ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1565/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 28.05.2010, sub nr. x/2010, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul-apartament nr. x, împreună cu accesoriile, din B., apartament edificat în intravilanul comunei Voluntari, județul Ilfov, pe lotul de teren nr. 2, intabulat pe numele B. S.R.L. în cartea funciară nr. x

Prin sentința civilă nr. 6174 din 13 mai 2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea, a luat act de vânzarea cumpărarea intervenită între A. S.R.L., în calitate de cumpărător și B. S.R.L., în calitate de promitent - vânzător, pentru imobilul apartament 8 împreună cu accesoriile din B. din intravilanul comunei Voluntari, pe lotul de teren nr. 2, intabulat pe numele de B. S.R.L. în Cartea Funciară nr. x

Prin cererea înregistrată la data de 12 martie 2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 6174 din 13 mai 2011, în sensul menționării exprese a bunurilor accesorii bunului principal, respectiv boxa nr. 8 și locul de parcare nr. 2, ambele situate la subsolul blocului L2B4, modificare necesară în vederea înregistrării imobilului împreună cu anexele în Cartea Funciară.

Prin încheierea din data de 20 aprilie 2018, instanța a admis cererea formulată și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 6174 din 13 mai 2011 pronunțate în dosarul nr. x/2010, în sensul menționării exprese a "accesoriilor" bunului principal, respectiv boxa nr. 8 și locul de parcare nr. 2, situate la subsolul blocului L2B4.

Prin cererea înregistrată la data de 30 octombrie 2023, sub nr. x/2010/a1, reclamanta A. S.R.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 6174 din 13 mai 2011, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 20 aprilie 2018, în sensul precizării exprese a numerelor cadastrale și de carte funciară ale accesoriilor bunului principal, respectiv boxa nr. 8 și locul de parcare nr. 2, precum și a menționării exprese a cotei părți aferente imobilului care deservește întregul complex imobiliar.

II. Hotărârile instanțelor de fond:

III. Recursul declarat:

Împotriva deciziei civile anterior menționate a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea acesteia, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că este incident cazul de casare prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, considerând că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Critica adusă deciziei atacate se referă la faptul că în mod greșit instanța de apel a interpretat dispozițiile art. 281 din C. proc. civ. de la 1865, respectiv a aplicat greșit normele de drept material sub aspectul soluției pronunțate.

Precizează recurenta-reclamantă că, deși a depus în susținerea cererii înscrisuri din care reiese atât numărul de carte funciară, cât și numărul cadastral a accesoriilor, instanța de apel a reținut că mențiunile ce se solicită a fi precizate nu se regăsesc.

În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865.

IV. Apărările formulate:

Intimata-pârâtă, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la judecata recursului.

V. Soluția instanței de recurs:

Analizând decizia civilă atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că aceasta este nelegală, iar recursul este fondat.

Reține Înalta Curte că, prin acțiunea ce formează obiectul dosarului de față, reclamanta A. S.R.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 6174 din 13 mai 2011, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 20 aprilie 2018, în sensul precizării exprese a numerelor cadastrale și de carte funciară aferente accesoriilor bunului principal, respectiv boxa nr. 8 și locul de parcare nr. 2, precum și a menționării exprese a cotei părți aferente imobilului care deservește întregul complex imobiliar.

Instanța de apel a considerat, pe de o parte, că nu poate constitui omisiune, în sensul art. 281 din C. proc. civ. de la 1865, neinserarea în dispozitivul hotărârii a unor mențiuni care nu rezultă nici din cererea de chemare în judecată și nici din înscrisurile administrate ca probă în dosarul soluționat, iar, pe de altă parte, că petenții au la dispoziție altă procedură, în măsura în care se apreciază că dispozitivul sentinței reclamă lămuriri.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate (...) când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Fundamentul juridic al pretenției recurentei-reclamante, obiect al judecării cererii de îndreptare eroare materială, îl constituie dispozițiile art. 281 din C. proc. civ. de la 1865, temei de drept în raport de care va fi realizat controlul judiciar, precum și în funcție de criticile invocate prin cererea de recurs.

Conform art. 281 din C. proc. civ. din 1865, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.

Din aceste prevederi legale reiese că procedura îndreptării erorilor materiale este incidentă atunci când sunt identificate greșeli involuntare, pe calea acestei proceduri neputându-se realiza un control judiciar asupra hotărârii judecătorești.

