ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1523/2024

HOTĂRÂRE

18.09.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1523/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.12.2022, pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, au chemat în judecată pârâții Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța: să dispună obligarea pârâtului Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale stabilite prin Decizia nr. 176/28.04.2023 și prin Decizia nr. 186/DFFA/18.05.2023 ale Președintelui Curții de Apel Brașov; obligarea pârâtei Curtea de Apel Brașov, în calitate de ordonator secundar de credite, la plata integrală printr-o singură operațiune financiară a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante, începând cu data de 01.01.2018, și în continuare, pe viitor, ce au fost stabilite prin Decizia nr. 176/28.04.2023 și prin Decizia nr. 186/DEFA/18.05.2023 ale Președintelui Curții de Apel Brașov; obligarea pârâtului Tribunalul Brașov, în calitate de ordonator terțiar de credite, la plata integrală printr-o singură operațiune financiară a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante, începând cu data de 01.01.2018, ce au fost stabilite prin Decizia nr. 176/28.04.2023 și prin Decizia nr. 186/DEFA/18.05.2023 ale Președintelui Curții de Apel Brașov; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind neacordarea drepturilor salariale restante, ce au fost stabilite prin Decizia nr. 176/28.04.2023 și prin Decizia nr. 186/DRFA/18.05.2023 ale Președintelui Curții de Apel Brașov, calculate începând cu data scadenței plății sumei ce ar ti trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile către reclamanți) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

La termenul din 11.10.2023, Tribunalul Olt a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței.

Prin sentința civilă nr. 484 din 11.10.2023, Tribunalul Olt a admis excepția necompetenței materiale și a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Argeș.

În esență, Tribunalul Olt a reținut că cererea de chemare în judecată a fost promovată de reclamanți la Tribunalul Olt pe considerentul că face parte din circumscripția Curții de Apel Craiova, care se învecinează cu Curtea de Apel Brașov, iar aceștia sunt angajați ai Curții de Apel Brașov. Totodată, a reținut că pârâți în cauză sunt Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, iar în raport de dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., au optat să se judece la Tribunalul Olt.

Instanța a mai reținut că reclamanții sunt angajați ca personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, astfel că o instanță aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea aceștia este Tribunalul Argeș, și nu Tribunalul Olt, cum au optat reclamanții.

Prin urmare, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Olt și a declinat judecata prezentei cauze în favoarea Tribunalului Argeș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 1252 din 4 aprilie 2024, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că față de obiectul acțiunii - drepturi salariale, prezenta cauză reprezintă un conflict individual de muncă, în sensul art. 266 din Codul muncii, iar față de acest text și prevederile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

A mai reținut tribunalul că reclamanții s-au prevalat în alegerea instanței competente să soluționeze cauza de dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.. Totodată, instanța a reținut că prin Decizia nr. 290/26.04.2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 638/23.07.2018, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Așadar tribunalul a constatat că reclamanții și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 (1) din C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată, învestind cu soluționarea litigiului Tribunalul Olt, aflat în circumscripția Curții de Apel Craiova, învecinată Curții de Apel Brașov.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Argeș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Olt și Tribunalul Argeș, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, reclamanții având calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ., dispoziții legale care reglementează competența facultativă de soluționare a litigiilor în care părțile au calitatea de judecător sau de instanță de judecată, fie că sunt reclamanți sau pârâți.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, în cazul cererii introduse de către un judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau împotriva unei instanțe de judecată, competența de soluționare aparține uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel cum a statuat Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, "competența facultativă are caracter de noutate în legislația procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient și mai energic decât cel al strămutării procesului, legea creând un drept al părții de a proceda la alegerea unei alte instanțe pentru soluționarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanțe superioare spre a se pronunța asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparțialitate și de obiectivitate necesar soluționării cauzelor în conformitate cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială".

Prin dispozitivul aceleiași decizii a Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluție care a fost reflectată în alin. (2)

al art. 127 din același cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În prezenta cauză, în calitate de pârât a fost chemat Tribunalul Brașov, instanță din cadrul Curții de Apel Brașov, competent să soluționeze litigiul, astfel că instanța competentă să judece cauza se stabilește în raport de noțiunea extinsă pe care Curtea Constituțională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând și instanța de judecată, în scopul asigurării imparțialității obiective.

În temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Argeș, instanță judecătorească de același grad cu Tribunalul Brașov, aflată în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel Brașov.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.