ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1594/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra perimării recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 ianuarie 2017 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamanții A. și PARNAVEL augustIN B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 20000 euro cu titlu de daune materiale și 100000 euro cu titlu de daune morale pentru reclamanta A. și suma de 100000 euro cu titlu de daune morale pentru reclamantul PARNAVEL augustIN B., precum și la plata sumei de 500 RON lunar cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 31.10.2016 și până la încetarea stării de nevoie a minorului PARNAVEL augustIN B..

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1864 din 24 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâta C. S.A..

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei A. suma de 2575,38 RON, reprezentând daune materiale, precum și suma de 70000 euro, reprezentând daune morale.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului B., cu titlu de prestație periodică lunară, o sumă egală cu cota de 1/4 din salariul minim pe economie, începând cu luna noiembrie 2016, până la majoratul reclamantului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului B. suma de 70000 euro, reprezentând daune morale.

A fost obligată pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanții H., F., G., D. și E. suma de 20000 euro, reprezentând daune morale.

A fost obligată pârâta sa plătească reclamantei A. suma de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

A fost obligată pârâta să plătească fiecăreia dintre reclamantele H., D. și E. suma de 1800 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

A fost încuviințată cererea de majorare a onorariului, formulată de către expertul tehnic judiciar în specialitatea autovehicule-circulație rutieră, I. și, în consecință, s-a dispus majorarea onorariului cuvenit expertului I. de la suma de 1000 de RON la suma de 2565,216 RON, diferența de onorariu fiind dispusă în sarcina pârâtei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. S.A., solicitând admiterea apelului formulat și schimbarea în tot sau, după caz, în parte a hotărârii apelate în sensul în care vom dezvolta ulterior prin motivele de apel formulate.

Prin decizia civilă nr. 103 A din 25 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a Civilă a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., împotriva sentinței civile nr. 1864 din 24 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B., D., J., F., G., H..

A fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul ca: a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții F. și G., ca nefondată; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului B., cu titlu de prestație periodică lunară, o sumă egală cu cota de 1 din salariul minim pe economie, sumă diminuată cu valoarea pensiei de urmaș în cuantum de 293 RON, începând cu luna noiembrie 2016, până la majoratul reclamantului.

S-a menținut, în rest, sentința apelată.

Prin cererea formulată la 17 decembrie 2021 și înregistrată la 20 decembrie 2021 pe rolul Curții de Apel București, petenta C. S.A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în hotărârea nr. 1625/A/2021.

În motivarea cererii s-a arătat că în dispozitivul deciziei civile nr. 1625/A/2021, instanța de apel a obligat pârâta să plătească reclamantului Parnavel augustin B., cu titlu de prestație periodică lunară, o sumă egală cu cota de 1 din salariul minim pe economie, suma diminuată cu valoarea pensiei de urmaș în cuantum de 293 RON, începând cu luna noiembrie 2016, iar în cuprinsul motivării hotărârii respective s-a arătat că în cauză, Curtea a reținut faptul că intimatul-reclamant Parnavel augustin B. beneficiază de o pensie de urmaș în cuantum de 293 RON. Față de cele reținute și văzând dispozițiile art. 529 alin. (1) și (2) C. civ., Curtea a obligat pârâta să plătească reclamantului Parnavel augustin B., cu titlu de prestație periodică lunară, o sumă egală cu cota de V4 din salariul minim pe economie, sumă diminuată cu valoarea pensiei de urmaș în cuantum de 293 RON, încăpând cu luna noiembrie 2016, până la majoratul reclamantului.

Având în vedere diferențele dintre dispozitiv și conținutul hotărârii, a solicitat îndreptarea erorii s-a strecurat în dispozitivul hotărârii, în sensul mențiunii că prestația periodică lunară este o sumă egală cu cota de 74 din salariul minim pe economie, sumă diminuată cu valoarea pensiei de urmaș în cuantum de 293 RON, încăpând cu luna noiembrie 2016, până la majoratul reclamantului,

În drept, s-au invocat prevederile art. 442 C. proc. civ.

Prin încheierea din 3 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admisă cererea formulată de petenta C. S.A., în cauza având ca obiect apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1864 din 24 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2017, formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., în contradictoriu cu intimații A., Parnavel augustin B., D., J., F., G., H..

S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 1625 din 7 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în sensul că se va menționa că obligă pârâta să plătească reclamantului Parnavel augustin - B., cu titlu de prestație periodică lunară, o sumă egală cu cota de Vs, din salariul minim pe economie, suma diminuată cu valoarea pensiei de urmaș în cuantum de 293 RON, începând cu luna noiembrie 2016, până la majoratul reclamantului, și nu că obligă pârâta să plătească reclamantului Parnavel augustin - B., cu titlu de prestație periodică lunară, o sumă egală cu cota de 1 din salariul minim pe economie, suma diminuată cu valoarea pensiei de urmaș în cuantum de 293 RON, începând cu luna noiembrie 2016, până la majoratul reclamantului, cum din eroare s-a menționat.