Sub un prim aspect, observă Înalta Curte că, în prezenta cauză, prin sentința civilă nr. 6174 din 13 mai 2011 s-a luat act de vânzarea cumpărarea intervenită între A. S.R.L., în calitate de cumpărător, și B. S.R.L., în calitate de promitent - vânzător, pentru imobilul apartament 8 împreună cu accesoriile din B., intabulat pe numele de B. S.R.L. în Cartea Funciară nr. x

Totodată, prin încheierea din data de 20 aprilie 2018, instanța a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 6174 din 13 mai 2011 pronunțate în dosarul nr. x/2010, în sensul menționării exprese a "accesoriilor" bunului principal, respectiv boxa nr. 8 și locul de parcare nr. 2, situate la subsolul blocului L2B4.

În acest context, notează Înalta Curte că solicitarea reclamantei de individualizare a numerelor cadastrale și de carte funciară ale accesoriilor bunului principal, respectiv boxa nr. 8 și locul de parcare nr. 2, precum și a menționării exprese a cotei părți aferente imobilului care deservește întregul complex imobiliar, nu putea fi făcută decât în cadrul procedurii îndreptării erorii materiale. Cu alte cuvinte, câtă vreme prin încheierea din data de 20 aprilie 2018 s-a dispus îndreptarea erorii materiale cuprinse în sentința civilă nr. 6174 din 13 mai 2011, în sensul menționării accesoriilor, individualizarea acestora nu putea fi efectuată decât pe aceeași cale, respectiv urmând procedura îndreptării erorii materiale prevăzute de art. 281 din C. proc. civ. de la 1865.

În acest sens, reține Înalta Curte că noțiunea de greșeală materială are, în sensul art. 281 din C. proc. civ. de la 1865, înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii, neindicarea numerelor cadastrale și de carte funciară ale accesoriilor bunului principal și a menționării exprese a cotei părți aferente imobilului care deservește întregul complex imobiliar încadrându-se în dispozițiile legale indicate.

Pe de altă parte, din examinarea deciziei civile recurate, observă Înalta Curte că analiza punctuală a curții de apel a fost determinată de împrejurarea că ceea ce se solicită era îndreptarea unei erori materiale, iar această instituție nu permite indicarea în dispozitiv a unor mențiuni care nu rezultă nici din cererea de chemare în judecată și nici din înscrisurile administrate ca probă.

Această susținere a instanței de apel denotă lipsa oricărei analize a înscrisurilor depuse în probațiune, anexate cererii de apel și care se regăsesc la dosarul de apel.

Contrar statuărilor instanței de apel, Înalta Curte reține că indicarea elementelor de identificare a bunurilor cu privire la care s-a pronunțat o soluție printr-o hotărâre judecătorească se pretează a fi solicitată pe calea procedurii îndreptării erorii materiale, fiind permisă administrarea unor probe noi, ce se impun a fi evaluate de către instanțele sesizate. În caz contrar, partea care a câștigat procesul ar fi pusă în situația de a nu beneficia de efectele hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa, atât timp cât întâmpină dificultăți la înscrierea în cartea funciară a drepturilor astfel dobândite.

În aceste circumstanțe, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 281 din C. proc. civ., atât timp cât nu a avut în vedere toate elementele evocate de parte, astfel că nu se poate verifica, în cadrul controlului de legalitate, respectarea modului de aplicare a dispozițiilor legale indicate. Astfel, revine instanței de apel, pentru remedierea acestui neajuns, obligația de a stabili forța probantă pe care o au înscrisurile anexate cererii de apel.

În acest context, Înalta Curte notează că recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate (...) când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Potrivit art. 312 alin. (3) din același act normativ, modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului (...).

Din interpretarea acestei norme rezultă că, atunci când este incident un motiv întemeiat de modificare, instanța de recurs va proceda, totuși, la casare, în măsura în care instanța de apel nu a analizat cererea pe fondul său.

Reținând că omisiunea instanței de apel de a examina în mod efectiv cererea de apel și înscrisurile depuse în probațiune atrage concluzia că situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, fiind echivalentă unei necercetări corespunzătoare a fondului, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., în sensul casării hotărârii recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare, întrucât instanța supremă hotărăște asupra fondului pricinii numai în cazul în care se pune problema aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite, ceea ce nu se verifică în speță.

Ținând seama de toate considerentele anterior expuse, făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va casa decizia civilă nr. 580 din 5 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, în conformitate cu dispozițiile art. 315 din C. proc. civ. 1865, instanța de apel urmează a stabili situația de fapt, pe baza examinării efective și integrale a probatoriului administrat, răspunzând totodată în mod complet motivelor de apel formulate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 580 din 5 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2024.