ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 142/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra cererii de recurs de față:

Cadrul procesual:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 26 octombrie 2020, înregistrată sub nr. x/2020 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții SOCIETATEA NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘOARA TRAIAN VUIA, MINISTERUL TRANSPORTURLOR și FONDUL PROPRIETATEA, solicitând instanței caprin sentința ce va pronunța să constate că revocarea sa din funcția de membru neexecutiv în cadrul Consiliului de administrație al pârâtei de rând 1 a fost efectuată fără justă cauză și să dispună obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 24.168 RON.

Prin întâmpinare, pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘOARA TRAIAN VUIA a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționare litigiului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate.

Pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR a invocat, prin îmtâmpinare, excepția inadmisiblității primului capăt de cerere și excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la capătul 2 din cererea de chemare în judecată.

Și pârâta FONDUL PROPRIETATEA a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 7780 din 24 iunie 2021 Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă sub același număr unic de dosar.

În ședința publică din 12 aprilie Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a admis excepția inadmisibilității primului capăt din cererea de chemare în judecată; a admis, totodată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților MINISTERUL TRANSPORTURILOR și FONDUL PROPRIETATEA.

Hotărârea primei instanțe:

Prin sentința nr. 537/PI/2022 din 6 octombrie 2022 Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a admis cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘOARA - TRAIAN VUIA S.A. și a obligat-o pe aceasta să plătească reclamantului suma de 24.168 RON cu titlu de despăgubire pentru revocarea fără justă cauză din funcția de membru neexecutiv definitiv din cadrul Consiliului de Administrație.

Apelul:

Sentința de fond a fost atacată de pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘOARA TRAIAN VUIA, care, pe lângă criticile privind greșita reținere a situației de fapt și normelor de drept incidente, a invocat, pe cale de excepție, nulitatea absolută a contractului de mandat nr. x/14.05.2019 pentru încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 109/2011 și a Legii nr. 111/2016, în ce privește metodologia de selecție.

Cauza a fost înregistrată, sub același număr unic de dosar, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență Neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Prin decizia civilă nr. 344/A din 21 iunie 2023 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reținând că cererea vizând nulitatea contractului de mandat este o cerere nouă în calea devolutivă de atac, ce nu poate fi analizată, prin raportare la art. 478 C. proc. civ., precum și faptul că apelanta-pârâtă nu indică în mod concret motivul de nulitate invocat.

Recursul:

Decizia de apel a fost atacată de pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘIARA - TRAIAN VUIA S.A. care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și casarea deciziei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat decizia de apel sub următoarele aspecte:

Sub imperiul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut nemotivarea deciziei de apel, arătând că instanța devolutivă de atac nu a analizat criticile sale vizând greșita reținere a situației de fapt în ce privește existența unor motive juste pentru luarea măsurii de revocare din funcție a intimatului-reclamant; sub acest aspect, recurenta-pârâtă arată că instanța de apel nu a analizat incidența dispozițiilor art. 35 din O.U.G. nr. 109/2011, a art. 153

18

din Legea nr. 31/1990, precum și prevederile art. 14 alin. (4) din statutul societății, texte normative și statuare care susțineau motivarea revocării cu just titlu a intimatului-reclamant (fiind redate atât textele invocate, cât și motivarea în fapt dedusă din acestea).

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat greșita aplicare a art. 478 C. proc. civ., sub aspectul modului de soluționare a excepției de nulitate a contractului de mandat sub imperiul căruia a activat intimatul-reclamant, apreciind că în mod nelegal instanța de apel a analizat excepția doar prin raportare la prevederile art. 178 C. proc. civ., fără a analiza și dispozițiile art. 1247 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

În cadrul procedurii prealabile, Înalta Curte a dispus comunicarea cererii d recurs către intimați.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat, cu titlu prealabil nulitatea recursului, apreciind că criticile formulate în calea extraordinară de atac nu se încadrează în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea deciziei de apel atât sub aspectul motivării corespunzătoare a acesteia, cât și sub aspectul corectei aplicări a normelor de drept incidente în cauză.

Intimatul-reclamant a depus la dosar jurisprudență în cazuri similare cu cele din prezenta speță.

Prin întâmpinare, MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII a arătat că față de minister a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive; a invocat excepția nulității recursului, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

FONDUL PROPRIETATEA a solicitat rectificarea citativului, având în vedere admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive de către prima instanță.

Înalta Curte a respins, în ședința publică din 25 ianuarie 2024 cererea formulată de FONDUL PROPRIETATEA și a dispus menținerea acestuia în cauză, alături de MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII, raportat la modul în care instanța de apel a înțeles să soluționeze calea devolutivă de atac, și cadrul procesual astfel cum rezultă din decizia recurată.

De asemenea, în aceeași ședință de judecată, a respins excepția nulității recursului, apreciind că în cadrul memoriului de recurs se identifică critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivarea recursului:

Examinând legalitatea deciziei de apel raportat la motivele invocate și apărările formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Este fondată critica recurentei-pârâte subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu mențiunea că Înalta Curte va analiza această critică și din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., parte din susținerile părții fiind încadrate în dispoziția legală menționată.

