ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1208/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2023 reclamanții A., B., C., D., E., F., G. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Alba Iulia numai în ceea ce îi privește pe reclamanții A. (pentru perioada 29.01.2009 - la zi), B. (perioada 24.02.2010- la zi), C. (perioada 15.07.2014- la zi), D. (perioada 01.07.2015 -02.02.2018); Tribunalul Alba numai în ceea ce îi privește pe reclamanții A. (pentru perioada 29.01.2009- 09.01.2023), B. (perioada 24.02.2010- la zi) și C. (perioada 15.07.2014- la zi), D. (perioada 03 februarie 2018 - la zi), Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța, numai în ceea ce îl privește pe reclamantul E., pentru perioada 14.12.2017 - la zi, Tribunalul Teleorman numai în ceea ce îi privește pe reclamanții F. (pentru perioada 15,07.2014 - la zi) și G. (pentru perioada 07.12,2012 - la zi), Curtea de Apel București, numai în ceea ce îi privește pe reclamanții F. (pentru perioada 15;07,2014 - la zi) și G. (pentru perioada 07.12.2012 - la zi cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

• recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial, în raport cu magistrații asistenți ai ICCJ, judecătorul din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 mun. București și judecătorul din cadrul Judecătoriei Sânnicolau Mare, ce urmează a fi indicați mai jos, începând cu data încadrării în funcția de judecător pentru fiecare reclamant;

• obligarea pârâților, fiecare corespunzător perioadei în care au derulat raporturi de muncă cu reclamanții, la plata, începând cu data încadrării în funcția de judecător a fiecărui reclamant și în continuare, a sporului de vechime continuă în magistratură (vechime în funcție) prin raportare la dispozițiile art. 282 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 86 din Legea 303/2004 precum și art. 211 din Legea nr. 303/2022 (stabilirea vechimii în funcție prin luarea în considerare a perioadei în care reclamanții au exercitat profesia de consilier juridic, respectiv auditor de justiție) și, implicit, la plata diferențelor salariate dintre sumele efectiv plătite și sumele rezultate în urma aplicării sporului de vechime continuă în magistratură (vechime în funcție).

• actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale penalizatoare, pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariate, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate, până la plata efectivă a sumelor solicitate.

La termenul din data de 12.10.2023, tribunalul a dispus disjungerea cererilor privind pe reclamanții A., B., C., D. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba din dosarul nr. x/2023 și formarea dosarului de față, purtând numărul 3628/120/2023.

Prin sentința civilă nr. 1657/12.10.2023, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, motivat de faptul că, fiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., precum și faptul că reclamanții sunt judecători în cadrul Tribunalului Alba sau Curții de Apel Alba Iulia, conform regulilor competenței teritoriale facultative după calitatea părților, litigiul nu se poate soluționa de către Tribunalul Alba.

Prin urmare, competența teritorială a fost stabilită în favoarea Tribunalului Argeș, care se află în raza Curții de Apel Pitești, instanță învecinată Curții de Apel Alba-Iulia, Tribunalul Dâmbovița aflându-se în raza Curții de Apel Ploiești, care nu se învecinează cu instanța competentă potrivit locului de muncă din raza Curții de Apel Alba Iulia.

Prin sentința civilă nr. 1025/21.03.2024, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2)

C. proc. civ., motiv pentru care reclamanții și-au manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Dâmbovița aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Alba Iulia, care are calitatea de pârâtă în cauză.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul Argeș a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalului Argeș.

În speță, reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Alba și Curții de Apel Alba Iulia și au învestit Tribunalul Dâmbovița cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ.:

"Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz(...)".

În speță, cererea a fost introdusă și împotriva Tribunalului Alba, instanță căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, fiind atrasă incidența art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Articolul 127 C. proc. civ. este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Rațiunea acestui text de lege se regăsește în imperativul asigurării aparenței de imparțialitate a instanței.

Dispozițiile alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. sunt, așadar, norme de ordine publică în ceea ce privește necompetența instanțelor din raza teritorială a curții de apel unde se află și instanța la care funcționează judecătorul care are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia. Așa fiind, acesta este obligat să sesizeze una dintre instanțele arătate în text.

Altfel spus, prevederile legale evocate instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitatea de reclamant, precum și o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

Înalta Curte constată că Tribunalul Dâmbovița, învestit de reclamanți cu soluționarea litigiului se află în circumscripția Curții de Apel Ploiești, care nu este printre curțile de apel învecinate Curții de Apel Alba Iulia în a cărei circumscripție se află instanțele la care aceștia își desfășoară activitatea.

Având în vedere că Tribunalul Argeș este instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel Alba Iulia, este competent teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată.

În considerarea celor arătate, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2024.