ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1117/2024

Ședința publică din data de 22 mai 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 septembrie 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. S.R.L. și Banca de Export-Import a României Eximbank S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu acestea să constate nulitatea absolută a contractului de credit nr. x-SCR din 14 decembrie 2012, modificat și completat prin actul adițional nr. x din 22 mai 2013, actul adițional nr. x din 26 iulie 2013, actul adițional nr. x din 23 decembrie 2013, actul adițional nr. x din 6 martie 2014, actul adițional nr. x din 12 decembrie 2014, actul adițional nr. x din 11 decembrie 2015, actul adițional nr. x din 21 iunie 2016, actul adițional nr. x din 8 decembrie 2016, actul adițional nr. x din 9 noiembrie 2017, actul adițional nr. x din 21 decembrie 2017, actul adițional nr. x din 14 iunie 2018, actul adițional nr. x din 9 octombrie 2018 și actul adițional nr. x din 29 mai 2019 și să constate nulitatea absolută a contractului de credit pentru plafon multiprodus - monocompanie nr. 13-ACR din 8 decembrie 2016, modificat și completat prin actul adițional nr. x din 8 iunie 2017, modificat și completat prin actul adițional nr. x din 6 noiembrie 2017, modificat și completat prin actul adițional nr. x din 7 decembrie 2017, modificat și completat prin actul adițional nr. x din 31 mai 2018, modificat și completat prin actul adițional nr. x din 9 m octombrie 2018, modificat și completat prin actul adițional nr. x din 28 februarie 2019 și modificat și completat prin actul adițional nr. x din 12 iunie 2019

Pârâta Banca de Export-Import a României Eximbank S.A. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, invocând excepția necompetenței funcționale, excepției netimbrării, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei de interes a acțiunii, excepția inadmisibilității acțiunii în constatare a nulității absolute și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență funcțională și a trimis cauza spre competentă soluționare secției a VI-a Civilă a Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub numărul x/2020*.

În ședința publică de la 15 aprilie 2021, instanța a luat act de faptul că pârâta înțelege să renunțe la excepția lipsei calității procesuale pasive și la excepția inadmisibilității acțiunii. Totodată, instanța a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale active, a excepției lipsei de interes a acțiunii formulate și a excepției prescripției dreptului material la acțiune cu fondul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1139 din 26 aprilie 2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă prin întâmpinare și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 917/2023 din 12 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A..

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac susține că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., art. 1235, art. 1237, art. 1238 alin. (2) și art. 1239 alin. (2) C. civ., apreciind că judecătorul era obligat, în virtutea rolului activ, să dea acțiunii calificarea juridică exactă și să clarifice temeiurile de drept în baza cărora reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de credit, chiar dacă acesta nu le-a indicat. Arată că motivul pentru care a încheiat contractele de credit a fost ca sumele obținute să parvină beneficiarului real al B. S.R.L., iar nu persoanei juridice române. Consideră că aceste contracte au fost încheiate fără cauză licită și prin fraudă la lege, iar în lipsa verificărilor privind beneficiarul real, recurentul a fost executat silit în mod nelegal. Apreciază că din corespondența electronică și înscrisurile de la dosar rezultă că respectivele contracte au fost încheiate cu nerespectarea prevederilor legale.

Recurentul-reclamant arată că au fost încălcate și dispozițiile Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și că intimata-pârâtă a avut cunoștință de schimbarea administratorului societății B. S.R.L. Mai arată că intimata a știut despre conținutul și modul în care a fost semnată Hotărârea AGA pentru reeșalonare credite din 25 septembrie 2019, despre structura acționariatului persoanei juridice române și despre relația de subordonare dintre reclamant, în calitate de director general, și administratorul B. S.R.L., cetățean străin.

Recurentul-reclamant a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

La termenul de la 17 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, a cărei discutare a fost prorogată pentru a se soluționa cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentul-reclamant.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus scutirea petentului A. de plata taxei de timbru în cuantum de 138.605 RON stabilită în sarcina sa în dosarul nr. x/2020.

La termenul de la 20 martie 2024, instanța supremă a amânat judecarea cauzei la 12 iunie 2024, față de cererea formulată de apărătorul recurentului privind imposibilitatea de prezentare.

Prin încheierea din 10 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a preschimbat din oficiu termenul de judecată de la data de 12 iunie 2024, la data de 22 mai 2024.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când au fost încălcate sau greșit aplicate normele de drept material.

Înalta Curte constată că susținerile pe care recurentul le subsumează acestui caz de casare nu constituie critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate.

Deși autorul căii de atac indică dispozițiile art. 1235 (Cauza contractului), art. 1237 (Frauda la lege), art. 1238 alin. (2) (Sancțiunea pentru lipsa cauzei) și art. 1239 alin. (2) C. civ. (Proba cauzei), acesta nu demonstrează de ce instanța de apel nu a respectat prevederile legale invocate. Redarea articolelor din C. civ., fără o argumentare care să detalieze modul în care legea a fost încălcată sau greșit aplicată nu este suficientă pentru reformarea deciziei atacate.

Nu vor fi avute în vedere nici susținerile prin care se invocă lipsa rolului activ al curții de apel întrucât autorul căii de atac nu formulează critici propriu-zise prin care să arate de ce instanța de prim control judiciar nu și-ar fi îndeplinit obligațiile, ci este nemulțumit de statuările prin care s-a reținut că, deși a indicat un cadru legislativ vast, autorul demersului judiciar nu a individualizat temeiul de drept care sprijină cererea de chemare în judecată pe aspectul constatării nulității absolute a contractelor de credit pentru fraudă la lege și nici nu a probat acest aspect.

Referitor la nerespectarea prevederilor Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, Înalta Curte reține că recurentul a invocat aspecte similare și prin memoriul de apel, cărora instanța de apel deja le-a răspuns.

Recurentul-reclamant aduce în discuție aspecte de fapt referitoare la obligația sau posibilitatea intimatei-pârâte de a verifica dacă beneficiarul real al sumelor obținute în urma încheierii contractelor de credit era sau nu societatea B. S.R.L. și face trimitere la înscrisurile depuse (corespondență, hotărâre AGA, extrase ONRC) în susținerea acestor afirmații.

Instanța supremă reține că judecătorii fondului sunt suverani în ceea ce privește interpretarea probelor și a actelor juridice ale cauzei deduse judecății, iar circumstanțele factuale ale litigiului nu pot fi reevaluate în calea extraordinară de atac a recursului. Astfel, instanța de recurs nu poate reveni asupra statuărilor prin care instanța de apel a stabilit că reclamantul nu a dovedit că încheierea contractelor de credit în discuție echivalează cu fraudarea legii.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurentul nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 917/2023 din 12 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 917/2023 din 12 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2024.