ÎCCJ, decizie (scj.ro #223205)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală. Act sexual cu un minor. Tipicitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea specială. Act sexual cu un minor

Indice alfabetic:

-  drept procesual penal

- recurs în casație

-  drept penal

- act sexual cu un minor

C. pen.

, art. 220

Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivalează cu dezincriminarea faptelor, întrucât această operațiune presupune doar ieșirea din vigoare a unei dispoziții legale. Dezincriminarea intervine însă atunci când, după abrogarea unui text de lege ce sancționează penal o faptă, aceasta nu își mai găsește corespondent în legea nouă sau nu mai este incriminată printr-o altă dispoziție legală în vigoare.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 346/RC din 30 mai 2024

Prin sentința penală nr. 89 din data de 08 iunie 2023, pronunțată de Judecătoria Pucioasa, în baza art. 220 alin. (1), alin. (2), alin. (4), lit. e) și alin. (5) lit. (e) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani  și 4 luni închisoare, în regim de detenție.

Inculpatul la judecarea cauzei, cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii  a lămuririlor date de instanță în temeiul art. 374 din Codul de procedură penală., a arătat că solicită ca  judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, întrucât recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Prima instanță, în baza ansamblului probator administrat cauzei, a stabilit în esență că  după o perioadă în care a purtat discuții cu persoana vătămată minoră prin intermediul unei rețele de socializare, inculpatul s-a îndrăgostit de persoana vătămată și, cunoscând în prealabil vârsta persoanei vătămate, a decis să înceapă cu aceasta o relație de concubinaj, astfel că în cursul lunii iulie 2021, când persoana vătămată avea vârsta de 13 ani, cei doi s-au mutat împreună la domiciliul inculpatului de pe raza județului Argeș și astfel au început o relație de concubinaj, în cadrul căreia au întreținut raporturi sexuale consimțite. Începând cu sfârșitul lunii aprilie 2022, inculpatul și persoana vătămată au locuit, timp de aproximativ o lună de zile, la domiciliul părinților persoanei vătămate, din comuna Moroeni, județul Dâmbovița, unde au continuat relația de concubinaj și întreținerea de raporturi sexuale, iar începând cu data de 01.06.2022, cei doi au revenit la domiciliul inculpatului, din județul Argeș, unde au continuat să locuiască împreună și să întrețină raporturi sexuale, iar potrivit declarațiilor inculpatului, ultima dată când a întreținut raporturi sexuale cu persoana vătămată minoră a fost în cursul lunii iunie 2022.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului A. care, în perioada iulie 2021-iunie 2022, cunoscând în prealabil vârsta persoanei vătămate minore B., a întreținut în mod repetat cu aceasta raporturi sexuale consimțite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „act sexual cu un minor” în formă continuată, prevăzută de art. 220 alin. (1) și (2) și alin. (4) lit. e) și alin. (5) lit. e) din Codul penal, cu aplicarea disp. art. 35 alin. (1) din Codul penal.

Instanța de fond a reținut că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată este pe deplin dovedită.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel inculpatul A, care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul redozării pedepsei cu aplicarea disp. art. 91din Codul penal privind suspendarea pedepsei sub supraveghere, raportat la poziția procesuală în sensul recunoașterii vinovăției, la instanța de fond uzând de judecata în procedura simplificată, precum și față de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale.

Prin decizia penală nr. 247 din data de 18 martie 2024 a Curții de Apel Ploiești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 89/08.06.2023, pronunțate de Judecătoria Pucioasa.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale, așa cum au fost prezentate mai sus.

Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată și modalitatea de executare au fost individualizate corect, raportat la dispozițiile art. 74 din Codul penal., având în vedere persoana acestuia, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, dar și consecințele acesteia, prezentate pe larg mai sus.

De asemenea, curtea de apel a reținut că, în prezent, fapta comisă de inculpat se încadrează în  disp. art. 218¹ din Codul penal, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 217/2023, în vigoare de la data de 01 ianuarie 2024, faptă care incriminează infracțiunea de viol săvârșit asupra unui minor, pentru care legiuitorul prevede pedeapsa închisorii de la 7 la 12 ani, fiind majorate limitele speciale de pedeapsă în scopul descurajării săvârșirii unor astfel de fapte, care au luat amploare în ultima perioadă.

