ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1433/2024

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 19 ianuarie 2023 și prin cererea precizatoare înregistrată la 16 mai 2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și cu intervenientul forțat B., anularea deciziei FGA nr. 54832 din data de 25.11.2022 precum și a deciziei FGA nr. 60874 din data de 05.05.2023 și obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 45.000 Euro, în echivalent în RON la cursul de la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale produse ca urmare a decesului concubinei sale, C., într-un accident rutier ce a avut loc la data de 21 septembrie 2020 în județul Cluj și la plata sumei de 15.000 Euro în echivalent în RON la cursul de la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale produse ca urmare a vătămării sale corporale cu ocazia aceluiași accident rutier și a sumei de 1621,74 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material.

Prin sentința civilă nr. 1429 din 31 mai 2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată precizată și majorată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1630/2023 din 3 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1429 din 31 mai 2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pe care a schimbat-o, în sensul că:

Admite contestația formulată împotriva Deciziei nr. 54832/25.11.2022 emise de pârâta Fondul de Garantare a Asiguraților, anulează decizia atacată, admite în parte cererea de plată și obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 10.000 Euro în echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, prejudiciu moral suferit ca urmare a decesului numitei C.;

Admite contestația formulată împotriva Deciziei nr. 60874/5.05.2023 emise de pârâta Fondul de Garantare a Asiguraților, anulează decizia atacată în parte, admite în parte cererea de plată și obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1078 Euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, daune morale pentru vătămările proprii, precum și la plata sumei de 56.12 RON daune materiale.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 422,90 RON cu titlul de cheltuieli de judecată fond.

Obligă intimata la plata către apelant a sumei de 1.015,73 cu titlul de cheltuieli de judecată apel.

Împotriva acestei decizii, pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și respingerea apelului declarat de A., cu consecința respingerii ca neîntemeiată a contestației formulată de intimatul-reclamant, în calitate de concubin al victimei C..

Motivul de casare pe care se întemeiază prezentul recurs vizează interpretarea și aplicarea greșită a legii, în speță - art. 1391 C. civ. și a normelor legale incidente.

In acest sens, se arată că instanța de apel a admis în parte apelul formulat de A. și a admis în parte contestația, în ceea ce privește acordarea daunelor morale pentru decesul concubinei, apreciind că acestea este îndreptățit să primească despăgubiri.

În acest context, recurentul consideră că problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferința psihică încercată de cel care le pretinde. Ea presupune o apreciere și evaluare complexă a aspectelor în care prejudiciile produse se exteriorizează și pot fi astfel supuse puterii de apreciere. Daunele morale nu reprezintă prețul plătit pentru suferințele psihice care sunt inestimabile, ci reprezintă o reparație simbolică, stabilită din perspectiva consecințelor în planul vieții personale si sociale.

Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate pecuniar, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, având posibilitatea de a aprecia intensitatea și gravitatea lor și de a stabili dacă și în ce cuantum, o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs.

Având în vedere prevederile art. 1390 si art. 1391 C. civ. repararea prejudiciului nepatrimonial poate fi făcută in raport cu persoanele îndreptățită să primească despăgubiri ca urmare a decesului.

Astfel că, în cuprinsul art. 1390 C. civ. se arată faptul că despăgubirea se cuvine celor îndreptățiți la întreținere din partea celui decedat. Concubinul nu era beneficiar al vreunei obligații de întreținere din partea victimei, nefiind astfel lipsit de ajutor după decesul acesteia. Pe de alta parte, raportat la prevederile art. 1391 alin. (2) C. civ., se poate acorda despăgubiri ascendenților, descendenților si colateralilor sau soțului pentru durerea încercata ca urmare a decesului victimei.

Însă, din cuprinsul textului de lege, rezultă faptul că pot fi acordate despăgubiri rudelor victimei daca se face dovada unui prejudiciu moral, nesubzistând o prezumție legală care să confere un drept cert la despăgubire doar în baza legăturii de rudenie, cum în mod eronat susține reclamantul în cuprinsul prezentei contestații.

In opinia recurentului, instanța de apel, în mod nelegal a reținut faptul că victima C. și intimatul-reclamant A. aveau o relație de familie de facto asemănătoare celei dintre soț și soție, cu mențiunea că nu și-au oficializat această relație.

Pe de altă parte, conform procedurii FGA de soluționare a pretențiilor izvorând din vătămări corporale sau decese, nu exista posibilitatea acordării unor despăgubiri concubinilor victimelor decedate, în lipsa posibilității de administrare a unui probatoriu care să releve eventuala legătură de afecțiune, precum și intensitatea acesteia, ori recurentul consideră că atât timp cât martorii ale căror declarații au fost reținute ca fiind relevante în cauza nu au fost audiați în fata instanței și nu a existat posibilitatea ca acesta să adreseze întrebări martorilor, decizia instanței de apel apare ca fiind nelegală.

Mai susține recurentul, că în speță, intimatul-reclamant nu a probat existența unui prejudiciu moral în condițiile cerute la pct. 6.4 (1) lit. a) din Procedura operaționala a FGA privind soluționarea pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare formulate de persoanele prejudiciate, izvorând din cazuri de vătămări corporale sau decese, ediția a 11-a, din data de 26.01.2022 și nici nu a susținut și probat că ar fi contestat legalitatea acestei proceduri.

Astfel, Fondul de Garantare a Asiguraților procedează la plata indemnizațiilor/despăgubirilor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorului în faliment, cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/2015 actualizată, a Normei ASF nr. 24/2019, a condițiilor de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare și cu normele aplicabile în materie, în vigoare la data producerii evenimentului asigurat.

Fondul de Garantare a Asiguraților garantează plata creanțelor de asigurare în virtutea principiului protecției consumatorului produselor și serviciilor de asigurați, iar nu ca obligații proprii ai recurentului, obligația fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarului asigurării cu asigurătorul.

Pentru aceste considerente, recurentul apreciază că este îndreptățit să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă, la 12 martie 2024, intimatul-reclamant A. a invocat inadmisibilitatea recursului și a solicitat să se constate nulitatea căii de atac.

La termenul din 20 iunie 2024, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 1630/2023 din 3 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acțiunii inițiate de reclamant la 19 ianuarie 2023, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Se constată că prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat obligarea societății de asigurare la plata sumei de 45.000 Euro, în echivalent în RON la cursul de la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale produse ca urmare a decesului concubinei sale, C., într-un accident rutier ce a avut loc la data de 21 septembrie 2020 în județul Cluj și la plata sumei de 15.000 Euro în echivalent în RON la cursul de la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale produse ca urmare a vătămării sale corporale cu ocazia aceluiași accident rutier și a sumei de 1621,74 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material.

Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Referitor la cererea intimatului-reclamant A. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Intimatul-reclamant A. a solicitat obligarea recurentului la plata sumei de 3.854,13 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare dovedite prin înscrisurile aflate la paginile 44 și 47 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR să plătească intimatului-reclamant A. suma de 3.854,13 RON constând în onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1630/2023 din 3 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care îl va obliga la plata sumei de 3.854,13 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inamisibil recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1630/2023 din 3 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimata-intervenientă B..

Obligă recurentul la plata sumei de 3.854,13 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2024.