La 17 decembrie 2021, pârâta C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1625/A din 7 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Recurenta-pârâtă C. S.A. s-a raportat prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

In dezvoltarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă critică decizia atacată, susținând, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanța de apel nu a făcut aplicarea prevederilor art. 1371 C. civ., raportându-se în privința stabilirii despăgubirilor - la aceleași sume acordate prin sentința de fond.

De asemenea, deși a adus o serie de hotărâri judecătorești definitive, în care sumele de bani acordate victimelor prin ricoșeu ale accidentelor rutiere sunt mult mai mici, instanța de apel a reținut, fără să motiveze, faptul că:

"ele se justifică față de particularitățile cauzei și consecințele suferite de intimații-reclamanți".

Recurenta apreciază că instanța de apel ar fi trebuit să aibă în vedere următoarele împrejurări in funcție de care se apreciază despăgubirile pentru prejudiciul personal nepatrimonial: faptul că suntem în prezența unei fapte săvârșite sub forma culpei; dacă persoanele prejudiciate depindeau de victimă, dacă erau minore, daca aveau tulburări sufletești dovedite cu rapoarte psihologice care să arate dimensiunea traumei suferite.

În consecință, cu titlu exemplificativ (iar nu limitativ), susține recurenta, hotărârea ar putea fi casată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. pentru oricare dintre următoarele ipoteze: motivarea este superficială și confuză, astfel încât instanța de recurs nu poate înțelege în ce măsură normele legale au fost sau nu aplicate corect, în situația speței; contradicția dintre considerente/argumente (de pildă, unele argumentează temeinicia cererii, altele argumentează netemeinicia acesteia, chiar și în parte), fiind ilogică și contradictorie motivarea instanței.

În ceea ce privește incidența motivului de recurs instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în opinia recurentei, instanța de apel nu a avut în vedere art. 1371 C. civ., art. 50 alin. (1) lit. d) din Norma CSA nr. 23/2016, art. 529 alin. (1) și (2) C. civ., art. 1393 C. civ. (cu privire la prestația periodică acordată minorului PARNAVEL augustIN B.).

Totodată, susține că instanța de apel nu a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor niciuna dintre deciziile evocate de către pârâtă în baza art. 50 din Norma CSA nr. 23/2014 - ceea ce conduce la o soluție criticabilă, fiind eludat criteriul jurisprudențial.

In concret, apreciază că soluția Curții de Apel este greșită ca urmare a unei interpretări eronate a mai multor norme legale, inclusiv a neobservării regulilor privind concursul dintre norma generală și norma specială. Instanța de apel a nesocotit criterii legale. Sub acest aspect, apreciază că, deși nu contestă rolul primordial al judecătorului în determinarea daunelor morale acordate victimei, din cauza lipsei unor criterii concrete de determinare a cuantumului acestora, înalta Curte de Casație și Justiție (ex. decizia nr. 481/2017) a statuat că jurisprudența instanțelor naționale este unicul criteriu oferit de lege".

Or, în cauză dedusă judecății, nici instanța de fond și nici instanța de apel, nu s-a raportat la jurisprudența relevantă în materie, cuantificarea daunelor morale realizându-se exclusiv în baza propriilor aprecieri pur subiective, tară o raportare concretă la toate deciziile jurisprudențiale invocate în apărare.

Este evident că, în speță, instanța de apel a nesocotit jurisprudența în această materie privind despăgubirile în caz de prejudiciu personal nepatrimonial cuvenit victimelor pin ricoșeu ale accidentelor de circulație.

Față de considerentele expuse, apreciază că decizia este dată atât cu aplicarea greșită a legii, cât și nemotivată.

De altfel, mai susține recurenta, instanța de apel nu a avut în vedere nici jurisprudența CEDO în astfel de cazuri. Curtea Europeană, în practică sa, a arătat adesea faptul că important este principiul echității în materia daunelor morale, astfel încât pe de o parte fiecare persoană să primească o satisfacție echitabilă, iar pe de altă parte, despăgubirea să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.

Totodată, instanța de apel nu a făcut aplicarea prevederilor art. 1371 C. civ. - deși în fața instanței de fond a fost administrată proba cu expertiză tehnică, expertul K. stabilind faptul că ambii conducători implicați au încălcat norme rutiere.

Instanța de apel nu a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 529 alin. (1) și (2) C. civ. referitor la stabilirea prestației periodice către minor.

Precizează că C. S.A. a formulat și o cerere de îndreptare eroare materială referitor la acest aspect, situație în care, dacă cererea va fi admisă, înțelege să nu mai insiste în susținerea acestui motiv de recurs.

Un ultim motiv, subliniază recurenta, îl constituie, raportat la stabilirea despăgubirilor morale, încălcarea principiului echității principiu prevăzut în art. 6 din CEDO.

Solicită a se constata ca fiind inechitabil ca soția și fiul victimei să fie despăgubiți cu câte 70.000 euro, iar părinții acesteia cu câte 70.000 RON (conform tranzacției).

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimații-reclamanți A., B., D., E., F., G., H. nu au formulat întâmpinare.

Prin încheierea din 31 octombrie 2023 a fost suspendată judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin viza din 19 iunie 2024 instanța a acordat termen astăzi, 24 septembrie 2024, pentru discutare perimare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării recursului, urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speța de față, cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și urmează să constate perimarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă C. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1625/A din 7 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2024.