Decizia nr. 1946/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 12847/07.02.2018 emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraților și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 RON. În motivare, a arătat, în esență, că la data de 18.03.2013 a avut loc un accident rutier în urma căruia numita B., sora reclamantului, a decedat. Prin decizia penală nr. 610/A/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că vina în producerea accidentului i-a aparținut în mod exclusiv numitului C., nefiind culpa comună, așa cum a reținut pârâtul. Prin sentința civilă nr. 1742/17.05.2019 au fost admise cererile conexate, au fost anulate în parte deciziile contestate și pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a fost obligat la plata despăgubirilor pentru daune morale în cuantum de 450.000 RON pentru fiecare dintre reclamanții A., D. și E. și în cuantum de 200.000 RON pentru reclamantul F.. Prin decizia civilă nr. 5683 din data de 18.11.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul formulat de către pârât, casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare. Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Curții de apel București la data de 15.02.2022 sub nr. de dosar x/2018

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 108 din data de 3 mai 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererile conexate privind pe reclamanții A., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat în parte deciziile nr. 12847/07.02.2018, nr. 13204/22.02.2018, nr. 13205/22.02.2018 și nr. 13203/22.02.2018 emise de pârât, sub aspectul cuantumului despăgubirilor pentru daune morale acordate reclamanților, a obligat pârâtul la plata despăgubirilor reprezentând daune morale în cuantum de câte 60.000 RON pentru fiecare dintre reclamanții D. (tatăl) și E. (mama), în cuantum de 40.000 RON pentru reclamantul A. (frate) și în cuantum de 20.000 RON pentru reclamantul F. (frate) și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON către fiecare reclamant.

Cererile de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 108 din data de 3 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs principal pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și recurs incident reclamanții A., D., E. și F., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a învederat că motivele de recurs sunt cele prevăzute de art. 488, alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform cărora hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, prin Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, lege specială, Fondul s-a constituit ca persoană juridică de drept public, cu scopul protejării creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, protecția fiind asigurată, așa cum rezultă din conținutul legii și al normei de aplicare (Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților), prin mecanismul stabilit prin această lege specială. Intenția legiuitorului a fost de a institui un mecanism de protecție, și nu un continuator/succesor în drepturi și obligații al asigurătorului în faliment. De aceea, termenul "garantare" folosit atât în titulatură, cât și în art. 2 din Legea 213/2015 are sensul de protecție, legea specială fiind extrem de clară în privința scopului în care s-a constituit Fondul și a condițiilor de acordare a indemnizațiilor/despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate. Astfel, Fondul, persoană juridică de drept public, vine în sprijinul asiguraților și este parte în schema de garantare a asigurărilor din țara noastră. Scopul instituției noastre este acela de a sprijini asigurații, în ipoteza declanșării procedurii de faliment a unui asigurător. Plafonul maxim de garantare este de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, iar suma de plată trebuie să reprezinte o creanță de asigurare, certă, lichidă și exigibilă. Cu privire la sumele de 37.585 RON, respectiv 14.956 RON, acordate cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre petenți, precizează faptul că Fondul a acordat aceste sume prin aplicarea Ghidului de Protecție a Victimelor Străzii, un document de referință în acordarea sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale a unor vătămări corporale sau decese, precum și în concordanță cu Procedura internă a Fondului privind soluționarea pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, procedură elaborată de subscrisa în temeiul dispozițiilor art. 30, coroborate cu dispozițiile art. 11-16 din Legea nr. 213/2015 și cu raportul de expertiza tehnica dispus în dosarul procesual nr. x/2015, din care a rezultat că defuncta B. se afla pe locul din față dreapta a autovehiculului, fără a purta centura de siguranță. Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că, "instanța penală nu a reținut culpa comună, deși a avut la dosar raportul de expertiză tehnică invocat de FGA, conform căreia ambii defuncți erau ocupanți ai locului din dreapta față a autoturismului, fără a purta centura de siguranță, și a acordat despăgubiri pentru daune morale în cuantumul maxim prevăzut de Legea nr. 213/2015, respectiv 450.000 RON pentru fiecare parte civilă aflată în relație de rudenie cu defunctul G.". Coroborat cu ultimul paragraf de pe pagina 3: "În cauza de față, pârâtul trebuia să aibă în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2015, în cauza ce privește același accident rutier și aceeași relație de rudenie între victimă și părțile civile, cauza în care, atât părinții defunctului, cât și sora acestuia au fost despăgubiți cu suma de 450.000 RON fiecare" rezultă indubitabil că instanța de fond nu s-a aplecat asupra prezentei spețe, tratând superficial aceasta cauză și rezumându-se la a copia motivarea și soluția pronunțată de instanța penală în dosarul nr. x/2015. Mai mult, instanța de fond nu a lecturat soluția instanței penale din dosarul nr. x/2015, care a reținut următoarele: "Având în vedere numărul relativ mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării pârții civile H. - 85-90 zile, faptul că acesteia i-a fost pusă în primejdie viața, dar și suferința cauzată de pierderea unei rude apropiate - o soră, instanța apreciază că cererea acesteia este întemeiată, iar suma de 450.000 RON este justificată pentru compensarea acestor suferințe", rezumându-se doar la a copia sumele acordate de aceasta. În analizarea cererilor de plată formulate de petenți, s-au stabilit despăgubirile într-o măsură în care să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a părții civile, cu individualizarea daunelor morale prin raportare la circumstanțele concrete ale producerii evenimentelor. În stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul a ținut cont de criterii determinante și încadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedură internă ce ține seama de aspectele menționate mai sus. Plecând de la particularitatea că Fondul nu preia funcțiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii de asigurări aflați în faliment, subscrisa nu am stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci ne-am raportat Ia "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurătorul I. S.A. si folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanță formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală. Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale fiind stabilite prin apreciere, urmare aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Aceste criterii au stat la baza aprecierii pretențiilor reclamanților, coroborate cu jurisprudența reflectată în Tabelul întocmit de asigurătorul I. S.A., urmărindu-se acordarea unei sume compensatorii, cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate în beneficiul persoanelor apropiate victimei accidentului sau sancționarea celui care, potrivit legii, poate fi obligat la plata acestui tip de daune. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au arătat că motivele de recurs sunt cele prevăzute de art. 488, alin. (1) pct. 8 conform cărora hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și 498 alin. (2) C. proc. civ., precum și dreptul oricărei părți la un proces echitabil - astfel cum este configurat acest drept cu valoare de principiu prin art. 6 din CEDO. Stabilirea și evaluarea despăgubirilor se efectuează potrivit normelor legale după cum urmează: Conform art. 16 din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților: a) evaluarea despăgubirilor se efectuează de către Fond, direct sau prin mandatarii acestuia, în baza documentelor existente la dosarul de daună și în conformitate cu prevederile legii și ale condițiilor de asigurare; Conform art. 21 alin. (1) Fondul asigură plata despăgubirilor/indemnizațiilor către creditorii de asigurări ai asigurătorilor aflați în faliment, în limitele plafonului de garantare și în condițiile prevăzute de Legea nr. 213/2015 și de prezenta normă. Astfel, în data de 18.03.2013 erau în vigoare Normele din 29 noiembrie 2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul 14/2011. Potrivit art. 49 din acest act, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: 2. în caz de deces: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daunele morale: în conformitate cu legislația si jurisprudenta din România. Practica Înaltei Curți este constantă în a arăta că doar normele legale și jurisprudența sunt relevante în stabilirea despăgubirilor, nu și ghiduri, statistici, etc. ale asigurătorilor sau FGA (acestea nu reprezintă un criteriu legal de evaluare judiciară a prejudiciului moral, ci un instrument de lucru la dispoziția asigurătorilor în procedura administrativă, neavând putere normativă și, deci, caracter obligatoriu pentru instanțe - Decizia nr. 130 din 23 ianuarie 2019, pronunțată de secția I civilă a înaltei Curți de Casație și Justiție) . Potrivit jurisprudentei Curții de Apel Cluj, în cauza ce privește același eveniment. (ds. 244/265/2015, decizia CA Cluj nr. 610/2017), părinții celeilalte persoane decedate în respectivul accident rutier au fost despăgubiți cu suma de 450.000 RON fiecare, iar sora defunctei a fost despăgubită tot cu suma de 450.000 RON. Așadar, apreciază că se impune casarea și reindividualizarea daunelor raportat la practica asemănătoare și pentru a li se asigura un tratament asememănător victimelor. Nu se poate reține participația victimei și diminuarea în consecință a daunelor întrucât nu s-au solicitat daune pentru vătămările minorului decedat ci pentru durerile rudelor, acestea neparticipând la producerea prejudiciului prin fapta lor. Apoi, chiar dacă unul dintre reclamanți avea doar 4 ani la data decesului, apreciază că și acesta a avut și va avea mari suferințe, toată viața conștientizând că avea un frate pe care l-a pierdut într-un accident. Neexaminarea cauzei și sub aspectul cuantumului daunelor morale în calea de atac este în măsură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil-în componența dreptului la o cale de atac.

