ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1222/2024

Ședința publică din data de 29 mai 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3341/04.09.2023, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea creditorului A. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 14 alin. (1

1

), alin. (2) pct. b), alin. (3), art. 14

1

alin. (2), art. 14

2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 69/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 90/2018, și a art. 7 pct. 3 Codul fiscal; a indicat că împotriva acestei dispoziții poate fi exercitat recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Totodată, în temeiul art. 139 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, a confirmat planul de reorganizare modificat al debitoarei S.C. DINAMO 1948 S.A.; a menționat că împotriva acestei dispoziții poate fi exercitat apel în 7 zile de la comunicarea hotărârii prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență (în continuare, "B.P.I.").

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel A., solicitând, totodată, suspendarea executării sentinței apelate, până la soluționarea apelului.

Calea de atac a fost înregistrată sub nr. x/2021/a34 pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, care, prin încheierea din 25.10.2023, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 3341/04.09.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă; a dispus restituirea către petent a cauțiunii de 1.000 RON și a obligat petentul să plătească intimatei B. suma de 3.047,09 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Petentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 25.10.2023, solicitând casarea acesteia.

În motivarea căii de atac, realizată atât prin declarația de recurs din 30.10.2023, cât și prin completarea motivelor, înregistrată la 13.11.2023, autorul căii de atac a susținut că, prin încheierea atacată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material; a invocat, astfel, cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva primului motiv de casare, printr-o primă critică, recurentul a susținut că au fost încălcate regulile de procedură prevăzute de art. 14, art. 20 și art. 22 C. proc. civ., prin prisma nesocotirii dreptului său la apărare, a principiului contradictorialității în procesul civil și a rolului judecătorului în aflarea adevărului, raportate la art. 244 și art. 349 C. proc. civ.

Argumentând această critică, a subliniat că a depus, în ședința din 25.10.2023, concluzii scrise, prin care a invocat lipsa caracterului executoriu al hotărârii de fond și nelegalitatea acesteia, în raport cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992; simultan, administratorul judiciar a depus concluzii scrise care nu i-au fost comunicate.

Totodată, a învederat că dispozitivul încheierii atacate nu menționează autorul excepției inadmisibilității, admisă de curtea de apel.

Dezvoltând această susținere, prin memoriul de completare a motivelor de recurs, autorul căii de atac a susținut că încheierea atacată este nelegală, întrucât stabilește un termen de recurs de 5 zile, cu încălcarea art. 485 alin. (1) C. proc. civ., deși prima instanță s-a pronunțat, printr-un act procedural unic, atât cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, cât și cu privire la planul de reorganizare.

A apreciat că nu se poate stabili regimul juridic aplicabil cererii de suspendare, aceasta fiind o încheiere accesorie, în condițiile în care hotărârea principală are un caracter dual și este contrară legii; astfel, a arătat că nu se poate stabili dacă încheierea din 25.10.2023 este susceptibilă de recurs, în condițiile în care sentința civilă atacată cu apel era supusă atât acestei căi de atac, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., coroborat cu art. 46 din Legea nr. 85/2014, cât și recursului, din perspectiva art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În legătură cu aceeași critică, prin completarea motivelor de recurs, autorul căii de atac a subliniat că cererea de suspendare nu viza soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale, supusă recursului, însă afirma că, înglobând și această dispoziție, hotărârea judecătorului-sindic nu era executorie, întrucât nu urma regimul căilor de atac reglementat de art. 46 din Legea nr. 85/2014.

O critică subsecventă a privit obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată; autorul căii de atac a arătat că dispoziția ignoră faptul că, fiind un incident procedural, în cererea de suspendare nu se poate reține culpa procesuală la care se referă art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Prin notele scrise înregistrate la dosar la 22.01.2024, intimata S.C. DINAMO 1948 S.A., prin administrator judiciar, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, lipsit de interes și rămas fără obiect, susțineri precizate astăzi, în dezbateri, ca reprezentând excepția inadmisibilității recursului, respinsă de Înalta Curte, potrivit considerentelor din practicaua prezentei decizii.

La 12.02.2024, recurentul a răspuns la întâmpinare.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care se invocă încălcarea art. 14, art. 20 și art. 21, prin raportare la art. 244 și art. 394 C. proc. civ., din perspectiva refuzului instanței de apel de a amâna cauza sau pronunțarea hotărârii vor fi înlăturate.

Înalta Curte constată că, din moment ce actualul recurent nu a formulat în fața instanței de apel nicio solicitare de amânare a cauzei sau a pronunțării hotărârii, susținerile analizate sunt formulate cu încălcarea principiului non omisso medio și nu pot fi analizate, căci se opun dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Va fi înlăturată și critica privind omisiunea menționării în dispozitivul încheierii atacate a autorului excepției inadmisibilității, această nematerializând încălcarea unei norme de procedură, partea finală a hotărârii atacate fiind concordantă cu art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Critica expusă în secțiunea I din memoriul de completare a motivelor de recurs - concentrată în jurul negării caracterului executoriu al sentinței civile nr. 3341/04.09.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă - distinct de construcția sa contradictorie, va fi înlăturată, întrucât a devenit, la acest moment procesual, lipsită de interes.

