ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1171/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 17.12.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B. S.R.L. și Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: obligarea societății B. S.R.L la plata sumei de 353.313,55 RON către reclamantă, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă la obiectivul Centrul de Tranzit în regim de urgență Timișoara - în temeiul răspunderii civile contractuale; în subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, reclamanta a solicitat obligarea societății B. S.R.L, în solidar cu Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări, la plata sumei de 353.313,55 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă la obiectivul Centrul de Tranzit în regim de urgență Timișoara; obligarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări la plata sumei de 353.313,55 RON către reclamantă în temeiul îmbogățirii fără justă cauză; obligarea pârâtelor la plata penalităților de întârziere calculate pana la data efectuării plății sumei de 353.313,55 RON către reclamantă; obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate, constând în taxa judiciara, onorariu avocat, taxe poștale, precum și orice alte cheltuieli care vor decurge din acest proces, în baza art. 453 din C. proc. civ.

Pârâta B. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanție, prin care a solicitat ca, în situația în care instanța va aprecia că se impune atragerea răspunderii sale contractuale, să dispună obligarea chematului în garanție Inspectoratul Pentru Imigrări (Inspectoratul General pentru Imigrări) la plata sumelor care vor fi puse în sarcina sa.

Sentința primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 312/07.06.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Timiș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S.R.L.; a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L. și Inspectoratul General pentru Imigrări; a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 353.313,55 RON, cu titlu de debit principal; a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei penalități de întârziere de 0,1% pe zi aferente sumei de 353.313,55 RON, de la scadență și până la data plății efective; a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 15.485,67 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins, în rest, acțiunea; a respins cererea pârâtei B. S.R.L. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată; a admis, în parte, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. S.R.L.; a obligat chematul în garanție Inspectoratul General pentru Imigrări să plătească pârâtei B. S.R.L. suma de 353.313,55 RON, cu titlu de debit principal; a respins, în rest, cererea de chemare în garanție.

Soluția instanței de apel. Hotărârea recurată.

Prin decizia civilă nr. 496/A din 19 octombrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență Neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul declarat de apelantul-chemat în garanție Inspectoratul General pentru Imigrări, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. și cu intimata-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 313/07.06.20222, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2020; a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. și cu intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări, împotriva sentinței civile nr. 313/07.06.20222, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2020, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat chematul în garanție Inspectoratul General pentru Imigrări să plătească pârâtei B. S.R.L. penalități de întârziere de 0,1% pe zi aferente sumei de 353.313,55 RON, de la scadență și până la data plății efective; a menținut, în rest, sentința apelată; a obligat apelantul-chemat în garanție Inspectoratul General pentru Imigrări să plătească apelantei pârâte B. S.R.L. suma de 3250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel și apelanta-pârâtă B. S.R.L. să plătească intimatei-reclamante A. S.R.L. suma de 5824,74 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs chematul în garanție INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, să se dispună, în principal, plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi, de la data scadentă până la data plății efective de către B. S.R.L., iar, în subsidiar, plata acestor penalități în mod egal între instituția sa și B. S.R.L..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 12 februarie 2024, sub nr. x/2020.

Apărările formulate în cauză

Intimata- reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recurs, prin care a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (fără a fi depuse și dovezi).

Intimata- pârâtă B. S.R.L. a formulat și aceasta întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului (raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru neîncadrarea în motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ.), iar, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.

Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 17 decembrie 2020, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 09 aprilie 2024, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 28 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul recurs este îndreptat împotriva deciziei nr. 496/A din 19 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență Neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins apelul formulat de apelantul- chemat în garanție Inspectoratul General pentru Imigrări, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. și cu intimata-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 313/07.06.20222, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2020, și s-a admis apelul formulat de apelanta- pârâtă B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. și cu intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări, împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligat chematul în garanție Inspectoratul General pentru Imigrări să plătească pârâtei B. S.R.L. penalități de întârziere de 0,1% pe zi aferente sumei de 353.313,55 RON, de la scadență și până la data plății efective; a fost menținută în rest sentința apelată și obligat apelantul-chemat în garanție Inspectoratul General pentru Imigrări să plătească apelantei-pârâte B. S.R.L. suma de 3250 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel și apelanta- pârâtă B. S.R.L., să plătească intimatei- reclamante A. S.R.L. suma de 5824,74 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Astfel cum reiese din cererea de recurs, aceasta vizează exclusiv soluția pronunțată asupra cererii de chemare în garanție, cerere care are ca și temei un contract de achiziție publică.

Potrivit art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În același timp, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

La alin. (2) al aceluiași text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, se prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

În privința cererilor întemeiate pe un contract de achiziție publică, dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 prevăd în mod expres faptul că "Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.

"Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzute la art. 53 alin. (1)

1

poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței", conform alin. (3)

1

al art. 55 din aceeași lege.

Rezultă, așadar, că, în cauză, hotărârea pronunțată în apel de către Curtea de Apel Timișoara, cu privire la apelul exercitat împotriva soluției date asupra cererii de chemare în garanție, este definitivă, întrucât prevederile art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016 înlătură în mod expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunțate în cereri din materia achizițiilor publice.

Relevante sunt și dispozițiile art. 460 alin. (4) C. proc. civ., conform cărora "Dacă hotărârea cu privire la o cerere principală sau incidentală nu este supusă nici apelului și nici recursului, soluția cu privire la celelalte cereri este supusă căilor de atac în condițiile legii".

Din aceste prevederi legale reise că, în cadrul unui litigiu în care a fost formulată atât o cerere principală, cât și una sau mai multe cereri incidentale, soluțiile pronunțate asupra fiecăreia dintre aceste cereri sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, textul legal instituind o derogare de la principiul unicității căii de atac, permițând existența situației în care soluțiile pronunțate printr-o singură hotărâre judecătorească să primească un regim juridic diferit din perspectiva căilor de atac.

În prezenta cauză, cererea principală este una de drept comun, în vreme ce cererea de chemare în garanție este întemeiată pe un contract de achițizie publică. Prin urmare, aplicând în cauză prevederile art. 460 alin. (4) C. proc. civ., anterior redate, reiese că, deși în privința soluției pronunțate de către instanța de apel asupra cererii principale ar fi deschisă calea de atac a recursului, în privința soluției pronunțate asupra cererii de chemare în garanție legea nu prevede posibilitatea exercitării acestei căi extraordinare de atac. Fiind vorba de o cerere incidentală, în sensul art. 30 alin. (6) C. proc. civ., soluția pronunțată de instanța de apel asupra acesteia se încadrează în ipoteza reglementată de art. 460 alin. (1) teza I C. proc. civ., nefiind supusă recursului.

Prin soluția legislativă pe care o conține textul art. 460 alin. (4) C. proc. civ. se reglementează concursul dintre principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 7 C. proc. civ. și de art. 129 din Constituție, și principiul unicității căii de atac, prevăzut de art. 460 C. proc. civ., dându-se prevalență principiului legalității căii de atac, în sensul că unitatea căii de atac este dată doar de căile de atac prevăzute de lege, nefiind posibil a se deschide căi de atac pe care legea nu le stabilește.

Cum hotărârea pronunțată în primă instanță asupra cererii de chemare în garanție, în temeiul art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, este supusă numai apelului, rezultă că nu se poate critica prin intermediul recursului soluția în aceste limite, devenind aplicabile dispozițiile art. 460 alin. (4) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, raportat la conținutul prevederilor legale în vigoare la data declanșării prezentului litigiu, referitoare la soluționarea litigiilor în materia contractelor de achiziție publică, excepția inadmisibilității recursului apare ca fiind întemeiată. Relevant în acest sens este art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Deopotrivă, nu se poate aprecia că respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiție al recurentului, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze.

Prin urmare, de vreme ce recurentul a beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susține că prin respingerea recursului ca inadmisibil i s-ar îngrădi accesul la justiție, în condițiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor legale enunțate, definitivă în ceea ce privește soluția asupra cererii de chemare în garanție.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496, raportat la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul- chemat în garanție.

În ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. prin preambulul întâmpinării, Înalta Curte constată că aceasta nu este dovedită, astfel cum impun dispozițiile art. 452 din C. proc. civ., motiv pentru care va fi respinsă.

Înalta Curte reține, în acest sens, dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, ca o sancțiune a culpei procesuale a acesteia.

Pentru a fi acordate trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv să existe o cerere în acest sens (condiție îndeplinită în speță, fiind solicitate prin întâmpinare), partea să fi căzut în pretenții (condiție îndeplinită, întrucât recursul va fi respins, ca inadmisibil) și să se facă dovada unor astfel de cheltuieli.

În speță, sunt incidente dispozițiile art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pretinde cheltuielile de judecată trebuie să facă dovada existenței și întinderii acestora, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Cum în prezenta cauză, în recurs, intimata-reclamantă nu a făcut dovada suportării vreunor cheltuieli de judecată, la dosarul cauzei nefiind depuse dovezi care să ateste efectuarea acestora, în considerarea dispozițiilor legale precitate, se va respinge cererea sa privind obligarea recurentului-chemat în garanție la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-chemat în garanție INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI împotriva deciziei nr. 496/A din 19 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență Neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2024.