ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7534/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin Sentința nr. 3391 din 22 mai 2012,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Afacerilor Interne și Academia de Poliție "A.I.C.", prin

care solicita obligarea pârâților la comunicarea Ordinului nr. S/II/4138 din 11

iunie 2009, prin care reclamantul a fost pus la dispoziția unității, și a

Dispoziției rectorului nr. S/487 din 01 decembrie 2009, prin care a fost numit

șef serviciu la Serviciului Logistic, anularea celor două acte administrative,

repunerea sa în funcția de director general administrativ, funcție deținută în

perioada 01 decembrie 2006 - 01 iunie 2009, și obligarea pârâților la plata

drepturilor salariale și la plata despăgubirilor pentru daunele morale de

40.000 RON. Prin aceeași sentință, a fost respinsă excepția tardivității

acțiunii, invocată de pârâți.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Ordinul nr.

11/4138 din 11 iunie 2009, ministrul administrației și internelor a dispus

eliberarea comisarului șef de poliție B.M. din funcția de director general

administrativ din cadrul Academiei de Poliție, ca urmare a reorganizării

instituției de învățământ și punerea la dispoziția unității pe o perioadă de 6

luni.

Prin Dispoziția nr.

487 din 01 decembrie 2009, Rectorul Academiei de Poliție "A.I.C." a

dispus numirea reclamantului în funcția de Șef serviciu la Serviciul Logistic.

Cele două acte

administrative sus-menționate au fost depuse la dosar în timpul judecății și

comunicate reclamantului.

În raport cu această

situație, se constată că cererile reclamantului de obligare a pârâților la

comunicarea celor două acte au rămas fără obiect.

În ce privește

excepția tardivității acțiunii, se reține că niciunul din actele depuse la

dosar nu fac dovada comunicării către reclamant a ordinului și a dispoziției

contestate.

La data de 9

noiembrie 2009, reclamantul s-a adresat ministrului administrației și internelor

cu cererea de anulare a statului de funcții aprobat prin Ordinul S/II/4138 din

11 iunie 2009, cerere în care a arătat că i-a fost comunicată măsura punerii la

dispoziție, respectiv cea a împuternicirii de a îndeplini funcția de șef al

serviciului Logistic la 22 septembrie 2009.

La dosar a mai fost

depusă fișa postului - Șef Serviciu - Serviciul Logistic, din 30 decembrie

2009, semnată de reclamant.

Pârâții nu au invocat

lipsa sau tardivitatea plângerii prealabile, ci tardivitatea acțiunii, susținând

încălcarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Se constată că

excepția tardivității nu poate fi admisă, față de lipsa unor dovezi concludente

în ce privește data comunicării actelor administrative.

Este adevărat că

termenul legal curge nu numai de la comunicare (situație care trebuia să fie

îndeplinită în speță în condițiile în care pârâtul - eliberat din funcție și

pus la dispoziția unității, respectiv numit într-o funcție publică - era

beneficiar al actelor cu caracter individual), ci și de la data la care

persoana îndreptățită a luat cunoștință pe orice cale de actul respectiv.

Din plângerea

formulată la 9 noiembrie 2009 rezultă, însă, că reclamantul nu cunoștea decât

măsurile dispuse, nu și conținutul concret al actului.

Din conținutul actului

sus-menționat, rezultă că prin Ordinul nr. II/4138 din 11 iunie 2009 s-a dispus

eliberarea reclamantului din funcția de director general administrativ, ca

urmare a reorganizării instituției de învățământ și punerea la dispoziția

unității pe o perioadă de 6 luni, iar nu aprobarea noului stat de funcții al

Academiei de Poliție.

Cu privire la această

situație, se constată că după administrarea probelor în prezenta cauză

reclamantul a avut posibilitatea să ia cunoștință de faptul că actul

administrativ prin care s-a realizat reorganizarea instituției și desființarea

funcției de director administrativ este Ordinul M.A.I. nr. 1/0549 din 21 mai

2009, și nu Ordinul contestat în cauză.

Pârâții au invocat

acest aspect prin întâmpinare, iar Ordinul nr. I/0549 din 21 mai 2009 a fost

depus la dosar (la compartimentul acte clasificate).

Față de împrejurarea

că reorganizarea instituției s-a realizat prin ordinul sus-menționat, neatacat

de reclamant, se constată că nu pot fi reținute criticile acestuia referitoare

la nelegalitatea desființării funcției de director administrativ (nelegalitatea

reorganizării instituției).

Prin Ordinul M.A.I.

nr. 4138 din 11 iunie 2009, s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de

director general administrativ și punerea la dispoziția unității pe o perioadă

de 6 luni, iar nu desființarea funcției respective, Ordinul nr. 4138 fiind emis

în aplicarea Ordinului nr. 0549 de reorganizare a Academiei de Poliție.

Or, dispozițiile

legale invocate de reclamant (art. 147 din Legea nr. 847/1995, art. 2 alin. (1)

din H.G. nr. 294/2007) precum și cele invocate de pârâți (art. 10 alin. (1) din

H.G. nr. 294/2007, art. 98 din Legea nr. 84/1995 și art. 135 din Legea nr.

