ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1692/2024

Ședința publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra contestației privind tergiversarea procesului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 20.06.2024, sub nr. de dosar x/2022, petentul A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 522 alin. (1) și alin. (2) punctul 1 și art. 524 C. proc. civ.

În motivare, petentul a susținut că i se încalcă dreptul la un proces echitabil desfășurat în termen optim previzibil prevăzut la art. 6 C. proc. civ., art. 6 din Convenția Drepturilor Omului, arătând, în acest sens, următoarele: la 2 mai 2024 a trimis cererea sa de recurs la registratura Curții de Apel București; la 7 mai 2024 a primit confirmarea recepționării recursului formulat; la 13 mai 2024 și 21 mai 2024 a redirecționat recursul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ca să fie cerut dosarul de către registratura instanței supreme; la 29 mai 2024 a redirecționat cererea de recurs la adresa de poștă electronică a Președintelui Curții de Apel București cu invocarea prevederilor art. 267 C. pen. și art. 266 din Legea nr. 303/2022 cu rugămintea de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii.

S-a mai arătat că, între timp, la Curtea de Apel București, a fost formulată de către avocații reprezentanți ai S.C. B. S.A. o cerere de completare a greșit denumitei decizia civilă nr. 560A/29.03.2024, care a fost soluționată la 07.06.2024 printr-o altă încheiere de ședință cu rea-credință și greșit denumită decizia civilă nr. 939/07.06.2024.

A susținut petentul că, în fapt, cu rea-credință și greșit denumită, decizia civilă nr. 560A/29.03.2024 este o încheiere de ședință de la acea dată, așa cum în mod corect apare pe pagina de internet a dosarului nr. x/2022

Tot ceea ce se întâmplă la Curtea de Apel București este o tergiversare a judecării pe fondul litigiului cu obiect revendicare în dosarul nr. x/2022, este o repetare în mai multe rânduri a încălcării dreptului la un proces echitabil desfășurat într-un termen rezonabil prevăzut de art. 6 C. proc. civ. și de art. 6 din Convenția Drepturilor Omului, încălcare care se repetă de șapte ani, în fapt, litigiul datând din 7 august 2017, când a fost înregistrat la Judecătoria Brașov dosarul cu nr. x/2017

A arătat că înțelege să depună și la registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție această contestație privind tergiversarea procesului datorită prevederilor art. 524 alin. (1) C. proc. civ. și datorită faptului că la 2 mai 2024 a trimis recursul la Curtea de Apel București pentru prima dată, urmat de mai multe trimiteri care nu au avut efectul ca dosarul cauzei să ajungă la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție, ceea ce înseamnă că instanța care este învestită să judece recursul este Înalta Curte de Casație și Justiție în înțelesul prevederilor art. 524 alin. (1) C. proc. civ.

Petentul a susținut că situația prezentată îl duce cu gândul la infracțiunea de abuz în serviciu înfăptuită de către mai mulți judecători, iar într-un context mai larg la înșelăciune, complicitate la înșelăciune, constituire și aderare la grup infracțional organizat.

A mai arătat petentul că situația de fapt evidențiată la 8 iunie 2024 pe pagina de internet a Curții de Apel București va fi atașată acestei contestații pentru a proba afirmațiile susținute.

În continuare, petentul a arătat că a fost amendat pe nedrept cu 500 RON pentru că ar fi formulat cu evidentă rea-credință o cerere de recuzare pentru doi judecători.

Referitor la acest aspect, petentul a susținut că și-a manifestat intenția de a formula și motiva în scris două cereri de recuzare pentru fiecare dintre judecătorii C. și D. și că, la 24 mai 2024, a cerut un termen în cunoștință pentru a le motiva, dar nu i s-a comunicat un termen în cunoștință la acel moment; totodată, a arătat că, la 24 mai 2024, a răspuns cu solicitudine, cu demnitate, în limitele libertății de exprimare, prevăzută de art. 30 din Constituția României, și respect la întrebările președintelui completului de judecată.

S-a mai susținut că intenția președintelui instanței nu a fost în limitele legale și, de fapt a procedat, cu evidentă rea-credință, fără nici un avertisment că are de gând să procedeze la un interogatoriu ilegal, interzis prin prevederile art. 51 alin. (3) C. proc. civ. cu privire la motivele cererilor de recuzare.

În fapt, la dosarul cauzei, nu există nici o cerere de recuzare motivată și formulată "pentru fiecare judecător în parte", așa cum este prevăzut la art. 47 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu i s-a acordat posibilitatea de a motiva în scris cele două cereri de recuzare, pe care, verbal, și-a manifestat intenția de a le formula și motiva în scris.

A susținut că, întrucât nu i s-a oferit posibilitatea de a motiva și formula în scris cele două cereri de recuzare, au fost încălcate prevederile art. 13 alin. (3) C. proc. civ., respectiv, i-a fost încălcat dreptul de apărare; de asemenea, a fost încălcat și art. 9 C. proc. civ., respectiv, i-a fost încălcat dreptul de dispoziție.

A mai arătat petentul că aceste drepturi i-au fost încălcate de fapt ca urmare a aplicării interogatoriului interzis de prevederile art. 51 alin. (3) C. proc. civ. în privința motivării celor două cereri de recuzare pe care, verbal, și-a manifestat intenția de a le motiva în scris.

