ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1047/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra cererii de reexaminare de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 410 din 5 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în temeiul art. 139 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2014, a confirmat planul de reorganizare a activității debitoarei A. S.A. propus de administratorul judiciar, aprobat prin hotărârea adunării creditorilor din data de 13 ianuarie 2020, astfel cum a fost modificat în temeiul art. 50 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 și aprobat prin hotărârea adunării creditorilor din data de 17 septembrie 2020.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditorul B. S.A., solicitând suspendarea executării provizorii a hotărârii apelate până la soluționarea apelului și casarea sentinței atacate și, în rejudecare, schimbarea în tot a hotărârii apelate cu consecința infirmării planului de reorganizare propus de administratorul judiciar C. SPRL.

Prin încheierea din 26 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis în principiu cererea accesorie formulată de terțul intervenient D. S.R.L., resping totodată cererea de amânare formulată de această societate.

Împotriva încheierii din 26 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, recurenta D. S.R.L. a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta D. S.R.L. împotriva încheierii din 26 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii, recurenta D. S.R.L. a formulat cerere de reexaminare, solicitând admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, desființarea hotărârii din 22 septembrie 2021 si, pe cale de consecință trimiterea cauzei completului inițial învestit în vederea soluționării recursului formulat în cauză.

În susținere, se arată că în mod greșit, Înalta Curte a anulat ca netimbrat recursul formulat de D. S.R.L., întrucât nu i s-a comunicat obligația de a plăti taxa judiciară de timbru, nefiindu-i comunicată citația, potrivit dispozițiilor C. proc. civ. pentru a se putea conform dispozițiilor instanței.

Astfel, consideră că măsura anulării cererii de recurs formulat de D. S.R.L. este nefondată, prin raportare la următoarele dispoziții legale: art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013; art. 200 alin. (3); art. 153 alin. (1); art. 154 alin. (1) C. proc. civ. și art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

În cauză, fiind vorba de o cale de atac introdusă pe rolul unei alte instanțe de judecată, respectiv Înalta Curte, precum și de faptul că este vorba de un dosar în cadrul căruia D. S.R.L. nu a fost parte la fondul cauzei, necitarea sa, conform dispozițiilor C. proc. civ. conduce la nulitatea procedurii de citare, conform art. 174, 176 si urm. C. proc. civ.

Totodată, se susține că D. S.R.L. nu participă la procedura de insolvență a societății A. S.A. și nu este creditor al acestei societăți, astfel că nu i se poate impune să urmărească Buletinul Procedurilor de Insolvență.

În acest context, petenta face vorbire despre cele reținute de Curtea Constituțională a României cu privire la momentul declarării ca neconstituționale a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006

Astfel, nerespectarea drepturilor sale și necitarea petentei în mod legal cu privire la aspectele menționate, conduce la o nulitate absolută și necondiționată a încheierii astfel pronunțate, fiind încălcate drepturile acesteia la apărare și la un proces echitabil, întrucât citația publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nu respecta dispozițiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că a aflat întâmplător de publicarea citației, într-un Buletin al Procedurilor de Insolvență, ce cuprinde peste 100 de citații către creditorii din procedura de insolventa a societății A. S.A., citatia aflându-se la pagina 118.

Mai mult decât atât, citația nu cuprindea mențiunile obligații prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv nu i s-a pus în vedere recurentului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Pentru aceste considerente, petenta apreciază că este îndreptățită să solicite admiterea cererii de reexaminare astfel cum a fost formulată.

Prin notele de ședință depuse la 6 aprilie 2022, intimata B. S.A. a solicitat respingerea cererii de reexaminare formulată de petentă în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

La termenul din 5 mai 2022, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității cererii de reexaminare și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibilă cererea petentei D. S.R.L., în considerarea următoarelor:

Obiectul cererii de reexaminare formulată de petenta D. S.R.L. îl constituie decizia nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, hotărâre definitivă, prin care a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta D. S.R.L. împotriva încheierii din 26 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Petenta D. S.R.L. și-a întemeiat cererea de reexaminare, invocând dispozițiile art. 200 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora "împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării".

În acest context, se constată că cererea de reexaminare formulată de D. S.R.L. este inadmisibilă, având în vedere că dispoziția legală evocată privește regularizarea cererii de chemare în judecată în primă instanță și posibilitatea de a ataca încheierea de anulare a cererii.

Prin urmare, procedura consacrată de art. 200 C. proc. civ. este aplicabilă doar în primă instanță, nu și în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât etapa regularizării se adresează exclusiv procedurii în fața primei instanțe, concluzie care se desprinde din faptul că în cuprinsul reglementărilor fiecărei căi de atac se regăsesc dispoziții specifice pentru pregătirea judecății, iar pentru recurs este incident art. 490 C. proc. civ., care face trimitere la normele de pregătire a judecății din apel.

Din această perspectivă nu se poate ajunge la concluzia că, în cauză, s-ar putea aplica prevederile art. 200 alin. (6) C. proc. civ., întrucât această procedură vizează încheierile pronunțate în Camera de consiliu, din primă instanță, nicidecum în cazul deciziilor pronunțate în căile extraordinare de atac.

Acest aspect rezultă și din faptul că hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt definitive, astfel că nu mai pot fi atacate cu cerere de reexaminare.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi reexaminată, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petenta D. S.R.L. privind reexaminarea deciziei nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petenta D. S.R.L. privind reexaminarea deciziei nr. 1791 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații B. S.A. prin administrator judiciar E., S.C. A. S.A. prin administrator judiciar C. SPRL și toți membrii Comitetului Creditorilor debitoarei A. S.A. prin președinte B. S.A. prin administrator judiciar E..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2022.