ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1645/2024

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la 04.10.2023, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 1.403,28 RON și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 337/06.03.2024, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut că părțile au convenit, prin contractul de prestări servicii nr. x/12.04.2023, că eventualele litigii născute în legătură cu acesta vor fi soluționate de instanțele competente de la sediul prestatorului, care se află în Oradea, astfel că Judecătoria Oradea trebuia învestită cu judecarea prezentei cauze.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 2384/05.06.2024, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării lui.

În motivarea acestei hotărâri, a reținut că prezenta cauză este un litigiu între profesioniști, iar competența teritorială este una relativă, de ordine privată, astfel că instanța inițial sesizată nu putea, conform prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., să o invoce din oficiu, iar în lipsa invocării ei de către pârâtă prin întâmpinare, instanța inițial învestită a devenit competentă să soluționeze cauza.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, pentru următoarele considerente:

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. consacră o competență teritorială alternativă în materia răspunderii contractuale, iar potrivit art. 116 din același cod, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, că procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Această normă de drept reglementează un caz de prorogare voluntară a competenței teritoriale de soluționare a litigiilor care au ca obiect bunuri și alte drepturi de care părțile pot dispune și se aplică numai în ipoteza competenței teritoriale reglementate de norme juridice de ordine privată, precum în litigiul de față, ce are ca obiect atragerea răspunderii contractuale a pârâtei S.C. B. S.R.L.

Prin inserarea în contractul de prestări servicii a clauzei atributive de competență de la art. 17.2, părțile au înlăturat posibilitatea ca litigiile născute din convenția lor să fie soluționate de alte instanțe decât cea de la sediul prestatorului, reclamanta S.C. A. S.A., care se află în raza Judecătoriei Oradea.

Însă, contrar clauzei atributive stabilite de părți, reclamanta a sesizat instanța de la sediul pârâtei, iar pârâta nu a depus formularul de răspuns și nici nu a răspuns pretențiilor reclamantei prin alt mijloc adecvat, conform dispozițiilor art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ., prin care să invoce, în baza clauzei atributive de competență, excepția necompetenței teritoriale a instanței inițial învestite.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Cum excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată în condițiile enunțate, competența de soluționare a cauzei rămâne dobândită în favoarea instanței învestite de reclamantă, ca urmare a decăderii pârâtei din dreptul de a invoca o excepție relativă și pe care instanța nu are dreptul să o invoce din oficiu; în consecință, instanța nu se mai poate dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii sau convenției părților, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Așadar, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2024.