate de instanța civilă, întrucât prin această din urmă hotărâre s-a reținut că nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a administratorului A., fiind, totodată, înlăturată dispoziția de obligare a acestuia la suportarea pasivului societății C. S.R.L., pentru aceleași aspecte care constituie obiectul dosarului penal.

A mai susținut revizuentul că soluția pronunțată de instanța de apel în materie penală este criticabilă sub aspectul laturii civile a cauzei, apreciind că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul unei interpretări eronate a actelor și lucrărilor dosarului, raportat la instituțiile de drept deduse judecății.

În încheiere, a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în totalitate a deciziei penale nr. 252/2023 sub aspectul laturii civile, în sensul pronunțării unei soluții prin care, în principal, să fie respinsă acțiunea civilă formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba ca inadmisibilă, nefondată, prescrisă, iar, în subsidiar, să fie admisă în parte acțiunea civilă.

Prin întâmpinare, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și menținerea deciziei penale nr. 252/2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018, de Curtea de Apel Alba Iulia, ca temeinică și legală.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.".

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat.

Efectul negativ al autorității de lucru judecat este consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.".

În schimb, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.".

În timp ce efectul negativ al autorității de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, efectul pozitiv implică existența unei chestiuni litigioase definitiv tranșate între aceleași părți, ce nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior.

În consecință, cerința identității de părți este comună ambelor aspecte ale autorității de lucru judecat.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești consacrat de art. 435 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.".

De altfel, prin Decizia nr. 18/17.02.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, "principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces (și succesorii acestora), fundamentul și justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea și dreptul la apărare." (paragraful 95).

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) să existe două hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul litigiului; b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, existând, așadar, între ele tripla identitate de elemente specifică autorității de lucru judecat: părți, obiect, cauză; c) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, pentru că altfel, dacă instanța a luat în dezbatere această excepție și a respins-o, ea nu mai poate fi reiterată în revizuire, la aceasta opunându-se însăși puterea de lucru judecat a rezolvării date excepției procesuale respective; d) revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât instanța de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității celor două hotărâri potrivnice, ci doar constată dacă ultima a nesocotit puterea de lucru judecat a celei pronunțate mai întâi și pe acest temei menține prima hotărâre, anulând-o pe cea de-a doua.

Dintre aceste cerințe, două sunt de interes pentru speța dedusă judecății: să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză) și cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a excepției autorității de lucru judecat.

În ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire (evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești), notează instanța supremă că identitatea de părți presupune participarea în ambele procese a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal, prin obiectul cererii de chemare în judecată se înțelege pretenția formulată, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acțiunii, iar prin cauza cererii de chemare în judecată se înțelege fundamentul juridic al acesteia, temeiul juridic.

Pornind de la aceste considerații teoretice, se constată că autorul prezentului demers judiciar invocă faptul că, deși Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă prin Decizia nr. 266/2017 din 06 iunie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar al societății debitoare C. S.R.L. împotriva sa și a înlăturat dispoziția de obligare la suportarea pasivului societății, Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală prin decizia penală nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a infirmat această soluție.

Verificând actele dosarului, se constată că prin Decizia nr. 266/2017 din 06 iunie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul declarat de A. împotriva sentinței nr. 112/F/2017 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Alba, a fost schimbată în parte sentința, în sensul respingerii cererii pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului A. și înlăturării dispoziției de obligare a acestuia la suportarea pasivului societății C. S.R.L.

Obiectul acțiunii acestui dosar l-a reprezentat cererea formulată de lichidatorul judiciar E.., în calitate de administrator judiciar provizoriu al societății debitoare C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții A., în calitate de fost administrator, și F., în calitate de actual administrator, prin care, în temeiul dispozițiilor art. 169 alin. (1) lit. a), d), e) și h) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, a solicitat ca pasivul înscris în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei, în cuantum 1.276.742 RON, să fie suportat, în solidar, de pârâți din averea personală.

Prin decizia penală nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 123/24.10.2022 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2018.

Examinând aspectele reclamate de revizuent, Înalta Curte observă că prin sentința penală nr. 123/2022 din 24.10.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) și art. 5 C. pen., Tribunalul Alba a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenției prescripției penale.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța penală a constatat că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 234.955 RON reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat de către A. în calitate de administrator al societății C. S.R.L., prin faptele săvârșite în perioada septembrie 2009 - septembrie 2010.

Apreciind că sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale, Tribunalul Alba a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba și, în consecință, a obligat inculpatul la plata sumei de 234.955 RON în relația cu C. S.R.L., sume ce reprezintă debit principal, precum și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate de la data scadentei și până la data plății efective, în condițiile Codului de procedură fiscală.

Soluția pronunțată a fost menținută prin decizia penală nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2018.

Pentru a fi îndeplinită condiția triplei identități, este necesar ca părțile, obiectul și cauza din cea de-a doua acțiune să fie identice cu cele din prima acțiune.

Instanța supremă observă că nu poate fi reținută tripla identitate între dosarul penal nr. x/2018 și dosarul civil nr. x/107/206/a1.

