ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7788/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 11936/G/II din 1 martie 2012 întocmit de autoritatea pârâtă, și suspendarea efectelor acestuia. În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că este consilier județean, fiind în același timp angajată în baza unui contract de muncă la Unitatea administrativ-teritorială a municipiului Bacău, și că în mod abuziv și nelegal a apreciat inspectorul de integritate faptul că funcția de consilier județean este incompatibilă cu calitatea de angajat în cadrul aparatului consiliului local.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 110 din 11 mai 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.V. și, în consecință, a anulat Raportul de evaluare nr. 11936/G/II din 1 martie 2012 emis de Agenția Națională de Integritate, a respins cererea de suspendare, ca nefondată și a obligat pârâta la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost angajată în funcția de director potrivit Contractului de muncă nr. 3195 din 2 septembrie 2004 încheiat cu „Primăria municipiului Bacău, activitatea sa desfășurându-se la Direcția de Salubrizare și Spații Verzi și că începând cu data de 3 iulie 2008, reclamanta deține și funcția de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Bacău.

Curtea a apreciat că interpretarea dată de pârâtă dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c ) din Legea nr. 161/2003 este greșită, întrucât prin folosirea sintagmelor consiliu local respectiv și consiliile județene respective, precum și prin inserarea conjuncției sau, în mod vădit legiuitorul a urmărit ca incompatibilitatea să intervină atunci când consilierul local este funcționar sau angajat în aparatul consiliului local (al primarului), iar consilierul județean este angajat în aparatul consiliului județean. Astfel cum a fost structurat art. 88 alin. (1) lit. c) și ținând cont de scopul legii, textul în discuție nu poate fi interpretat decât în sensul că un consilier local nu poate deține concomitent funcții în aparatul consiliului local (al primarului) iar consilierul județean nu poate deține funcții în aparatul consiliului județean ori a prefecturii.

Curtea a concluzionat că deținerea funcției de director în cadrul Primăriei municipiului Bacău la direcția de spații Verzi, concomitent cu deținerea funcției de consilier județean nu este de natură a încălca regimul juridic al incompatibilităților. În ce privește cererea de suspendare, instanța a reținut că sunt întrunite ambele condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, dacă în ceea ce privește existența cazului bine justificat condiția este îndeplinită, fiind evidentă îndoiala asupra legalității actului, a doua condiție, în raport de efectele raportului de evaluare, nu este îndeplinită, neputându-se reține o pagubă iminentă în accepțiunea art. 14 din Legea nr. 554/2004. 3. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă Împotriva Sentinței civile nr. 110 din 11 mai 2012, în termen legal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, solicitând modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantei-intimate, pentru motivele încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât au fost incorect aplicate și interpretate prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003. Recurenta a arătat că prima instanță a nesocotit prevederile art. 132 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale republicată, potrivit cu care denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului.

Așa fiind, în opinia recurentei, prin interpretarea sistematică a textelor de lege incidente, în speță nu poate fi susținută cu succes teza potrivit căreia incompatibilitatea vizează consilierul local ce are totodată și calitatea de funcționar public angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local, iar nu în cadrul aparatului propriu al primarului (autoritatea executivă), câtă vreme prin art. 132 1 din Legea nr. 215/2001 s-au adus completări în ceea ce privește denumirea aparatului propriu de specialitate. 4. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând hotărârea primei instanțe față de motivele și criticile invocate, raportat la prevederile legale aplicabile și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de față, pentru cele în continuare arătate. Reclamanta-intimată M.V. a sesizat instanța de contencios administrativ competentă pentru exercitarea controlului de legalitate în ceea ce privește Raportul de evaluare nr. 11936/G/II din 1 martie 2012, întocmit de autoritatea recurentă, prin care s-a concluzionat că în perioada 3 iulie 2008 - în prezent, reclamanta a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, prin deținerea simultană a funcției de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Bacău și a funcției de director în cadrul Direcției Servicii Publice, angajată prin contract individual de muncă în cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv Primăria Municipiului Bacău.