În aceste condiții, s-a apreciat că nici cuantumul pedepsei și nici modalitatea de executare a acesteia nu se impun a fi schimbate, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, descrise mai sus, raportat la criteriile prevăzute de dispozițiile art. 74 din Codul penal., arătate în motivarea sentinței apelate, consecințele săvârșirii faptei, dar și dispozițiile privind protecția copiilor adoptate, atât la nivel național, cât și internațional.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales, în temeiul art. 434 alin. (1), raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

S-a solicitat să se aibă în vedere că prin art. I - Punctul 17 din Legea nr. 217 din 10 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 11 iulie 2023, începând cu data de 01.01.2024 aceste dispoziții legale au fost abrogate în mod expres.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 16 mai 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, completul, în baza art. 440 alin. (4) din Codul de procedură penală a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 247 din data de 18 martie 2024 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. în raport cu critica mai sus formulată, prin prisma cazului prevăzut  de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală, Înalta Curte a constatat ca nefondat recursul în casație formulat de inculpat.

Legiuitorul român a prevăzut în conținutul art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală că „Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

Cazul de casare menționat este aplicabil doar în acele situații în care condamnarea inculpatului s-a realizat strict pentru o faptă, care, la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de apel, nu mai era prevăzută ca și infracțiune. Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivalează însă cu dezincriminarea faptelor, întrucât această operațiune presupune doar ieșirea din vigoare a unei dispoziții legale. Dezincriminarea intervine însă atunci când, după abrogarea unui text de lege ce sancționează penal o faptă, aceasta nu își mai găsește corespondent în legea nouă sau nu mai este incriminată printr-o altă dispoziție legală în vigoare.

De asemenea, s-a statuat în doctrină dar și pe cale jurisprudențială că se subsumează noțiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspect obiectiv, întrucât legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decât lipsa vinovăției prevăzute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective neputând fi decât acela prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I „fapta nu este prevăzută de legea penală”. Același temei include și situațiile referitoare la  lipsa situației - premisă a infracțiunii sau neîntrunirea condițiilor privind subiecții acesteia.

Totodată, pe calea recursului în casație nu se pot reevalua mijloacele de probă administrate și nici nu se poate avea în vedere schimbarea încadrării juridice stabilite.

Prealabil examinării în concret a criticii formulate, dispozițiile art. 220 din Codul penal – act sexual cu un minor – aveau următorul conținut legal:

„ (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 14 și 16 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârșită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 9 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (3) Fapta prevăzută la alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 16 și 18 ani, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 9 ani și interzicerea exercitării unor drepturi dacă: a) minorul este membru de familie al majorului; b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situația vădit vulnerabilă a acestuia, datorată unui handicap psihic sau fizic, unei situații de dependență, unei stări de incapacitate fizică sau psihică ori altei cauze; c) fapta pus în pericol viața minorului; d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice. (4) Fapta prevăzută la alin. (1) se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: a) fapta a fost comisă de un membru de familie al minorului sau de o persoană care conviețuiește cu acesta; b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situația vădit vulnerabilă a acestuia, datorată unui handicap psihic sau fizic, unei situații de dependență, unei stări de incapacitate fizică sau psihică ori altei cauze: c) fapta a pus în pericol viața minorului; d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; e) făptuitorul a împlinit vârsta de 18 ani. (5) Fapta prevăzută la alin. (2) se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: a) fapta a fost comisă de un membru de familie al minorului sau de o persoană care conviețuiește cu acesta: b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situația vădit vulnerabilă a acestuia, datorată unui handicap psihic sau fizic, unei situații de dependență, unei stări de incapacitate fizică sau psihică ori altei cauze; c) fapta a pus în pericol viața minorului; d) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; e) făptuitorul a împlinit vârsta de 18 ani. (6) Faptele prevăzute la alin. (1) și (2), precum și la alin. (4) lit. e) nu se sancționează dacă diferența de vârstă nu depășește 3 ani. (7) Tentativa la infracțiunile prevăzute la alin. (1)-(5) se pedepsește.

Articolul mai sus menționat a fost abrogat prin art. I pct. 17 din Legea nr. 217 din 29 octombrie 2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și pentru modificarea art. 223 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 634 din 11 iulie 2023, cu intrare în vigoare la 1 ianuarie 2024.

