ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1613/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 iulie 2023 pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. x/2023 reclamanta A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL VÂLCEA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, obligarea acestora la recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale aferente, raportat la o valoare de referință sectorială de 605.225 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015: 484.18+25%=605.225 RON și care se acordă unor categorii de personal din cadrul familiei ocupaționale Justiție din data de 01.08.2016, începând cu data numirii în funcția de judecător stagiar, respectiv 01.01.2020 până la data numirii în funcția de judecător definitiv, respectiv 26.04.2021); obligarea la recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale aferente, raportat la o valoare de referință sectorială de 605.225 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015: 484.l8+25%=605.225 RON și care se acordă unor categorii de personal din cadrul familiei ocupaționale Justiție din data de 01.08.2016, începând cu data numirii în funcția de judecător definitiv, respectiv 26.04.2021), precum și pentru viitor; obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la plata efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care este îndreptățită și venitul efectiv plătit, sumă, care trebuie actualizată cu indicele de inflație, la care trebuie aplicată dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 660 din 22 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect - calcul drepturi salariale, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pârâta Curtea de Apel Pitești, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția Civilă.

În fundamentarea acestei sentințe, în aplicarea art. 231 din Codul muncii, art. 266 și art. 269 din același cod, s-a reținut că acțiunea formulată în prezenta cauză are ca obiect un conflict de muncă și că, întrucât reclamanta este judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și are domiciliul în circumscripția Tribunalului Vâlcea, pretențiile deduse judecății fiind formulate în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor, competența de soluționare a cauzei potrivit legii, în raport de domiciliul/locul de muncă al reclamantei, aparține Tribunalului Vâlcea.

De asemenea, s-a reținut că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în condițiile în care, la alin. (1) al acestui articol se face referire la situația unui judecător care are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, situație care nu se regăsește în prezenta cauză, dar nici dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2)

1

din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea.

Prin încheierea din 11 aprilie 2024, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția de necompetență teritorială a instanței; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei; totodată, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționa conflictul ivit.

În fundamentarea acestei încheieri, instanța a reținut că litigiul dedus judecății are ca obiect drepturi salariale, iar reclamanta își desfășoară activitatea ca judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Totodată, s-a reținut că, potrivit, art. 269 alin. (1) din Codul muncii, art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile având ca obiect soluționarea unor conflicte de muncă individuale se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul și că art. 127 C. proc. civ. instituie o competență teritorială alternativă, însă de ordine publică.

S-a arătat că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., nu sunt incidente în cauză, însă sunt incidente dispozițiile alin. (2), reclamanta având posibilitatea de a alege între a sesiza Tribunalul Vâlcea sau un alt Tribunal din raza unei Curți de Apel învecinate, ceea ce a și făcut, sesizând Tribunalul Teleorman, iar, atâta timp cât reclamanta a manifestat dreptul de opțiune instituit de disp.art. 116 C. proc. civ., prima instanță nu mai avea posibilitatea de a invoca excepția de necompetență teritorială.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă declanșat de către reclamanta A. - judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, cu domiciliul în circumscripția Tribunalului Vâlcea, iar în cauza de față pârâți sunt, printre alții, și Tribunalul Vâlcea.

În speță, competența de soluționare a cauzei ar aparține, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul reclamanta, respectiv Tribunalului Vâlcea.

Cu toate acestea, alături de ceilalți pârâți, și Tribunalul Vâlcea are calitate de pârât în cauză, fiind instanța de judecată împotriva căreia este îndreptată cererea de chemare în judecată.

În acest context, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză, raportat la data introducerii acțiunii - 27 iulie 2023, dispozițiile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Din interpretarea acestor dispoziții legale, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Vâlcea, rezultă că reclamanta puteau sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel București, în circumscripția căreia se află Tribunalul Teleorman, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Pitești, în circumscripția căreia se află Tribunalul Vâlcea (unul dintre pârâții în cauză), rezultă că Tribunalul Teleorman este competent teritorial să soluționeze pricina dedusă judecății.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2024.