ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 879/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă la 08.11.2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK. și W. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul București, Tribunalul Timiș, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Dolj, Tribunalul Prahova, Tribunalul Iași, Tribunalul Argeș, Tribunalul Buzău, Tribunalul Vâlcea, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Alba, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul Hunedoara, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea pârâților, ca o consecință a discriminării, la plata despăgubirilor reprezentând diferențele dintre indemnizația efectiv încasată și indemnizația rezultată prin luarea în considerare a indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., începând cu 01.01.2010, prin raportare la data la care fiecare dintre reclamanți a devenit judecător stagiar/definitiv și până la data formulării acțiunii, precum și în continuare, până la înlăturarea stării de discriminare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective, a despăgubirilor reprezentând diferențele dintre indemnizația efectiv încasată și indemnizația rezultată ca urmare a aplicării majorărilor la valoarea de referință sectorială (în continuare, "VRS"), conform prevederilor art. 1 din O.G. nr. 10/2007 (5%, 2% și 11%), în concret VRS de 405 RON, începând cu aceeași dată.

Prin sentința civilă nr. 966/LM/19.10.2023, Tribunalul Bihor, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, și a constatat că domiciliile reclamanților din cauză se află în București și în județele Ilfov, Vâlcea, Constanța, Dâmbovița, Hunedoara, Iași, Argeș, Dolj, Bacău, Buzău, Prahova, Galați și Neamț.

A conchis că singura ipoteză care ar fi putut atrage competența Tribunalului Bihor, în temeiul art. 127 alin. (2) coroborat cu alin. (2

1

) C. proc. civ., ar fi fost ca unul dintre reclamanți să aibă domiciliul în jud. Timiș sau Alba, ipoteză pe care cauza nu o reflectă.

La rândul său, Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 300/MAS/05.03.2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea incidentului procedural.

În motivarea acestei hotărâri, a reținut că, față de specificul cauzei și de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., competența teritorială rămâne una alternativă, alegerea între instanțele deopotrivă competente aparținând reclamanților, care - neavând domiciliu în circumscripția Tribunalului Brașov -, și-au exercitat dreptul de alegere sesizând Tribunalul Bihor, aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curțile de apel în a căror circumscripție se află instanțele la care își desfășoară activitatea.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, pentru următoarele considerente:

Între părți s-a declanșat la 08.11.2022 un litigiu asimilat celor de muncă, în care reclamanții - judecători în cadrul unei pluralități de instanțe judecătorești - au chemat în judecată respectivele instanțele, pe cele în care au activat anterior, și pe Ministerul Justiției.

Procesului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii și cele ale art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, care partajează competența de soluționare a litigiilor de muncă între tribunalul de la domiciliul reclamantului și cel în circumscripția căruia acesta își are locul de muncă.

În conformitate cu dispozițiile art. 59 C. proc. civ., "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".

Incidența acestui text legal reclamă existența unui drept ori a unei obligații comune sau situația ca acestea să izvorască din aceeași cauză, ori ca între ele să existe o strânsă legătură.

În cauză, sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, atât timp cât drepturile reclamate au aceeași cauză și legătura strânsă care există între ele este necontestată.

Potrivit art. 269 alin. (3) din Codul muncii, "Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți".

Aceste condiții fiind întrunite în cauză, cererea putea fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

În consecință, rezultă că prima instanță sesizată a fost în mod legal învestită să judece procesul de față, în raport cu manifestarea de voință a reclamantei JJJ., judecător în cadrul Tribunalului Timiș și a reclamantei HHH., judecător în cadrul Curții de Apel Timișoara, care și-au manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Bihor, aflat în circumscripția Curții de Apel Oradea, învecinată Curții de Apel Timișoara, în raza căreia se află Tribunalul Timiș, care ar fi fost competent să judece conform normelor de dreptul muncii și al normelor privind competența alternativă.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2024.