Totodată, prin același act normativ mai sus menționat, prin art. I pct. 9, conținutul dispozițiilor art. 220 din Codul penal se regăsește incriminat într-o altă normă, respectiv art. 218¹ din Codul penal, violul săvârșit asupra unui minor cu intrarea în vigoare tot de la 1 ianuarie 2024 și are următorul conținut:

„Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise de un major cu un minor care nu a împlinit 16 ani se pedepsesc cu închisoarea de la 7 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Fapta prevăzută la alin. (1) comisă de un major cu un minor prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare se pedepsește cu închisoarea de la 8 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (3) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise de către un minor cu un alt minor prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (4) Dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt comise în una din următoarele împrejurări: a) fapta a fost comisă de către un membru de familie al minorului sau de către o persoană care conviețuiește cu minorul; b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situația vădit vulnerabilă a acestuia cauzată de boală, handicap psihic sau fizic, situație de dependență ori de o stare de incapacitate fizică sau psihică; c) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală sau a pus în pericol viața minorului în orice alt mod; d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; e) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună; f) fapta a fost săvârșită de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune contra libertății și integrității sexuale, o infracțiune de pornografie infantilă sau proxenetism ori a o infracțiune de trafic de persoane sau trafic de minori; g) fapta a fost comisă prin folosirea unei arme sau amenințarea cu aceasta; h) victimei i s-a administrat, fără știința sa sau împotriva voinței sale, alcool sau orice substanță care îi afectează discernământul sau controlul acțiunilor sale; i) în urma faptei, victima a rămas însărcinată, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani. (5) Dispozițiile alin. (4) se aplică și dacă faptele au fost comise în schimbul unor remunerații, al unui folos material ori al unui avantaj în matură sau al promisiunii unor astfel de beneficii, precum și în situația în care minorul a fost constrâns la a conviețui cu făptuitorul. (6) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 9 la 18 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (7) Faptele prevăzute la alin. (1) nu constituie infracțiune dacă diferența de vârstă între făptuitor și victimă nu depășește 5 ani. (8) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1)-(4) se pedepsește.”

Din analiza cauzei rezultă că prin sentința penală nr. 89 din data de 08 iunie 2023 a Judecătoriei Pucioasa inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 220 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. e) și alin. (5) lit. e) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1)din Codul penal și art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

Prin decizia nr. 247 din 18 martie 2024 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1, lit. b) din Codul de procedură penală a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 89/08.06.2023, pronunțate de Judecătoria Pucioasa.

Înalta Curte nu poate reține critica invocată de către recurentul-inculpat A., prin apărător ales, cu privire la menținerea condamnării acestuia la data de 18 martie 2024 pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 din Codul penal, care era abrogată și nepunerea în discuție dacă aceasta mai este reincriminată, urmând a face aplicarea art. 5 din Codul penal., legea penală mai favorabilă, întrucât instanța de apel în conținutul deciziei penale a reținut în concret că la momentul judecării cauzei, fapta comisă de inculpat se încadrează în disp. art. 218¹ din Codul penal, așa cum a fost introdus prin Legea nr. 217/2023, în vigoare la data de 01 ianuarie 2024, faptă care incriminează infracțiunea de viol săvârșit asupra unui minori, pentru care legiuitorul prevede pedeapsa închisorii de la 7 ani la 12 ani, fiind majorate limitele speciale de pedeapsă în scopul descurajării săvârșirii unor astfel de fapte, care au luat amploare în ultima perioadă.

Altfel spus instanța ordinară de control judiciar a constatat reincriminarea normei prevăzute la art. 220 din Codul penal ce a fost abrogată, în conținutul art. 218¹ din Codul penal, arătând că limita minimului special al pedepsei s-a majorat la 7 ani închisoare, ceea ce constituie un control prin prisma legii penale mai favorabile și a dat eficiență efectului

non reformatio in pejus

(neagrăvării situației în propriul apel), prevăzut de art. 418 din Codul penal, în cauză fiind declarat apel numai de către inculpat.

Înalta Curte constată că nu este incident cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală., întrucât acesta se referă la condamnarea inculpatului pentru o faptă neprevăzută de legea penală,care, în raport cu aspectele doctrinare menționate, ar putea viza o faptă dezincriminată fără să mai fie reincriminată într-o altă normă.

Or, în contextul cauzei, infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul A., prevăzută de art. 220 din Codul penal, a fost abrogată, dar reincriminată în conținutul art. 218¹ din același cod, așa încât conduita ilicită a inculpatului se circumscrie unei fapte prevăzute de legea penală, în raport cu baza factuală reținută, cu caracter definitiv.