Acest interogatoriu a fost acceptat în mod ilegal ca fiind "mijloc de dovadă a motivelor de recuzare" de către judecătorii E. și F., acțiune interzisă de art. 51 C. proc. civ.. De asemenea, a susținut petentul, s-a considerat cu rea-credință că a motivat o cerere de recuzare, formulată împotriva celor doi membri ai completului de judecată, prin interogatoriu aplicat ilegal, cerere de recuzare care, de fapt, nu există la dosar, ceea ce ar fi încălcat prevederile art. 47 C. proc. civ., iar, în contextul prevederilor art. 13 și art. 9 C. proc. civ., ar fi trebuit să i se dea posibilitatea de a formula și motiva în scris cele două cereri de recuzare pe care și-a manifestat verbal intenția de a le motiva în scris.

După redarea dispozițiilor art. 47 din C. proc. civ., a mai susținut petentul că la 29 mai 2024, a fost judecată o așa-zisă cerere de recuzare a celor doi judecători ai completului de judecată, fără a i se da posibilitatea de a motiva în scris cele două cereri de recuzare.

De la 29 martie 2024, judecătorii de la Curtea de Apel București tergiversează judecarea pe fondul litigiului prin invocarea și acceptarea ilegală a excepției inadmisibilității apelului formulat în dosarul x/2022 și refuză pur și simplu să judece fondul litigiului.

Din 29 martie 2024 s-au scurs 80 de zile până la 17 iunie 2024, dată la care a fost semnată această contestație, iar, din 2 mai 2024, dată la care a fost trimisă cererea de recurs, până la 17 iunie 2024 s-au scurs 46 de zile.

Deoarece Curtea de Apel București refuză pur și simplu să judece pe fond cauza cu obiect revendicare și de asemenea refuză să trimită dosarul nr. x/2022 la Înalta Curte de Casație și Justiție cu scopul de a fi judecat recursul declarat, petentul a solicitat să se dispună transmiterea dosarului de la Curtea de Apel București spre instanța supremă pentru judecarea recursului declarat la 2 mai 2024 și înregistrat la 7 mai 2024 la Curtea de Apel București.

La 9.09.2024 (plic, dosar), intimata B. a transmis întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.

Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 522 alin. (1) din C. proc. civ., "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."

La alin. (2) al aceluiași text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, motivele vizând atât culpa, cât și atitudinea instanței față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces ori a terților care aveau obligații legale sau judiciare.

Ca urmare, contestația la tergiversare este acțiunea prin care o parte urmărește înlăturarea dificultăților ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil, scopul procedurii fiind acela de a se lua măsurile legale pentru ca eventuala situație de tergiversare să înceteze. Rațiunea reglementării acestei proceduri a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Examinând actele dosarului și raportându-se la textele legale redate anterior, Înalta Curte reține că obiectul contestației la tergiversare pendinte îl reprezintă actele și lucrările dosarului de apel nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, respectiv nemulțumirea petentului referitoare la faptul că instanța de apel refuză să judece pe fond cauza cu obiect revendicare și, de asemenea, refuză să trimită dosarul nr. x/2022 la Înalta Curte de Casație și Justiție cu scopul de a fi judecat recursul declarat de acesta la 2 mai 2024 și înregistrat la 7 mai 2024 la Curtea de Apel București.

Astfel cum reiese din lecturarea cererii, aspectele invocate de petent nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 522 alin. (2) din C. proc. civ.

În acest sens, se constată că instanța de apel a soluționat cauza cu care a fost învestită, în condițiile în care prin decizia civilă nr. 560 din 29 martie 2024 a admis excepția inadmisibilității apelului, invocată din oficiu, și a respins ca inadmisibil apelul formulat de apelanții-reclamanți A. și G. împotriva încheierii de ședință din 28 martie 2023 și a deciziei civile nr. 3802 din 7 iunie 2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă și, de asemenea, hotărârea pronunțată de curtea de apel a fost motivată anterior formulării prezentei contestații.

Se mai constată că, ulterior pronunțării deciziei civile nr. 560/29.03.2024, intimata B. a formulat o cerere de completare a dispozitivului deciziei anterior menționate, care a fost soluționată de curtea de apel prin decizia nr. 939 la 7.06.2024, hotărârea pronunțată de curtea de apel fiind motivată anterior formulării prezentei contestații.

Totodată, se constată că, la 2.05.2024, petentul A. a formulat la Curtea de Apel București cerere de recurs în dosarul nr. x/2022, iar, din verificările efectuate rezultă că acesta a fost înaintat de curtea de apel către instanța de control judiciar, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/22.12.2022, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 1.08.2024.

Prin urmare, susținerile petentului în sensul că, în speță, Curtea de Apel București refuză să judece pe fond cauza cu obiect revendicare și, de asemenea, refuză să trimită dosarul nr. x/2022 la Înalta Curte de Casație și Justiție cu scopul de a fi judecat recursul declarat la 2 mai 2024 și înregistrat la 7 mai 2024 la Curtea de Apel București, nu sunt fondate.

În ceea ce privește nemulțumirile petentului referitoare la soluțiile pronunțate de curtea de apel, la faptul că a fost amendat pentru cererile de recuzare și la împrejurarea că nu i s-a permis să motiveze aceste cereri, Înalta Curte reține că nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele instituite de art. 522 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., astfel încât nu pot fi analizate în acest cadru procesual al contestației privind tergiversarea procesului, care constituie un remediu procesual menit să garanteze dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

În acest context, Înalta Curte constată că, prin măsurile luate, curtea de apel nu a determinat amânarea nejustificată ci, dimpotrivă, a asigurat soluționarea procesului într-un termen rezonabil.

Așa fiind, pentru toate considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 525 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația privind tergiversarea procesului, formulată de petentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, formulată de petentul A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2024.