ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.09.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1597/2024

HOTĂRÂRE
24.09.2024
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1597/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 01.07.2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din Romania și intervenientul forțat B., a solicitat instanței să dispună:

Prin sentința nr. 182/CA/2023 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România și intervenientul forțat B., și a fost obligat pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România să plătească reclamantei suma de 1660 RON cu titlu de daune materiale, precum și suma de 20000 euro cu titlu de daune morale. A fost respinsă în rest cererea, ca neîntemeiată. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. și pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

De asemenea, la data de 28.06.2023, la dosar s-a înregistrat "contestația la Hotărârea civilă nr. 182/2023" formulată de intervenientul forțat B., care a fost calificat apel împotriva sentinței civile nr. 182/06.04.2023, conform celor menționate în practicaua deciziei instanței de apel.

Prin decizia nr. 370/2023 din 29 noiembrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a admis excepția tardivității apelului declarat de apelantul B., invocată din oficiu, cu consecința anulării apelului.

Totodată, a admis apelul declarat de apelantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva sentinței nr. 182/CA/2023 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2022 și, în consecință:

A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că: a stabilit cuantumul daunelor morale la suma de 10.000 euro, echivalent în RON la data plății, a menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.

De asemenea, a respins apelul declarat de apelanta A. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii, intervenientul B. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin cererea formulată, recurentul-intervenient a solicitat, în sinteză, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei la Tribunalul Hunedoara, în principal, iar, în subsidiar, odată cu casarea deciziei atacate să se dispună pe fond respingerea cererii reclamantei.

Intimatul-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

În ședința publică din 24 septembrie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 01.07.2022, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-intervenient B. împotriva deciziei nr. 370/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-intervenient B. împotriva deciziei nr. 370/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-05-09
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1107/2023
C. împotriva pârâtei B. și a obligat pârâta să plătească reclamantei: - suma de 9.258,11 RON cu titlu de daune materiale; - 110.916 RON cu titlu de daune morale; - 4.935 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins capătul de cerere pr
ÎCCJ 2023-05-24
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1381/2023
Ședința publică din data de 24 mai 2023 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 22.04.2021 sub nr. x/2021, reclamanții A. și
ÎCCJ 2024-03-26
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 857/2024
Ședința publică din data de 26 martie 2024 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București,
ÎCCJ 2024-11-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2714/2024
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea formulată în data de 24.02.2023 și înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș – Secția civilă sub nr. x/102/2023, reclamanta A a solicitat in
ÎCCJ 2023-04-04
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 786/2023
are a omis a solicita instanței de apel, în cadrul petitului apelului și obligarea pârâtei C. la plata contravalorii autovehiculului, avariat în totalitate, la valoarea stabilită de expertul ing. F. prin raportul de expertiză depus la insta
Sursă