ÎCCJ, decizie (scj.ro #223203)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #223203) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală. Violul. Prescripția răspunderii penale
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație
Drept penal. Partea generală. Cauzele care înlătură răspunderea penală
Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale. Violul
Indice alfabetic:
- drept procesual penal
- recurs în casație
- drept penal
- prescripția răspunderii penale
- violul
C. pen
., art. 154 alin. (4), art. 218
C. proc. pen.,
art. 438 alin. (1) pct. 8
În cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, săvârșite față de un minor, termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la data când acesta a devenit major.
În situația în care instanța de apel a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, calculând termenul de prescripție de la data săvârșirii faptei și nu de la data când minorul a devenit major, instanța de casare va admite recursul în casație al parchetului, va casa hotărârea atacată și va dispune rejudecarea de către instanța de apel.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 244/RC din 17 aprilie 2024
I. Prin sentința penală nr. 512 din data de 05.07.2023, pronunțată în dosarul nr. x/299/2022, Judecătoria Sectorului 1 București, Secția penală, a hotărât următoarele:
În temeiul art. 113 alin. (2) C. pen. și art. 114 alin. (2) lit. b), C. pen., rap. la art. 124 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 218 alin. (1) și 3 lit. c) C. pen. și cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a aplicat inculpatului A. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol (fapta din data de 18.09.2016, persoana vătămată B.).
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 20 C. proc. pen. și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1358, art. 1381, art. 1385 și art. 1391 C. civ, a admis acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată B., prin reprezentant legal C. și a obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 5000 euro, contravaloarea în lei la data plății efective, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 249 alin. (1), (2), (5)-(7) C. proc. pen., a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile identificabile aparținând inculpatului A. până la concurența sumei de 5.000 euro.
În fapt, la data de 18.09.2016, în jurul orei 17.00, în timp ce se aflau pe un teren viran la intersecția străzii (...) cu str. (...), Sector 1, prin constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra, dată fiind vârsta fragedă a lui B., născut la data de 31.05.2010, inculpatul A. a întreținut acte sexuale orale cu persoana vătămată B., constând în aceea că i-a introdus organul genital în gură acestuia.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A.
Inculpatul prin intermediul apărătorului său ales, a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și, rejudecând, să se dispună o nouă individualizare a pedepsei în sensul aplicării unei măsuri neprivative de libertate.
Prin decizia penală nr. 1602/A/17.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, în dosarul nr. x/299/2022, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 512 din data de 05.07.2023, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, Secția penală, în dosarul nr. x/299/2023.
În temeiul art. 396 alin. (1), (6), rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., a fost încetat procesul penal față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de viol (fapta din data de 18.09.2016, persoana vătămată B.), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
III. Împotriva deciziei penale nr. 1602/A/17.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, în dosarul nr. x/299/2022, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin cererea formulată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat faptul că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale față de inculpatul A.
În acest sens, s-a arătat că prin sentința penală nr. 512 din data de 05.07.2023, pronunțată în dosarul nr. x/299/2022, Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul art. 113 alin. (2) C. pen. și art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen., rap. la art. 124 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. și cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a aplicat inculpatului A. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol (fapta din data de 18.09.2016, persoana vătămată B.).
În ceea ce privește fondul cererii, s-a invocat faptul că, în mod greșit, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpat, apreciind că, raportat la data săvârșirii faptei, 18.09.2016, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, în condițiile în care, potrivit art. 154 alin. (4) C. pen., în cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, săvârșite față de un minor, termenul de prescripție începe să curgă de la data când acesta a devenit major, iar dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripție începe să curgă de la data decesului.
S-a mai precizat că alin. (4) al art. 154 C. pen. a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, în vigoare din 23.05.2016.
Cum persoana vătămată îndeplinește vârsta majoratului la data de 31.05.2028, termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la această dată, nu de la data săvârșirii infracțiunii, motiv pentru care a apreciat că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal. Concluzionând, a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei de către instanța de apel.
Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștim prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 21.02.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța care a judecat apelul, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale în cazul inculpatului A. pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen.
În acest sens, Curtea de Apel București a reținut în considerentele hotărârii atacate că în cauză, raportat la efectele Deciziilor nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, pronunțate de către Curtea Constituțională, legea penală mai favorabilă inculpatului este, în mod global, Codul penal, în reglementarea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018) și data de 30 mai 2022 (când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 71/2022), perioadă în care nu a existat niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, fiind aplicabil astfel numai termenul de prescripție generală [care, în speță, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., este de 10 ani în cazul infracțiunii de viol prev. de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) C. pen., ale cărei limite de pedeapsă sunt cuprinse între 5 și 12 ani închisoare].
