ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1329/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 01.02.2022, sub numărul de mai sus, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat adaptarea pentru viitor a contractului de credit x/13.05.2008, constatând intervenită impreviziunea, în sensul că toate sumele datorate de reclamant să se calculeze la o valoare egală cu jumătate din diferența dintre cursul BNR al CHF de la momentul plății și valoarea CHF de la momentul contractării, la care se va adăuga valoarea CHF de la momentul contractării; în ipoteza scăderii cursului de schimb sub limita stabilită ca urmare a aplicării impreviziunii, a solicitat ca ratele să se calculeze la cursul de schimb de la data plății.

Prin sentința civilă nr. 3876/31.05.2022, Judecătoria Pitești, secția civilă a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeș sub același număr de dosar la data de 7 iulie 2022.

La primul termen de judecată, cu părțile legal citate, pârâta B. S.A. a invocat excepția necompetenței material procesuale a Tribunalului Specializat Argeș în soluționarea prezentei cauze raportat la dispozițiile Legii nr. 77/2016, excepție care a fost pusă în discuția părților, iar instanța a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Prin sentința nr. 482 din 26 octombrie 2022, Tribunalul Specializat Argeș a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Argeș și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată cauza și înaintat dosarul Curții de Apel Pitești.

Cauza a fost înaintată Curții de Apel Pitești în vederea soluționării conflictului de competență ivit între Tribunalul Specializat Argeș și Tribunalul Argeș, secția civilă, fiind înregistrată pe rolul acesteia la data de 20 decembrie 2022, sub nr. x/2022.

Prin hotărârea nr. 46/F- C. civ., pronunțată în data de 28.12.2022, Curtea de Apel Pitești a stabilit competența în soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Urmare a soluției pronunțate de Curtea de Apel Pitești, cauza a fost înaintată Tribunalului Specializat Argeș în vederea soluționării.

Tribunalul Specializat Argeș, prin sentința nr. 175/2023 din 13 aprilie 2023, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a constatat intervenită impreviziunea în derularea contractului de credit nr. x din 13 mai 2008, încheiat între reclamant și pârâtă; a dispus restabilirea echilibrului contractual începând cu data cererii de chemare în judecată, respectiv 01.02.2022, în ceea ce privește contractul de credit ipotecar nr. x din 13 mai 2008, în sensul că toate sumele datorate de către reclamant în temeiul acestuia se vor calcula la o valoare egală cu jumătate din diferența dintre cursul BNR al CHF de la data plății și cursul BNR al CHF din data de 13.05.2008, la care se va adăuga valoarea CHF de la momentul încheierii contractului, respectiv 13 mai 2008; a dispus ca, în ipoteza scăderii cursului de schimb sub limita stabilită ca urmare a constatării impreviziunii, conform paragrafului anterior, sumele datorate în temeiul contractului de credit să fie calculate la cursul BNR al CHF de la data plății; pârâta a fost obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 3.300 RON, reprezentând onorariului de avocat.

Prin decizia nr. 376/A-COM din 27 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a admis apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinței nr. 175 din 13 aprilie 2023 a Tribunalului Specializat Argeș, în contradictoriu cu reclamantul A.; s-a schimbat, în parte, sentința atacată, numai în ceea ce privește modalitatea de restabilire a echilibrului contractual, astfel:

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată și s-a dispus reechilibrarea contractului de credit nr. x din 13 mai 2008, începând cu 1 februarie 2022, în sensul că la calculul ratei lunare va fi avut în vedere cursul francului elvețian de la momentul încheierii contractului (2,2609 RON) la care se adaugă 76,3% din diferența pozitivă între acest curs și cursul de schimb al aceleiași monede de la data scadenței fiecărei rate.

A fost menținută în rest sentința.

S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel, până la concurența sumei de 3.000 RON și s-a respins în rest cererea apelantei cu acest obiect.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 17 ianuarie 2024.

Recurentul-reclamant a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. În subsidiar, a solicitat casarea în parte a deciziei atacate, cu consecința respingerii apelului formulat de pârâta B. S.A. și menținerii soluției pronunțate de prima instanță.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, față de dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat anularea recursului, ca nemotivat, având în vedere că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate a hotărârii atacate; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că instanța de apel a dispus în mod corect echilibrarea contractului de credit prin prisma deciziilor Curții Constituționale referitoare la Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020; în temeiul dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ., a solicitat obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor justificative depuse la termenul din 13 iunie 2024.

