ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1339/2024

HOTĂRÂRE

13.06.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1339/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2022 pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, solicitând obligarea acestora la acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar aferent perioadei 2018-2022, precum și pentru viitor a câte 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, până la eliberarea din funcție a reclamanților.

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3111/2023 din 8 iunie 2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Alba, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Argeș a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar, de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba și au domiciliul în județul Alba.

Având în vedere domiciliul reclamanților și faptul că nu sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, sub nr. x/2022, la data de 10 octombrie 2023.

La termenul din 27 februarie 2024, față de obiectul cererii cu care instanța a fost învestită și calitatea reclamanților, precum și față de caracterul special al normei, art. 127 din C. proc. civ. în raport chiar și cu dispozițiile art. 59 din același cod, considerând că fiecare reclamant își urmărește valorificarea drepturilor salariale care i se cuvin din raportul propriu de serviciu cu propriul angajator, instanța a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îi privește pe reclamanții H., I., J., K., L. și M., sens în care s-a format un dosar nou, înregistrat sub nr. x/2024, având ca obiect obligație de a face.

În dosarul nr. x/2022 privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, apreciind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a secției I civile din cadrul Tribunalului Alba și a reținut cauza în pronunțare. Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 din C. proc. civ., instanța a amânat pronunțarea în cauză la data de 14 martie 2024.

Prin sentința civilă nr. 572/2024 din 14 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba, invocată, din oficiu, de către instanță; s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantele A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, în favoarea Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat soluționarea cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că Tribunalul Alba nu poate fi competent din punct de vedere teritorial să judece acțiunea reclamantelor având în vedere aspectele obligatorii asupra cărora s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 7/16.05.2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 461/22.06.2016, sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1).

Întrucât reclamantele A., B., C., D., E., F. și G. dețin calitatea de prim grefier, grefier șef de secție și grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, iar instanța învestită pentru soluționarea cererii lor (Tribunalul Alba) reprezintă o instanță pe lângă care se află parchetul în cadrul căruia își desfășoară reclamantele activitatea sunt îndeplinite condițiile cumulative redate în considerentele sentinței.

Tribunalul Alba a constatat că în acest caz concret sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) coroborat cu alin. (3) din C. proc. civ., fiind întrunite condițiile menționate în prima teză a alin. (1).

În temeiul art. 131 și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., cu aplicarea prevederilor speciale ale art. 127 alin. (1) și (3) din același cod, respectând alegerea făcută de către reclamante, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocate, din oficiu, cu consecința declinării competenței de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Argeș.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022/a1, la data de 13 mai 2024.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că ambele instanțe - Tribunalul Argeș și Tribunalul Alba - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acțiunea introductivă are ca obiect acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar aferent perioadei 2018-2022, precum și pentru viitor a câte 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, până la eliberarea din funcție a reclamantelor, fiind dedus judecății un conflict de muncă, în care reclamantele A., B., C., D., E., F. și G. sunt prim grefier, grefier șef de secție și grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba și că este aplicabil în prezenta cauză C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Astfel, prin modificarea art. 127 din C. proc. civ., s-a valorificat Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale, deoarece încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Având în vedere că, astfel cum rezultă din art. 127 alin. (3) C. proc. civ., textul de lege anterior evocat se aplică și procurorilor, asistenților judiciari, dar și grefierilor, rămâne valabilă interpretarea dată prin Decizia (RIL) nr. 7/2016 a instanței supreme, potrivit căreia art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. se aplică și în situația grefierilor care își desfășoară activitatea în cadrul parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești, în cadrul acestor parchete desfășurându-și activitatea, de altfel, atât procurorii, cât și grefierii pe care aceeași normă legală îi menționează expres.

Așadar, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. devine aplicabil și în cazul în care reclamantul este nu numai judecător sau procuror, ci și grefier, care își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța ierarhic superioară celei competente să soluționeze cauza, potrivit legii, ori la parchetele de pe lângă aceste instanțe.

Constatând, totodată, că nu pot fi reținute prevederile art. 127 alin. (2) și (2

)

din C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanțe de judecată, iar nu împotriva unei unități de parchet de pe lângă o instanță, așa cum este în speță, Înalta Curte, pornind de la statuările cu caracter obligatoriu anterior evocate, constată că, pentru reclamantele grefieri din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, este atrasă incidența art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., conform alin. (3) al aceluiași articol.

În aceste condiții, prin raportare la parchetul la care activează reclamantele și caracterul imperativ al dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., instanța supremă reține că, în cauză, competența de soluționare a acțiunii revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

Prin urmare, de vreme ce Curtea de Apel Pitești, în circumscripția căreia se află Tribunalul Argeș, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Alba Iulia, în circumscripția căreia se află Tribunalul Alba (instanța care ar fi fost competentă din punct de vedere material), rezultă că Tribunalul Argeș este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.