În condițiile în care situația de fapt astfel cum a fost reținută și de prima instanță, dar și în cuprinsul actului administrativ atacat, nu a fost practic contestată, Înalta Curte arată că problema de drept pe care prima instanță a avut a o dezlega a vizat interpretarea și aplicarea în cauză a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, potrivit cu care: „- funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu (…) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv.” Raportat la norma legală sus-arătată prima instanță a apreciat nelegalitatea actului atacat, considerând că utilizarea în mod distinct de către legiuitor a celor două sintagme „consilier local” sau „consilier județean” și adăugarea cuvântului respectiv, este de natură a demonstra reglementarea și statuarea distinctă a stărilor posibile de incompatibilitate pe cele două sisteme de decizie administrativă analizate de legiuitor și anume sistemul local și respectiv sistemul județean.

A mai arătat prima instanță că în aprecierea stării de incompatibilitate, față și de intenția legiuitorului se impune, în mod logic evitarea ipotezelor în care un consilier ar putea adopta hotărâri care să aibă influențe asupra postului deținut, ceea ce desigur că în cauza de față nu se realizează. În acord cu interpretarea primei instanțe și contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte arată că, raportat la conținutul textului de lege aplicabil, în mod corect și deplin rațional, s-a considerat că nu poate subzista o stare de incompatibilitate, de genul consilier local și angajat al unei unități din subordinea consiliului județean sau al Prefecturii, ori invers, deoarece nu există o legătură de subordonare directă în instituțiile de la nivel local față de cele de la nivel județean, și nici o legătură de subordonare directă între persoanele alese la nivel local și cele alese la nivel județean.

Inexistența unui sistem de subordonare administrativă sau decizională între consiliul județean și consiliul local derivă inclusiv din definirea celor două structuri și a atribuțiilor acestora prin Legea nr. 215/2001 cât și din modul de alegere a membrilor acestora stabilit prin Constituție și Legea electorală. Or, atâta vreme cât legislația nu stabilește o structură de subordonare între cele două tipuri de consilii nu poate exista nici o legătură de subordonare între entitățile juridice din aparatul propriu al acestora. De altfel, Înalta Curte a statuat deja în jurisprudența sa în materie (cu titlu de exemplu a se vedea Decizia nr. 6358 din 26 septembrie 2013) în acest sens, apreciind că, din perspectivă logico-juridică, textul incident nu poate fi interpretat în maniera înfățișată în cuprinsul actului atacat.

Mai mult, nici prin motivele de recurs dezvoltate recurenta-pârâtă, deși susține că textul legal este neechivoc, nu arată, în mod explicit și convingător care sunt elementele ce converg spre o atare concluzie. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă nu sunt întemeiate și în considerarea analizei literale a textului art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, pornind de la utilizarea de către legiuitor a conjuncțiilor „și”, „sau”. Atâta vreme cât legiuitorul a utilizat conjuncția "sau" în textul de lege, este evident că a urmărit realizarea unei reglementări alternative și nu cumulative pentru cele două sisteme de subordonare, consiliul local și personalul aparatului din subordine și respectiv consiliul județean și aparatul din subordine.

Utilizarea conjuncției "sau" este mai mult întărită de legiuitor și de inserarea cuvântului "respectiv" tocmai pentru a face diferența de reglementare. În fine, nici trimiterile și referirile recurentei la prevederile art. 132 1 din Legea nr. 215/2001 a Administrației publice locale, nu sunt de natură a configura un raționament juridic diferit de cel al primei instanțe, la care și instanța de recurs achiesează, natura principială a reglementării incidente rămânând neschimbată. Concluzionând, Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate invocate astfel că nu se impune modificarea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr. 110 din 11 mai 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Obligă recurenta Agenția Națională de Integritate la plata către intimata M.V. a sumei de 1.500 RON cu titlu cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM