ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1648/2024

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la 05.12.2022, reclamanta PAROHIA ROMANO-CATOLICĂ ISUS BUNUL PĂSTOR a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 137.900 RON, echivalentul a 28.000 euro, reprezentând costuri organizare pelerinaj, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2725/27.12.2023, Judecătoria Roman a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut că, în temeiul art. 174 C. proc. civ., încălcarea normelor de drept privind competența instanței atrage sancțiunea nulității, iar în cauză, necompetența teritorială poate fi invocată de către instanță. A stabilit că Judecătoria Alba Iulia este competentă să soluționeze cererea, întrucât cauzele având ca obiect ordonanță de plată se judecă de instanța de la domiciliul pârâtului, iar în speță, debitoarea are sediul în localitatea Alba Iulia.

Astfel învestită, Judecătoria Alba Iulia, secția Civilă a pronunțat sentința nr. 1123/09.07.2024, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării lui.

În motivarea acestei hotărâri, a reținut, în temeiul dispozițiilor art. 1.016 și ale 107 alin. (1) C. proc. civ., incidența regulii generale în materia competenței teritoriale, aceea a instanței sediului pârâtului, precum și faptul că această necompetența este de ordine privată, astfel că, prin prisma prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu putea fi invocată din oficiu de instanță, ci doar de către pârât prin întâmpinare.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1.016 C. proc. civ., cererea privind emiterea ordonanței de plată se introduce la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Așadar, pentru determinarea competenței teritoriale în cauză, sunt aplicabile regulile de drept comun prevăzute de art. 107 și următoarele din C. proc. civ., normele incidente fiind de ordine privată, potrivit art. 129 alin. (3) din același cod.

C. proc. civ. stabilește termene și condiții de invocare a necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică și de ordine privată; astfel, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Așadar, dacă excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată în condițiile enunțate, competența de soluționare a cauzei rămâne dobândită instanței învestite de reclamant, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă, pe care instanța nu are dreptul să o invoce din oficiu; așadar, instanța nu se mai poate dezînvesti chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Potrivit art. 1.019 alin. (3) C. proc. civ., în procedura ordonanței de plată, întâmpinarea este obligatorie, însă, în prezenta cauză, din actele dosarului rezultă că pârâta, deși a depus întâmpinare, nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în cuprinsul acesteia și nici la primul termen de judecată la care a fost legal citată.

În aceste condiții, prin prisma dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nici Judecătoria Roman nu putea invoca, din oficiu, necompetența teritorială și nu se mai putea dezînvesti.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2024.