Astfel, sub un prim aspect, analizat sub imperiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține nelegalitatea deciziei de apel în ce privește aplicarea prevederilor art. 478 C. proc. civ., legal de nulitatea contractului de mandat sub imperiul căruia și-a exercitat funcția intimatul-reclamant, nulitate invocată pe cale de excepție. Instanța supremă observă că, într-un prim considerent, instanța devolutivă de atac a apreciat asupra inadmisibilității formulării cererii vizând nulitatea contractului de mandat prin raportare la prevederile art. 178 C. proc. civ., în condițiile în care din actele procedurale și susținerile părții nu rezultă invocarea de către aceasta a articolului de lege menționat. Or, recurenta-pârâtă nu a invocat excepția de nulitate acontractului de mandat sub imperiul normelor care reglementează nulitatea actelor de procedură, de natură a atrage aplicarea textului legal reținut în considerente de instanța de apel.

Sub aceeași perspectivă, Înalta Curte reține că invocarea nulității absolute, pe cale de excepție nu este supusă limitării prevăzute de art. 478 alin. (3) C. proc. civ., nefiind în prezența unei schimbări a calității părților, a cauzei sau a obiectului cererii de chemare în judecată, nici în prezența formulării unor pretenții noi. Această situație juridică își găsește temeiul de drept în prevederile art. 478 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel aplicând în mod nelegal dispozițiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Sub al doilea aspect, analizat sub imperiul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține nelegalitatea deciziei de apel din perspectiva modului de examinare a acestei nulități, prin raportare la prevederile art. 1250 C. civ., care reglementează efectul nulității, cu ignorarea temeiul de drept indicat de recurenta-pârâtă ca fiind incident în cauză.

Instanța supremă reține, astfel, că nulitatea invocată de recurenta-pârâtă se impunea a fi analizată prin raportare la prevederile art. 1247 C. civ., în condițiile în care se supunea examinării valabilitatea contractului de mandat din perspectiva respectării unor norme imperative ale legii, edictate pentru ocrotirea unui interes general.

Ignorarea temeiul de drept incident în cauză a determinat concluzia nelegală a instanței de apel în sensul că se află în fața unei cereri noi în calea devolutivă de atac, nedând eficiență normei legale care nu numai că dă dreptul oricărei persoane de a invoca nulitatea pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, dar chiar obligă instanța să o invoce din oficiu.

Înalta Curte observă totodată, că instanța devolutivă de atac a menționat, în cadrul considerentelor și prevederile art. 1254, C. civ., precum și cele ale 1639-1647 C. civ., fără a argumenta incidența acestora în raport cu motivul de nulitate invocat în cauză, concluzionând că nu s-a arătat concret motivul de nulitate. Sub acest aspect, instanța supremă reține că recurenta-pârâtă a arătat în mod expres care este motivul de nulitate invocat, respectiv cel al nerespectării unor dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, cu arătarea actelor normative nerespectate la momentul reînnoirii mandatului acordat intimatului-reclamant.

Înalta Curte reține caracterul fondat și al criticilor întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de apel neargumentând soluția pronunțată printr-o examinare completă a criticilor și susținerilor formulate în cadrul căii devolutive de atac cu privire la situația de fapt reținută de prima instanță. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că instanța de apel a argumentat printr-un singur considerent general cu privire la toate apărările recurentei-pârâtă, fără să circumstanțieze și să individualizeze concluzia la care a ajuns de respingere a apelului declarat în cauză.

Având în vedere considerentele prezentate, precum și raportat la prevederile art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, decizia de apel urmând a fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, în conformitate cu dispozițiile art. 501 C. proc. civ., instanța de apel va proceda cu prioritate la analiza excepției de nulitate, neexaminată în primul ciclu procesual. În măsura în care se va impune, va reanaliza apărările și susținerile părților pentru corecta stabilire a situației de fapt.

În ceea ce privește cadrul procesual, Înalta Curte reține că în primul ciclu procesual, în fața primei instanțe, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive față de pârâtele MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII și FONDUL PROPRIETATEA. În cadrul apelului, deși aceste soluții nu fuseseră contestate prin calea devolutivă de atac, instanța de apel a procedat la judecarea cauzei și în contradictoriu cu cele două pârâte, în dispozitivul deciziei recurate fiind menționat expres respingerea apelului în contradictoriu și cu aceste două pârâte. În rejudecare, având în vedere intrare sub puterea lucrului judecat al soluției de scoatere din cauză a celor două pârâte, urmarea admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, cauza va fi soluționată doar în raport de părțile rămase, respectiv reclamantul A. și pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘOARA - TRAIAN VUIA S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘOARA TRAIAN VUIA S.A. împotriva deciziei civile nr. 344/A din 21 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență Neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimații-pârâți MINISTERUL TRANSPORTURILOR și FONDUL PROPRIETATEA.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2024.