Astfel, se constată că prin decizia penală nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2018, s-a admis acțiunea formulată de către partea civilă - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 234.955 RON reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, reținându-se că, în cauză, chiar dacă a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, acest aspect nu îl exonerează pe inculpat de obligația de a repara prejudiciul cauzat bugetului de stat prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate.

În dosarul nr. x/2016 s-a soluționat cererea formulată de administratorul judiciar provizoriu al societății debitoare C. S.R.L., întemeiată pe dispozițiilor art. 169 alin. (1) lit. a), d), e) și h) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în contradictoriu cu pârâții A., în calitate de fost administrator, și F., în calitate de actual administrator, instanța civilă reținând, în raport de Hotărârea AGA nr. 2/12.07.2011 prin care s-a hotărât retragerea din societate a asociaților A. și G. și cesionarea pârtilor sociale către numitul F., revocarea administratorului social A. și numirea în aceasta calitate a numitului F., precum și de procesul-verbal de predare-primire încheiat la 31.07.2011 între noul administrator social și fostul administrator, că responsabilitatea pentru nepredarea către lichidatorul judiciar a sumelor din casieria societății și a contabilității nu poate fi imputată decât noului administrator social în funcție la data deschiderii procedurii insolvenței.

Se constată, așadar, că decizia penală nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2018 se referă la prejudiciul produs de către inculpatul A. părții civile Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, care prin acțiunile acestuia a majorat artificial cheltuielile societății C. S.R.L. prin înregistrarea în contabilitate și, ulterior, în declarațiile fiscale depuse la organele abilitate a operațiunilor fictive de înregistrare a 3 facturi false, iar nu la suportarea pasivului societății debitoare C. S.R.L., astfel cum s-a decis prin decizia nr. 266/2017 din 06 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, se impune a se reține că statuările Curții de Apel Alba, secția Penală prin decizia penală nr. 252/2023 nu sunt de natură a contrazice considerentele deciziei nr. 266/2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, astfel cum susține revizuentul, de vreme ce faptele analizate de instanța penală în raport de inculpatul A. nu au vizat faptele ce au făcut obiectul dosarului civil în care s-a analizat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a acestuia în calitate de fost administrator al societății debitoare C. S.R.L. și suportarea pasivului acesteia, hotărârile judecătorești aflate în examinare privind, așadar, fapte diferite.

Analizând admisibilitatea căii extraordinare de atac și din perspectiva neinvocării, în cel de-al doilea proces a excepției autorității de lucru judecat în raport de prima hotărâre pronunțată, Înalta Curte constată că în dosarul penal, în expunerea motivelor de apel, suplimentate prin concluziile scrise, inculpatul A. a învederat faptul că prin decizia nr. 266/2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba, secția a II-a civilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a sa, fiind înlăturată dispoziția de obligare la suportarea pasivului societății C. S.R.L.

Așa cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuție nu este suficientă invocarea excepției (efectul pozitiv al puterii de lucru judecat), ci trebuie ca instanța în fața căreia s-a invocat, să fi omis să o analizeze.

Or, se constată că în fața instanței penale, în apel, nu doar că a fost invocată puterea lucrului judecat a Deciziei nr. 266/2017 ci instanța a și analizat motivele invocate de inculpat privind aplicabilitatea principiului "ne bis in idem" constatând "lipsa identității de persoană între cauzele ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Alba și persoana cercetată în cadrul dosarului de față, respectiv inculpatul apelant, care vizau persoana juridică C. S.R.L., precum și a dosarului nr. x/2013, aflat pe rolul Tribunalului Alba, dar și a obiectului dedus judecății, acestea având în dezbatere falimentul persoanelor juridice menționate.

Astfel, Curtea reține că inculpatul A. nu a fost supus unei proceduri judiciare încheiate prin existența unei hotărâri definitive, iar procesul penal de față nu vizează persoana/persoanele ce au făcut obiectul cauzelor civile pentru a exista elementul idem personae, procedura de față nu privește fapte identice sau care sunt în mod substanțial aceleași cu cele care au făcut obiectul dosarelor civile nr. x/2016 și nr. y/2013 ale Tribunalului Alba, secția civilă, pentru a fi îndeplinit elementul idem factum.".

Prin urmare, se reține că nu este îndeplinită nici condiția ca în al doilea proces să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, aceasta să nu se fi discutat.

În contextul în care chestiunile examinate în cele două litigii s-au analizat prin raportare la persoane și obiecte distincte, nu se poate pune problema existenței unor hotărâri contradictorii, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac și repunerea în discuție a unor aspecte tranșate definitiv prin hotărâre definitivă.

Din modul de redactare a cererii de revizuire, se constată că revizuentul încearcă, în realitate, reluarea judecății cauzei ce a format obiectul dosarului penal, sub aspectul laturii civile, prevalându-se de calea de atac formulată deși prin intermediul acesteia nu se pot exprima simple nemulțumiri în legătură cu modul de soluționare a cauzei, soluția putând fi analizată doar prin prisma motivelor de revizuire expres reglementate de către legiuitor.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificația unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ținând cont și de prevederile art. 513 alin. (3) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 252/2023 din 24 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2023.