Din această perspectivă, se impune notat că recurentul a solicitat suspendarea executării sentinței civile nr. 3341/04.09.2023 cu privire la dispoziția de confirmare a planului de reorganizare modificat, până la soluționarea apelului declarat împotriva acesteia.

La 30.10.2023, data declarării recursului, apelul nu era soluționat, însă prin decizia civilă nr. 60A/17.01.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, calea de atac a fost respinsă.

Prin urmare, recurentul nu mai justifică un folos practic în analiza acestei critici, întrucât, independent de temeinicia ei, suspendarea sentinței tribunalului nu mai este posibilă, momentul soluționării căii de atac, până la care măsura putea subzista, fiind depășit.

Critica dezvoltată în secțiunea II a memoriului de completare a motivelor de recurs, prin care se invocă încălcarea art. 485 alin. (1) prin raportare la art. 13, art. 14, art. 20 și art. 22 C. proc. civ. este nefondată.

Termenul de 5 zile pentru exercitarea recursului, inserat în dispozitivul încheierii recurate, reflectă în mod corect dispozițiile art. 719 alin. (6) raportat la art. 450 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "Asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere (…) încheierea poate fi atacată, (…), dacă este pronunțată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă" .

Va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât deduce instanței supreme încălcarea unei norme de drept procesual, critica circumscrisă motivului de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care autorul căii de atac a susținut că încheierea recurată încalcă dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., întrucât îl obligă la plata cheltuielilor de judecată, deși cererea de suspendare nu antamează fondul pretențiilor și nu conduce la stabilirea culpei procesuale a uneia dintre părți.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt corecte.

Cererea de suspendare formulată în temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ., reprezintă o cerere incidentală, potrivit definiției cuprinse în art. 30 alin. (6) din cod, în timp ce culpa procesuală la care se referă art. 453 alin. (1) C. proc. civ. vizează modalitatea de soluționare a unui litigiu în care se deduc judecății pretențiile părților, iar nu un incident procedural în legătură cu un atare proces.

Aceasta reprezintă un mijloc de prevenire a consecințelor ireversibile pe care executarea provizorie a hotărârii primei instanțe le-ar produce, prealabil examinării legalității ei de instanța de apel; procedura nu pune în discuție legalitatea sau temeinicia hotărârii, astfel că nu sunt examinate criticile aduse sentinței apelate.

De aceea, admiterea sau respingerea cererii de suspendare a executării provizorii nu pune părțile în situația de a pierde sau de a câștiga drepturi sau pretenții deduse judecății și, deci, nu justifică incidența dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., întemeiate pe culpa procesuală, care derivă din pretenții contrare, opuse reciproc de către părți.

Prin urmare, este real că instanța care a soluționat apelul declarat de actualul recurent în dosarul nr. x/2021 era abilitată să statueze asupra cheltuielilor de judecată efectuate de intimata-creditoare B. în cererea de suspendare, însă prin decizia civilă definitivă nr. 60A/17.01.2024, pronunțată ulterior promovării prezentei căi de atac, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a decis exclusiv asupra cheltuielilor de judecată din apel.

Aceste considerații relevă că viciul încheierii recurate, deși real, și-a pierdut aptitudiena de a determina casarea ei.

Pe de o parte, Înalta Curte nu poate dispune, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., decât trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței care a soluționat cererea de suspendare, iar aceasta - așa cum s-a arătat anterior - nu este abilitată să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, după cum nici nu îi este permis de C. proc. civ. să pronunțe o hotărâre prin care să lase nesoluționat un capăt de cerere.

Pe de altă parte, instanța de apel - care era chemată să decidă asupra cheltuielilor de judecată în litigiu - s-a dezînvestit, prin soluționarea căii de atac.

Este esențial de observat că autorul recursului urma să suporte și cheltuielile de judecată efectuate în cauza de față de intimata creditoare B., din moment ce a căzut în pretenții în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3341/04.09.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, calea sa de atac fiind respinsă prin decizia civilă nr. 60A/17.01.2024 de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Pentru aceste motive, instanța supremă înlătură și această critică.

Față de ansamblul considerentelor anterioare, reținând că motivele de nelegalitate invocate nu atrag casarea hotărârii, Înalta Curte va respinge recursul și, reținând culpa procesuală a recurentului, în condițiile art. 452 și art. 453 C. proc. civ., îl va obliga la plata către intimata B. a sumei de 6.099,94 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 25.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul A. la plata către intimata B. a sumei de 6.099,94 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2024.