ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1402/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1402/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 19 iunie 2024
Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 29.04.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Liceul Tehnologic Nr. 1 Fundulea, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale privind sporul de doctorat, precum și a tuturor drepturilor salariale aferente perioadei 13.04.2018-01.09.2019, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 6340/27.09.2021, Tribunalul București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamantul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 26.09.2022, sub nr. x/2021/a2.
Prin încheierile de ședință din 31.05.2022, instanța, reținând că petentul A. nu îndeplinește condițiile impuse de lege pentru acordarea asistenței judiciare gratuite, a respins cererea privind acordarea ajutorului public judiciar, sub forma asistenței prin avocat, iar față de cererea de recuzare a completului de judecată C6A/AS-LM, formulată de petent la acel termen, a dispus înaintarea dosarului completului imediat următor, în vederea soluționării acesteia.
Împotriva încheierilor de ședință menționate a declarat recurs reclamantul A., prin care a susținut că hotărârile sunt nelegale, că există motive de recurs de ordine publică, precum și că instanțele au refuzat abuziv să confere aplicabilitate dispozițiilor imperative prevăzute în art. 471 alin. (4) C. proc. civ.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea de ședință din 10.05.2023, a suspendat judecata recursului declarat de recurentul A., împotriva încheierilor din 31.05.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de împrejurarea că părțile nu au solicitat judecata cauzei în lipsă și că, deși legal citate pentru termenul de judecată, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii.
În baza referatului întocmit de către grefier la 05.02.2024, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin rezoluția din 15.02.2024, s-a fixat termen de judecată 17.04.2024, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea discutării excepției perimării recursului declarat în cauză.
La termenul din 17.04.2024, față de cererea de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma asistenței prin avocat, depusă de recurent la acest termen, instanța de recurs a dispus amânarea cauzei la 19.06.2024 în vederea soluționării acesteia.
Prin încheierea pronunțată la 17.04.2024 în dosarul nr. x/2021.1, instanța, reținând că petentul nu s-a conformat dispozițiilor art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, a respins cererea privind acordarea ajutorului public judiciar.
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția perimării cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Sub acest aspect, instanța supremă reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.", iar conform art. 420 alin. (1) din același cod:
"Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate."
Pornind de la dispozițiile legale evocate, se reține că perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează de drept și se răsfrânge asupra întregii activități judiciare din fața unei instanțe, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea cererii cu care instanța a fost învestită, având un caracter mixt, de sancțiune procedurală și de prezumție de desistare.
Termenul de perimare se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, iar pentru a interveni sancțiunea perimării în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.
Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă, această lipsă de stăruință fiind imputabilă părții care a învestit instanța.
Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza va fi suspendată "când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".
În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor".
Încheierea de ședință din 10.05.2023, prin care s-a dispus suspendarea judecății recursului, față de lipsa nejustificată a părților, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 10.11.2023.
În acest context, se constată că cererea privind acordarea ajutorului public judiciar, depusă de recurent la termenul din 17.04.2024, nu a avut ca efect întreruperea termenului de perimare.
Pentru a putea produce efect întreruptiv, era necesar ca solicitarea de acordare a ajutorului public judiciar să fie efectuată înăuntrul termenului de perimare, respectiv între momentul suspendării (10.05.2023) și data când s-a împlinit termenul de perimare (10.11.2023).
Înalta Curte reamintește părților că orice act de procedură îndeplinit, de părți sau de instanță, după împlinirea termenului de perimare, nu poate produce efectul întreruptiv, împlinirea termenului de perimare operând ope legis.
Așa fiind, chiar dacă această cerere a fost depusă la termenul de judecată stabilit pentru discutarea perimării, instanța nu o poate valorifica, fiind obligată să constate că termenul de perimare s-a împlinit. Aceasta deoarece, prin simpla împlinire a termenului legal de perimare, calea de atac se perimă, independent de data la care instanța stabilește termen pentru constatarea perimării.
Prin urmare, Înalta Curte notează că termenul de perimare s-a împlinit la data de 10 noiembrie 2023, neexistând nicio cauză de întrerupere sau suspendare a acestuia intervenită pe parcursul curgerii termenului.
În consecință, față de lipsa de diligență a părților care a condus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierilor din 31.05.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierilor din 31.05.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2024.