Recurentul-reclamant a uzat de dreptul procesual de a formula răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 22 aprilie 2024 s-a fixat termen la data de 13 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Analizând memoriul de recurs și având în vedere dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina, cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimata-pârâtă B. S.A., cu privire la care reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamantul A. a învestit Judecătoria Pitești, la 1 februarie 2022, cu o cerere prin care a solicitat adaptarea pentru viitor a contractului de credit x/13.05.2008, constatând intervenită impreviziunea, în sensul că toate sumele datorate de reclamant să se calculeze la o valoare egală cu jumătate din diferența dintre cursul BNR al CHF de la momentul plății și valoarea CHF de la momentul contractării, la care se va adăuga valoarea CHF de la momentul contractării; în ipoteza scăderii cursului de schimb sub limita stabilită ca urmare a aplicării impreviziunii, a solicitat ca ratele să se calculeze la cursul de schimb de la data plății.

Întrucât reclamantul, prin cererea introductivă, a înțeles să invoce instituția impreviziunii, solicitând adaptarea pentru viitor a contractului de credit x/13.05.2008, Înalta Curte reține că nu este aplicabil dreptul comun privind aplicarea teoriei impreviziunii în raporturi juridice civile obișnuite, protecția dreptului subiectiv invocat realizându-se în condițiile unui act normativ cu caracter special, edictat în domeniul protecției consumatorilor, respectiv a Legii nr. 77/2016.

Așadar, litigiul dedus judecății este unul în materia protecției dreptului consumatorului, întrucât, deși se invocă teoria impreviziunii, a cărei aplicabilitate era recunoscută și raporturilor juridice născute sub imperiul C. civ. de la 1864, reclamantul nu a solicitat verificarea îndeplinirii condițiilor generale ale acesteia, ci aplicarea prezumției absolute de impreviziune prevăzute de Legea nr. 77/2016, la art. 4 alin. (1

1

) și alin. (1

3

).

De altfel, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 55/2020, poate și trebuie avută ca reper pentru a se determina partea de creștere a cursului de schimb al francului elvețian ce reprezintă riscul supraadăugat.

Astfel, s-a reținut că, potrivit art. 4 alin. (1

1

) din legea evocată, în partea relevantă pentru cauză, reprezintă impreviziune ipoteza în care, pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit, iar această creștere a durat mai mult de 6 luni anterior aceluiași moment.

În interpretarea acestui text de lege, instanța de apel a apreciat că acea creștere a cursului de schimb valutar egală cu 52,6% față de data încheierii contractului de credit, constituie riscul inerent oricărui contract de credit încheiat în monedă străină, având valoare de risc supraadăugat doar creșterea ce depășește procentul menționat.

Este adevărat că procentul menționat se aplică în situațiile în care debitorul alege să recurgă la darea în plată a imobilului dobândit cu ajutorul creditului ori la acțiunea judiciară în stingerea datoriilor, conform Legii nr. 77/2016, însă niciun motiv rezonabil nu se opune ca același procent să se aplice și în cazul în care debitorul recurge, pe calea acțiunii de drept comun, la remediul prevăzut de alin. (4) al art. 4 din aceeași lege, potrivit căruia echilibrarea și continuarea contractului de credit sunt prioritare, încetarea contractului de credit putând fi dispusă doar în cazul imposibilității vădite a continuării sale.

Așa fiind, Înalta Curte constată că acțiunea ce face obiectul litigiului pendinte a fost introdusă de reclamant în considerarea calității lui de consumator și a prezumției absolute de impreviziune consacrate de un act normativ special edictat în acest domeniu, demersul judiciar promovat având ca scop reechilibrarea contractului de credit.

Ca atare, indiferent de temeiul de drept invocat de reclamant (art. 969-970 din C. civ. de la 1864), în cauză trebuie să se țină cont de faptul că aspectele deduse judecății au survenit în contextul unui raport juridic reglementat de legislația privind protecția consumatorului.

Având în vedere aceste considerente, instanța supremă reține că recursul are ca obiect decizia nr. 376/A-COM din 27 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal într-un litigiu în materia protecției consumatorilor.

Întrucât procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv, la 1 februarie 2022, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 483 din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății, 1 februarie 2022, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele pronunțate în materia protecției consumatorilor.

Având în vedere că recursul are ca obiect decizia nr. 376/A-COM din 27 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, în apelul formulat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței nr. 175/2023 din 13 aprilie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Specializat Argeș, într-o cerere în materia protecției consumatorilor, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., raportat la alin. (2) al aceluiași articol, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, chiar dacă aceasta prevede o atare mențiune.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, menționarea, în dispozitivul deciziei recurate, a dreptului părții de a formula recurs în termen de 30 de zile de la comunicare nu poate avea ca efect recunoașterea căii de atac a recursului în alte cazuri decât cele prevăzute de lege, instanța având obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Cum în litigiile declanșate în materia drepturilor consumatorilor legea de procedură nu mai permite exercitarea căii extraordinare de atac a recursului, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 376/A-COM din 27 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Față de soluția de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat de recurentul-reclamant A., în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe acesta la plata sumei de 3.705,35 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B. S.A., conform înscrisurilor justificative aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 376/A-COM din 27 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata sumei de 3.705,35 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2024.