ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.05.2022

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1048/2022

HOTĂRÂRE
05.05.2022
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1048/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 410 din 5 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în temeiul art. 139 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2014, a confirmat planul de reorganizare a activității debitoarei A. S.A. propus de administratorul judiciar, aprobat prin hotărârea adunării creditorilor din data de 13 ianuarie 2020, astfel cum a fost modificat în temeiul art. 50 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 și aprobat prin hotărârea adunării creditorilor din data de 17 septembrie 2020.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditorul B. S.A., solicitând suspendarea executării provizorii a hotărârii apelate până la soluționarea apelului și casarea sentinței atacate și, în rejudecare, schimbarea în tot a hotărârii apelate cu consecința infirmării planului de reorganizare propus de administratorul judiciar C. SPRL.

Prin încheierea din 26 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis în principiu cererea accesorie formulată de terțul intervenient D. S.R.L., respingând totodată cererea de amânare formulată de această societate.

Împotriva încheierii din 26 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, recurenta D. S.R.L. a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta D. S.R.L. împotriva încheierii din 26 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii, D. S.R.L. a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 503 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea cererii cu consecința anulării deciziei civile nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte și admiterea recursului formulat împotriva încheierii din 26 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei Curții de Apel București, pentru continuarea judecății.

În motivare, se arată că în mod greșit, Înalta Curte a anulat ca netimbrat recursul formulat de D. S.R.L., întrucât nu i s-a comunicat obligația de a plăti taxa judiciară de timbru, prin scrisoare recomandată, astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 raportat la art. 154 C. proc. civ. și nici nu a fost citată pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2021.

Totodată, se arată că D. S.R.L. nu participă la procedura de insolvență a societății A. S.A. și nu este creditor al acestei societăți, astfel că nu i se poate impune să urmărească Buletinul Procedurilor de Insolvență, iar în calitate de terț față de această procedură și având în vedere că nu a fost parte la judecata în fond a cauzei, apreciază că prima citare se efectuează conform C. proc. civ. și prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, concomitent, pentru respectarea dreptului la apărare garantat de către Constituția României.

Mai susține contestatoarea, că citația publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nu respecta dispozițiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că a aflat întâmplător de publicarea citației, într-un Buletin al Procedurilor de Insolvență, ce cuprinde peste 100 de citații către creditorii din procedura de insolventa a societății A. S.A., citatia aflându-se la pagina 118.

Mai mult decât atât, citația nu cuprindea mențiunile obligații prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv nu i s-a pus în vedere recurentului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Așadar, nerespectarea drepturilor contestatoarei și necitarea sa în mod legal conduce la nulitatea absolută a hotărârii pronunțate cu încălcarea drepturilor la apărare și la un proces echitabil.

În continuare, contestatoarea arată cu privire la motivarea recursului că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 26 mai 2021 și trimiterea cauzei spre continuarea judecății, având în vedere că instanța de apel a încălcat regulile procedurale privitoare la comunicarea cererii de intervenție și la dreptul intervenientului de a propune probe și de a face apărările necesare, conform C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 6 aprilie 2022, intimata B. S.A. a solicitat respingerea contestației în anulare promovată de D. S.R.L. în principal, ca neavenită, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că este neavenită contestația în anulare formulată de contestatoarea D. S.R.L. urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Obiectul contestației în anulare formulată de D. S.R.L. îl constituie decizia nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, hotărâre definitivă, prin care a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta D. S.R.L. împotriva încheierii din 26 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că în decursul judecății apelului creditoarei B. S.A., la termenul de judecată din 26 mai 2021, societatea D. S.R.L. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul debitoarei A. S.A., care a fost admisă în principiu.

În prezenta cauză se constată că doar intervenientul accesoriu D. S.R.L. a formulat calea extraordinară de atac a contestației în anulare, iar partea pentru care aceasta a intervenit - debitoarea A. S.A. - nu a exercitat această cale extraordinară de atac.

În acest context, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora, "calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

Textul de lege anterior evocat își găsește aplicare și în situația în care partea pentru care s-a intervenit în proces a formulat cererea de apel sau de recurs peste termenul legal ori calea de atac este anulată ca netimbrată, neregulat introdusă sau nemotivată, deoarece apelul sau recursul exercitat peste termen, anulat ca netimbrat sau nul este considerat că nu există.

În cauză, s-a constatat că D. S.R.L. are calitatea de intervenientă accesorie, în favoarea debitoarei A. S.A., iar cum aceasta din urmă nu a exercitat calea extraordinară de atac, ci doar intervenienta accesorie a fost singura care a formulat contestație în anulare, se apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., urmând să fie respinsă contestația în anulare, ca neavenită.

Această situație, ce determină sancțiunea respingerii recursului ca neavenit, este impusă, în mod evident, de caracterul accesoriu al intervenției care permite altei persoane să intre în proces, într-o poziție procesuală de susținere a părții în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenție.

Așa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 67 alin. (4) din C. proc. civ. și va respinge ca neavenită contestația în anulare formulată de contestatoarea D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Respinge ca neavenită contestația în anulare formulată de contestatoarea D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații B. S.A. prin administrator judiciar E., S.C. A. S.A. prin administrator judiciar C. SPRL și toți membrii Comitetului Creditorilor debitoarei A. S.A. prin președinte B. S.A. prin administrator judiciar E..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-05-05
1,00
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1047/2022
Ședința publică din data de 5 mai 2022 Asupra cererii de reexaminare de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 410 din 5 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în temeiul art. 139 ali
ÎCCJ 2021-09-22
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1791/2021
Ședința publică din data de 22 septembrie 2021 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 410/05.02.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Ilfov, secția Civilă,
ÎCCJ 2024-05-21
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1087/2024
Ședința publică din data de 21 mai 2024 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.08.2022 pe rolul Tribunalului Ilfov
ÎCCJ 2021-01-28
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 169/2021
ului formulat împotriva sentinței prin care s-a decis intrarea debitoarei în procedura falimentului. În ceea ce privește neprejudecarea fondului, s-a reținut că reclamanta nu invocă neregularități ale sentinței atacate, prin prisma aplicări
ÎCCJ 2022-02-09
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 288/2022
a în tot a hotărârii apelate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată. Prin încheierea din 28 octombrie 2020, instanța de apel, față de informațiile comunicate de către părți în cadrul ședinței pu
Sursă