ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1474/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 03.11.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la ridicarea pietrișului și a deșeurilor de pe terenul reclamantului, iar în cazul neexecutării obligației, să se încuviințeze executarea obligației de către reclamant, pe cheltuiala pârâtei; să se dispună obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 1000 RON pe zi, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la îndeplinirea obligațiilor; să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință asupra terenului pentru perioada 2014-2016, evaluate estimativ la suma de 17.500 RON, cu cheltuieli de judecată.

La data de 07.03.2017, pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantului, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. Pârâta a formulat, totodată, cerere de chemare în garanție a societății C. S.R.L., solicitând ca, în eventualitatea admiterii cererii principale, să se dispună obligarea chematei în garanție la plata sumelor pretinse de partea reclamantă.

La data de 30.03.2017, reclamantul a formulat cerere modificatoare, învederând instanței că înțelege să cheme în judecată și pe subantreprenorul C. S.R.L., urmând ca părțile să fie obligate în solidar la repararea prejudiciului cauzat, pentru motivele redate pe larg în cuprinsul cererii introductive.

Prin încheierea din data de 18.09.2017, instanța a dispus anularea cererii de chemare în garanție formulată de către pârâta B. S.R.L., ca netimbrată.

Prin sentința civilă nr. 6676/08.11.2019, Judecătoria Pitești a admis în parte acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L., pe care a criticat-o pentru următoarele: în mod greșit cererea de chemare în garanție a fost anulată ca netimbrată; în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care nu are nicio obligație de plată; era necesar a fi obligată exclusiv S.C. C. la plată, fapta ilicită fiind în sarcina acesteia.

Apel a declarat și pârâta C., cu motivarea că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, partea nefăcându-se vinovată de cele imputate.

La termenul de judecată din data de 23.03.2021 s-a pus în discuție excepția necompetenței material - procesuale a Tribunalului Argeș și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Prin decizia civilă nr. 1329/30.03.2021, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost respinsă excepția necompetenței; au fost admise apelurile formulate de pârâte, a fost anulată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamantul A. și pârâta B. S.R.L..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2.1. Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a transpus cauza la secția I civilă din cadrul Curții de Apel Pitești.

Instanța a reținut că, prin decizia recurată, instanța de apel a respins excepția de necompetență, reținând că, deși litigiul se poartă între o persoană fizică și două societăți comerciale, profesioniști în sensul art. 8 din Legea nr. 71/2011 republicată, acesta are o natură civilă, neținând de activitatea economică desfășurată de către cele două pârâte, ci urmărindu-se atragerea răspunderii civile delictuale a acestora, aspect care nu a fost criticat prin recursurile declarate în cauză, calea de atac exercitată împotriva deciziei instanței de apel nevizând calificarea cererii ori competența soluționării acesteia, astfel încât competența materială procesuală a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi pusă în discuție.

A arătat că, prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a civilă.

A mai indicat că, fiind stabilind criteriul de departajare a competenței între cele două secții civile ale Curții de Apel Pitești, s-a apelat, așadar, la un criteriu ce ține de natura litigiului, urmând ca dosarele în materia litigiilor cu profesioniști să fie atribuite secției a II-a civie, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluționate în continuare de secția I civilă.

A conchis că litigiul pendinte nu are legătură cu specificul activității comerciale desfășurate de profesionist în vederea realizării obiectului său de activitate și nu are natura unui litigiu cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, care să facă necesară intervenția unei instanțe specializate, ci aparține materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I civile a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii colegiului de conducere.

2.2. Învestită prin declinare, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin încheierea din 6 aprilie 2022, a admis excepția necompetenței materiale procesuale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul spre soluționarea conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată (pretenții delictuale) se circumscrie domeniului de activitate al secției a II-a, desemnată pentru soluționarea cauzelor cu profesioniști prin hotărârea Colegiului de Conducere, competența aparținând acesteia în temeiul art. 35 alin. (2) și art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și în acord cu practica judecară a secției respective, în cadrul soluționării conflictelor de competență ivite între Tribunal și Tribunalul Specializat Argeș.

S-a mai reținut și că prejudiciul imputat de reclamant este rezultatul activității economice a pârâtei, respectiv în exercitarea obiectului de activitate.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Soluționând un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 18 din 2016, a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, s-a reținut că revine judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și de a aprecia asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit.

Pornind de la interpretarea obligatorie dată de instanța supremă, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut că, potrivit Deciziei nr. 18/2016 din 17.10.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzelor se determină după natura și obiectul litigiului, neavând nicio relevanță calitatea de profesionist a uneia dintre părți.

În speță, cauza dedusă judecății în primă instanță la Judecătoria Pitești are ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtelor la ridicarea pietrișului și a deșeurilor de pe terenul reclamantului, iar în cazul neexecutării obligației, să se încuviințeze executarea obligației de către reclamant, pe cheltuiala pârâtelor, precum și obligarea acestora la plata unor daune cominatorii de 1000 RON pe zi, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la îndeplinirea obligațiilor. De asemenea, s-a solicitat să se dispună obligarea societăților pârâte la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință asupra terenului pentru perioada 2014-2016, evaluate estimativ la suma de 17.500 RON.

În condițiile art. 480 C. civ. proprietarul are dreptul de a dispune juridic de bunul său și de a-l folosi, iar orice atingere adusă acestui drept trebuie să aducă în patrimoniul proprietarului o valoare economică proporțională cu atingerea suferită. Prin urmare, îndreptățirea reclamantului de a pretinde să-și poată exercita efectiv atributele dreptului de proprietate și obligația corelativă a pârâtelor de a nu obstrucționa acest exercițiu, derivă din caracterele dreptului de proprietate și este de natură civilă.

Se mai reține că obligația ce rezultă din raporturile dintre părți este una civilă, răspunderea civilă delictuală pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea nu rezultă din activitatea economică, de profesionist, desfășurată de fiecare dintre pârâte, atât timp cât între părți nu au fost stabilite obligații comerciale, ci obligații care se circumscriu în sfera raporturilor de drept civil.

Este important de precizat că, raportat la obiectul litigiului, examinarea cauzei în fond s-a realizat de către judecătorie, ca primă instanță competentă să soluționeze pricina din punct de vedere material.

Prin decizia nr. 498 din 24 iulie 2020, Tribunalul Specializat Argeș a admis excepția de necompetență materială procesuală a acestei instanțe, a declinat competența soluționării apelurilor formulate de pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 6676 din 08.11.2019 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția civilă în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, instanța care, prin decizia civilă nr. 1329 din 30 martie 2021, a respins excepția necompetenței materiale procesuale, a admis apelurile formulate de pârâte, a anulată sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținând că litigiul are o natură civilă, urmărindu-se atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtelor.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a apelurilor în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2022.