ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1463/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1463/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 17 septembrie 2024
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat, la 13.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., prin corespondent de daune pe teritoriul României C. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 43.346,41 RON, reprezentând diferența de despăgubire aferentă dosarului de daună VIG/CA/H/0345/19/ET și a penalităților de întârziere aferente acestui debit, conform art. 21 pct. 5 din Legea nr. 132/2017, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiul pornit.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 132/2017, ale Normelor ASF nr. 18/2017 și nr. 20/2017 și ale art. 541 și următoarele C. proc. civ.
Prin încheierea de ședință din 7 aprilie 2023, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat a constatat că este competent să soluționeze litigiul, respingând ca neîntemeiată excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtă.
Prin hotărârea arbitrală nr. 68 din 28 aprilie 2023, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta B., prin corespondent de daune pe teritoriul României C. S.R.L. să achite reclamantei suma de 43.346,41 RON, reprezentând diferență de despăgubire aferentă dosarului de daună VIG/CV/HU/004478/23 (fost VIG/CA/H/0345/19/ET), penalități de întârziere de 0,2%/zi de întârziere, raportat la debitul de 43.346,41 RON, calculate începând cu data de 15.02.2020, până la plata integrală a debitului principal, precum și suma de 4.865,44 RON, reprezentând taxe arbitrale în sumă de 4.565,44 RON și taxă de înregistrare dosar în sumă de 300 RON.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, la 27.06.2023, sub nr. x/2023, pârâta B., prin corespondent de daune pe teritoriul României C. S.R.L., a formulat acțiune în anularea hotărârii arbitrale nr. 68 din 28 aprilie 2023 și a încheierii de ședință din 7 aprilie 2023 pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat, în dosarul nr. x/2023, solicitând, în temeiul art. 608 alin. (1) lit. b) coroborate cu prevederile art. 613 alin. (3) lit. a) C. proc. civ., anularea hotărârii și a încheierii atacate, admiterea excepției necompetenței generale a Tribunalului Arbitral, cu consecința trimiterii cauzei la Judecătoria Sectorului 2 București, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, în temeiul prevederilor art. 612 C. proc. civ., a solicitat suspendarea executării hotărâri arbitrale.
Prin încheierea de ședință din 3 august 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis cererea de suspendare formulată de petentă și a dispus suspendarea executării hotărârii arbitrale nr. 68 din 28 aprilie 2023, până la soluționarea acțiunii în anulare.
Prin sentința nr. 81/2023 din 24 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, s-a admis acțiunea în anulare formulată de pârâta B., prin corespondent de daune pe teritoriul României C. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta A. S.R.L.
S-a anulat hotărârea arbitrală nr. 68/28.04.2023 pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat, în dosarul arbitral nr. x/2023, și s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Sectorului 2 București.
S-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 4.300 RON, conform recipisei de consemnare nr. x din 18.07.2023, emisă de D..
Cu privire la dispozitivul acestei sentințe, pârâta a formulat cerere de completare, care a fost respinsă prin sentința nr. 109 din 12 decembrie 2023 pronunțată de aceeași instanță de judecată.
La 24 noiembrie 2023, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 81/2023 din 24 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, cu consecința desființării hotărârii recurate, iar în rejudecare să se dispună respingerea acțiunii în anulare formulate de către pârâtă, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Motivele de recurs au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului, asupra căreia, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:
Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei-reclamante A. S.R.L. o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 1.052,70 RON, precum și obligația de a preciza cuantumul penalităților de întârziere pretinse și să achite taxa în funcție de valoarea rezultată, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, aceasta fiind înștiințată cu privire la aceste obligații la data de 27 februarie 2024, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.
De asemenea, prin citația transmisă pentru termenul din 17 septembrie 2024, instanța de recurs a informat, din nou, recurenta-reclamantă cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru stabilite în procedura de regularizare a cererii de recurs, fiind comunicată inclusiv taxa datorată pentru penalitățile de întârziere solicitate în cauză, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila x, însă aceasta nu a îndeplinit obligația privind timbrajul.
Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de timbrare până la termenul de judecată, potrivit comunicărilor aflate la dosar, precum și faptul că în cauză nu operează scutirea legală de la obligația timbrării, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 81/2023 din 24 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2024.