128/1997) privesc legalitatea restructurării Academiei de Poliție prin

desființarea funcției de director administrativ, restructurare care nu a fost

dispusă prin actele contestate în cauză.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a

declarat recurs reclamantul, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei

la aceeași instanță, spre rejudecare.

În motivarea

recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.,

reclamantul arată, în esență, următoarele:

- instanța de fond în

mod greșit a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la

comunicarea actelor contestate, în loc să ia act de renunțarea la judecată cu

privire la acesta;

- instanța de fond în

mod greșit a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind anularea

actelor contestate, motivat de împrejurarea că nu s-a solicitat desființarea

actului principal, de reorganizare a instituției, fără a observa că obiectul

principal al acțiunii l-a constituit repunerea în funcția de director general

administrativ;

- prima instanță nu

s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere referitor la achitarea

drepturilor bănești și nici cu privire la excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului M.A.I.

instanței de recurs

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil,

Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant

a învestit prima instanță, ca instanță de fond, cu soluționarea unei acțiuni în

contencios administrativ având 5 petite și anume:

la comunicarea Ordinului M.A.I. nr. S/II/4138/2009.

Academiei de Poliție "A.I.C." la comunicarea Dispoziției rectorului

nr. S/487/2009.

M.A.I. nr. S/II/4138/2009 și a Dispoziției nr. S/487/2009.

funcția de director general administrativ, funcție deținută anterior și

revocată prin cele două acte administrative.

pârâtelor la plata drepturilor salariale de la 1 iunie 2009 până în prezent.

La termenul din 5 mai

2012, instanța de fond prin încheierea de ședință a luat act de poziția

recurentului-reclamant prin avocat cu privire la primele două capete de

acțiune, în sensul că acesta a primit actele administrative solicitate la pct.

1 și 2 din acțiune, motiv pentru care pe fond, instanța a respins aceste 2

petite ca rămase fără obiect.

Sub acest aspect,

primul motiv de recurs apare ca fiind neîntemeiat, în condițiile în care,

recurentul-reclamant sau apărătorul său nu au solicitat în mod expres

renunțarea la judecată cu privire la aceste 2 petite, în condițiile art. 246 C.

proc. civ.

De altfel, recurentul

nu a contestat și nici nu contestă că pe parcursul procesului a primit cele

două acte solicitate.

Cât privește cel

de-al doilea motiv de recurs prin care recurentul-reclamant susține că instanța

fondului a omis să se pronunțe cu privire la legalitatea Ordinului M.A.I. nr.

S/I/0549 din 21 mai 2009, Curtea îl va respinge ca nefondat reținând

următoarele:

Așa cum s-a arătat,

obiectivul acțiunii introductive de instanță îl reprezintă cererea recurentului

cu cele 5 petite (...) nici prin acțiunea introductivă și nici ulterior,

recurentul-reclamant nu și-a modificat sau completat acțiunea în sensul

solicitării anulării sau desființării și a Ordinului M.A.I. nr. S/I/0549/2009,

ordin care a stat la baza emiterii celorlalte două acte administrative a căror

anulare s-a solicitat (Ordin M.A.I. nr. S/II/4138/2009 și Dispoziția rectorului

nr. S/487/2009).

Așa fiind, având în

vedere dispozițiile art. 126 pct. 6 C. proc. civ., în raport de care

"judecătorii hotărăsc numai asupra obiectivului cererii deduse

judecății", în mod corect prima instanță nu a analizat și legalitatea

acestui din urmă ordin.

De menționat este

faptul că acest ordin a fost depus la dosar la cererea recurentului-reclamant,

ceea ce presupune că acesta avea posibilitatea să solicite în mod expres

anularea lui sau desființarea, cu atât mai mult cu cât celelalte două acte

administrative a căror anulare s-a solicitat erau subsecvente acestui ultim

ordin.

În consecință,

instanța de fond, în mod corect a respins cererea de anulare a Ordinului M.A.I.

nr. S/II/4138/2009 și respectiv a Dispoziției rectorului nr. S/487/2009, în

condițiile în care nu s-a solicitat inițial sau ulterior, pe parcursul

procesului, anularea ordinului M.A.I. care a stat la baza emiterii acestor două

acte.

Tot astfel, de vreme

ce instanța de fond a respins cererea de anulare a celor două acte

administrative, în mod corect aceasta nu s-a mai pronunțat asupra capătului de

cerere privind acordarea drepturilor salariale.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, și tot astfel cererea de intervenție

formulată în interesul recurentului, fiind o cerere de intervenție accesorie,

va fi de asemenea respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul B.M. împotriva Sentinței nr. 3391 din 22 mai 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Respinge cererea de

intervenție accesorie formulată de Corpul Național al Polițiștilor - Biroul

Executiv Central în interesul recurentului B.M., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2013.

Procesat

de GGC - NN