Pe de altă parte, la stabilirea legii penale mai favorabile incidentă în speță, instanța de apel a apreciat că este necesar a fi avută în vedere și modificarea legislativă introdusă prin Legea nr. 186 din 01 iulie 2021 (publicată în M.Of. nr. 657 din 02 iulie 2021), care, printre infracțiunile pentru care răspunderea penală nu se prescrie, enumerate în cuprinsul art. 153 alin. (2) lit. c) C. pen., a inclus și infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 C. pen.
Prin urmare, Curtea de Apel București a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în mod global inculpatului este Codul penal, în reglementarea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018) și data de 05 iulie 2021 [când a intrat în vigoare Legea nr. 186/2022, prin care infracțiunea de viol, prevăzută. de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) C. pen. a fost declarată imprescriptibilă], perioadă în care nu a existat niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, iar răspunderea penală pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen., putea fi înlăturată ca efect al intervenirii prescripției.
Totodată, s-a reținut și că, potrivit art. 131 C. pen., termenele de prescripție se reduc la jumătate, pentru cei care la data săvârșirii faptei erau minori.
Concluzionând, instanța de apel a reținut că, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., termenul de 5 ani de prescripție al răspunderii penale începe să curgă în 18.09.2016, împlinindu-se în luna 17.09.2021.
Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma acestor concluzii, instanța supremă reține că, în mod eronat, Curtea de Apel București a admis apelul inculpatului și a încetat procesul penal față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen.
Prealabil, Înalta Curte reține că examinarea criticilor formulate de recurent, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va avea loc în raport de situația de fapt, încadrarea juridică și de legea penală mai favorabilă stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, recursul în casație având ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum prevede art. 433 C. proc. pen.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, curtea de apel a reținut că aceasta este Codul penal, în reglementarea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018) și data de 05 iulie 2021 [când a intrat în vigoare Legea nr. 186/2022, prin care infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) alin. c) C. pen., a fost declarată imprescriptibilă].
Înainte de a trece la analiza efectivă a criticilor de nelegalitate invocate, contrar celor reținute de instanța de apel, Înalta Curte constată că infracțiunea de viol, reglementată în art. 218 C. pen., a devenit imprescriptibilă la data de 02.11.2020, ca urmare o modificărilor legislative introduse prin Legea nr. 217/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și pentru modificarea art. 223 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1012 din 30 octombrie 2020, această reglementare fiind anterioară celei intervenite prin Legea nr. 186/2021.
Deși în perioada indicată de instanța de apel s-au succedat aceste modificări legislative în care infracțiunea de viol era pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani, respectiv de la 7 la 12 ani, se constată că instanța care a judecat apelul s-a orientat către prima reglementare, reținând că infracțiunea de viol are limitele de pedeapsă cuprinse între 5 și 12 ani închisoare.
În raport de această statuare, vor fi analizate și termenele de prescripție.
Se constată că pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 10 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen.
De asemenea, se constată că la data săvârșirii faptei, 18.09.2016, inculpatul A. (născut la data de 31.10.2000) avea vârsta de 15 ani și 11 luni, iar victima infracțiunii de viol, B. (născut la data de 31.05.2010) avea vârsta de 6 ani.
Prin urmare, reținând că inculpatul A. era minor la data săvârșirii infracțiunii, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b), raportat la art. 131 C. pen., termenul de prescripție a răspunderii de penale de 10 ani se reduce la jumătate, rezultând un termen de prescripție de 5 ani.
În ceea ce privește data de la care începe să curgă termenul de prescripție, în mod nelegal, instanța de apel a reținut că acesta începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, în condițiile în care, potrivit art. 154 alin. (4) C. pen., în cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale săvârșite față de un minor termenul de prescripție începe să curgă de la data la care acesta a devenit major.
Având în vedere că infracțiunea de viol săvârșită de inculpatul A. a fost comisă față de un minor, intimatul-parte civilă B., născut la data de 31.05.2010, termenul de prescripție va începe să curgă nu de la data săvârșirii infracțiunii, ci de la data la care minorul va deveni major, respectiv de la data de 31.05.2028.
De asemenea, trebuie subliniat că art. 154 alin. (4) C. pen., care se referă la data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul în care victima infracțiunii contra libertății și integrității sexuale este minor, era în vigoare la data săvârșirii presupusei infracțiuni de viol reținute în sarcina intimatului inculpat și, ca atare, în mod nelegal, instanța de apel nu le-a avut în vedere atunci când a statuat cu privire la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.
Concluzionând, Înalta Curte constată că în cauză nu este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpatul A. prin decizia recurată fiind nelegală sub aspectul criticat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția I penală, în dosarul nr. x/299/2022.
A casat decizia penală recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.