Apărările formulate în cauză. Intimații-reclamanți A., F., E. și D. au formulat întâmpinare cu privire la recursul principal prin care au invocat excepția nulității acestuia, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 05 aprilie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. 6.1. Analizând cu prioritate excepția nulității recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, Înalta Curte constată că este neîntemeiată și o va respinge pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Sub acest aspect Înalta Curte constată că recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar din expunerea acestora rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în motivele de casare invocate. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului. 6.2. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenții-reclamanți, Înalta Curte apreciază că recursul acestora este fondat și va fi admis, iar recursul formulat de pârât va fi respins, ca nefondat. Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu cereri (ce ulterior au fost conexate) prin care au solicitat anularea Deciziei nr. 12847/07.02.2018, nr. 13204/22.02.2018, nr. 13205/22.02.2018 și nr. 13203/22.02.2018 emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraților și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 RON. Prima instanță, în fond după casare, a anulat în parte deciziile nr. 12847/07.02.2018, nr. 13204/22.02.2018, nr. 13205/22.02.2018 și nr. 13203/22.02.2018 emise de pârât, sub aspectul cuantumului despăgubirilor pentru daune morale acordate reclamanților, a obligat pârâtul la plata despăgubirilor reprezentând daune morale în cuantum de câte 60.000 RON pentru fiecare dintre reclamanții D. (tatăl) și E. (mama), în cuantum de 40.000 RON pentru reclamantul A. (frate) și în cuantum de 20.000 RON pentru reclamantul F. (frate) și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON către fiecare reclamant. Învestită cu soluționarea cererilor de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Astfel, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs, deși formulate separat, atât criticile recurenților-reclamanți, cât și cele formulate de recurentul-pârât, vizează cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Sub acest aspect, recurentul-pârât a criticat sentința primei instanțe, susținând că sumele cuvenite recurenților-reclamanți au fost acordate prin aplicarea Ghidului de Protecție a Victimelor Străzii, un document de referință în acordarea sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale a unor vătămări corporale sau decese, precum și în concordanță cu Procedura internă a Fondului privind soluționarea pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, procedură elaborată de subscrisa în temeiul dispozițiilor art. 30, coroborate cu dispozițiile art. 11-16 din Legea nr. 213/2015. Recurenții-reclamanți au criticat sentința primei instanțe cu privire la cuantumul daunelor morale și au susținut că, doar normele legale și jurisprudența sunt relevante în stabilirea despăgubirilor, nu și ghiduri, statistici, etc. ale asigurătorilor sau FGA (acestea nu reprezintă un criteriu legal de evaluare judiciară a prejudiciului moral, ci un instrument de lucru la dispoziția asigurătorilor în procedura administrativă, neavând putere normativă și, deci, caracter obligatoriu pentru instanțe. În cauza de față acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale nu este corectă. Astfel, prima instanță a avut în vedere că aplicarea art. 28 din Ordinul nr. 14/2011 al ASF permite reducerea la jumătate a sumelor stabilite în baza Ghidului FPVS, însă prin aplicarea acestei reduceri, sumele rezultate sunt derizorii față de prejudiciul moral efectiv suferit de reclamanți, astfel încât în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 13 alin 5 din Legea nr. 213/2015 a acordat recurenților-reclamanți daune morale prin includerea unei doze de aproximare. Înalta Curte reține că în materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferința psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată. Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Totodată, instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei. Principiul ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiași jurisprudențe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată. Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure. Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei – aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție – o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de terța persoană păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situației sale concrete – legătura de rudenie cu victima accidentului, relațiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieții de victima accidentului și altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei. Având în vedere aceste criterii, Înalta Curte constată că și prima instanță a reținut că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, nu poate fi în măsură să conducă la înlăturarea suferinței produse reclamanților prin decesul unui membru al familiei, o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani, însă la stabilirea compensației a reținut că trebuie reținută culpa comună ce a condus la decesul numitei B., respectiv faptul că aceasta nu purta centura de siguranță. De asemenea, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a evidențiat restrângerea posibilităților de viață familială și socială ale reclamanților ca urmare a accidentului produs, însă în mod greșit a apreciat că recurgerea la o procedură internă standardizată nu contravine vreunei prevederi legale și nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptățite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparența în procesul adoptării soluției administrative, precum și a unui tratament echitabil pentru fiecare dintre persoanele îndreptățite la primirea unor astfel de despăgubiri. Totodată, în mod greșit a reținut că procedura utilizată de pârât nu este rigidă, ci cuprinde mai multe criterii și reglementează ipoteze diverse, făcând posibilă încadrarea cât mai obiectivă a situației reale și a împrejurărilor specifice fiecărui caz. Astfel, prima instanță a avut în vedere considerentele deciziei de casare, precum și vârsta reclamanților și a apreciat că o compensație echitabilă pentru părinții victimei, (adulți la momentul accidentului și în măsură să resimtă mult mai accentuat pierderea suferită de decesul fiicei acestora în vârstă de 15 ani), este acordarea unor despăgubirilor morale în cuantum de câte 60.000 RON pentru fiecare dintre reclamanții D. (tatăl) și E. (mama), iar cu privire la acordarea daunelor morale și a stabilirii cuantumul acestora, către reclamantul A., a avut în vedere vârsta apropiată pe care o avea față de defunctă, precum și faptul că a suferit un prejudiciu moral efectiv accentuat. În ceea ce-l privește pe reclamantul F. s-a reținut că acesta avea vârsta de 4 ani la momentul producerii accidentului și nu avea capacitatea de a conștientiza pe deplin evenimentul produs, iar în raport de vârsta acestuia, evoluția sa din punct de vedere psihologic în a depăși urmările pierderii sorei sale beneficiază de suport din partea familiei. Or, prima instanță trebuia să țină cont de suferința psihică a reclamanților D. (tatăl) și E. (mama), precum și de faptul că, prin sentința penală nr. 233/15.06.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Năsăud, (rămasă definitivă prin respingerea apelurilor formulate de inculpatul C. și partea responsabilă civilmente Fondul de Garantare a Asiguraților, conform deciziei penale nr. 610/A/2017 din data de 12.04.2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori), într-adevăr, s-a reținut că accidentul produs la data de 18.08.2013 s-a soldat cu decesul pasagerilor B. și G., care ocupau locul din față dreapta, G. o ținea în brațe pe prietena sa, numita B., motiv pentru care nu și-au mai pus centura de siguranță, însă instanța penală a acordat părților civile G. și J. (părinții victimei G.) despăgubiri morale în cuantum de 450.000 RON pentru fiecare, apreciind că aceste daune morale sunt în măsură să compenseze suferința acestora, rără a constitui o îmbogățire fără justă cauză. De asemenea, Înalta Curte constată că un părinte nu poate fi niciodată pregătit pentru un asemenea eveniment (înmormântarea copilului, decedat la vârsta tinereții), iar durerea acestora nu a fost estompată, având în vedere că un părinte nu poate trece ușor peste pierderea fiicei sale, indiferent de vârsta acesteia, iar durerea este de neimaginat. Or, în contextul faptic, FGA nu se putea raporta la procedura internă de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, prin care s-au adoptat criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita săvârșirea unor discriminări într-un domeniu în care nu