ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1322/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 iulie 2021 pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate încadrarea sa în grupa a II-a de muncă pentru perioadele 01.02.1977 - 01.05.1979, 01.06.1982 - 01.02.1987, 22.03.1988 - 08.12.1988 și 01.09.1989 - 01.11.1990; pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii privind recalcularea drepturilor de pensie pentru limita de vârstă care i se cuvin, cu valorificarea stagiului de cotizare acumulat de reclamant în grupa a II-a de muncă, în perioadele arătate la punctul 1 al petitului acțiunii.

Tribunalul Timiș, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 301/PI din 29 martie 2023, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, având ca obiect revizuirea pensiei, în sensul că pârâta a fost obligată să revizuiască pensia reclamantului prin valorificarea perioadelor 01.02.1977-01.05.1979, 01.06.1982- 01.02.1987, 22.03.1988 - 08.12.1988, 01.09.1089 - 01.11.1990, ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, începând cu data cererii de revizuire (03.12.2018); a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 759 din 5 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 301/PI din 29 martie 2023 a Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul A.; s-a schimbat în tot sentința civilă menționată mai sus, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș; s-a respins cererea reclamantului intimat de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin rezoluția din 18 martie 2024 s-a fixat termen la data de 11 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul Timiș la data de 16 iulie 2021 cu o cerere în materia asigurărilor sociale, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

De asemenea, se reține că dispozițiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice stabilesc că:

"jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel", iar art. 155 alin. (1) din același act normativ prevede că:

"(1) împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă".

Potrivit alin. (2) al art. 155 din Legea nr. 263/2010, "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Totodată, art. 156 din același act normativ statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, având în vedere că acțiunea a fost introdusă la 16 iulie 2021, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererileprevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării", raportat la art. 152 și art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 759 din 5 octombrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 759 din 5 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 759 din 5 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2024.