există criterii legale de individualizare a sumelor acordate, fără a le corela cu principiile de drept naționale și convenționale în această materie. De asemenea, trebuie subliniat faptul că principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1349 alin. (2) și art. 1385 alin. (1) din C. civ. justifică depășirea pragurilor stabilite prin Decizia nr. 12847/07.02.2018 adoptată de FGA, act normativ cu o forță juridică inferioară C. civ. Totodată, Înalta Curte constată că procedura internă în discuție contravine și paragrafului 20 al expunerii de motive al Directivei 2009/103/CE, potrivit cărora: "Victimelor accidentelor de circulație cauzate de autovehicule ar trebui să li se garanteze un tratament comparabil, indiferent de locul în care are loc accidentul pe teritoriul Comunității". Instanța supremă reține că dispozițiile normative invocate, calitatea de persoană juridică de drept public și scopul înființării Fondului nu justifică instituirea acestor praguri valorice și nici nerespectarea criteriilor jurisprudențiale, care implică o doză de aproximare, prin raportare la un complex de împrejurări, despăgubirile ce se plătesc trebuind, așadar, să țină seama de prejudiciul concret produs fiecărei persoane vătămate și de principiul acoperirii integrale a acestuia. Față de aceste aspecte, Înalta Curte va avea în vedere aspectele de fapt din care rezultă consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situația familială, profesională și socială etc., ținând cont, totodată, de necesitatea păstrării unui echilibru între scopul urmărit, acela de compensație echitabilă pentru gravitatea suferinței generate de distrugerea legăturii afective și preocuparea ca, prin acordarea daunelor, să nu se producă o îmbogățire fără justă cauză. Prin urmare, în ceea ce privește prejudiciul moral concretizat într-o suferință psihică, ceea ce trebuie evaluat este gravitatea suferinței și, întrucât prejudiciul analizat rezultă din încălcarea unor drepturi fundamentale, evaluarea gravității suferinței produse trebuie să se facă ținând seama de importanța valorilor nepatrimoniale lezate, de situația personală a victimei, de personalitatea și psihologia ei, de intensitatea și durata suferințelor psihice încercate. Prin urmare, Înalta Curte constată că atât susținerile și criticile recurenților-reclamanți sunt întemeiate în raport de motivele invocate și vor fi admise. În valorificarea orientărilor jurisprudențiale Înalta Curte reține că, față de impactul accidentului rutier care s-a produs la data de 18.08.2013 asupra vieții familiale a recurenților-reclamanți, se vor acorda despăgubiri adecvate ce vin să compenseze prejudiciile morale suferite de aceștia, după cum urmează: pentru D. (tatăl defunctei) suma 100.000 RON; pentru E. (mama defunctei) suma de 100.000 RON; pentru A. (fratele defunctei), suma de 60.000 RON; pentru F. (fratele defunctei), suma de 40.000 RON. Cu privire la recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate nu pot conduce la reformarea sentinței de fond, deoarece controlul de legalitate instituit prin art. 18 din Legea nr. 554/2004 fiind un control de plină jurisdicție, implică atât anularea actului vătămător, recunoașterea dreptului pretins, cât și repararea pagubei. Din actele dosarului, așa cum s-a arătat mai sus, rezultă fără putință de tăgadă că între numita B. și recurenții-reclamanți (mama, tata și frații defunctei) iar pierderea provocată de accidentul rutier a afectat-o foarte mult. În acest context, Înalta Curte constată că instanța de fond nu s-a substituit atribuțiilor pârâtului, ci a exercitat prerogativele conferite de lege, respectiv controlul de legalitate al actului și repararea prejudiciului provocat prin emiterea unui act administrativ nelegal sau prin nesoluționarea unei cereri în termenul legal. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate în raport de motivele invocate și vor fi respinse.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, va respinge, ca nefondat recursul principal, va admite recursul incident declarat de recurenții-reclamanți A., F., E. și D. și va obliga pârâtul să emită o decizie prin care să stabilească reclamanților despăgubiri după cum urmează: pentru D. (tatăl defunctei) suma 100.000 RON; pentru E. (mama defunctei) suma de 100.000 RON; pentru A. (fratele defunctei), suma de 60.000 RON; pentru F. (fratele defunctei), suma de 40.000 RON. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.