ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 902/2013

Asupra recursului,

din examinarea lucrărilor și actelor dosarului reține următoarele:

Tribunalul Călărași, secția civilă, prin

Sentința civilă nr. 3223 de la 31 octombrie 2011, a respins excepțiile

inadmisibilității și prematurității acțiunii invocate de pârâta SC B.C.R. SA

București, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei SC

U.I. SRL Oltenița și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantă în

contradictoriu cu pârâta SC B.C.R. SA București, cu motivarea că art. 522 alin.

(2) C. proc. civ. nu a fost invocat drept temei juridic al acțiunii

introductive, iar, potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 167/1958, prescripția

dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe

să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât

paguba, cât și pe cel care răspunde de ea, potrivit art. 3 din același act

normativ, respectiv de la 5 februarie 2008, cererea introductivă fiind depusă

la 21 aprilie 2011, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 al

articolului anterior menționat.

Prin Decizia civilă

nr. 191 de la 24 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă,

a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC U.I. SRL, reținând că

instanța de fond a apreciat în mod corect data de 5 februarie 2008 ca fiind

data la care apelanta a luat cunoștință de existența pagubei și de cel care a

cauzat-o în raport de considerentele reținute cu privire la Sentința civilă nr.

867/2007 pronunțată de Judecătoria Oltenița, rămasă irevocabilă prin Decizia

civilă nr. 90/R din 5 februarie 2008.

Împotriva acestei

decizii, reclamanta SC U.I. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei civile, respingerea excepției prescripției

dreptului la acțiune și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului

Călărași, invocând drept motive de legalitate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, reclamanta a învederat că termenul de prescripție curge de

la data pronunțării Sentinței civile nr. 377 din 26 februarie 2009, iar

acțiunea în pretenții a fost introdusă la data de 21 aprilie 2011, în cadrul

termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul-Lege nr. 167/1958 privind

prescripția extinctivă.

Analizând recursul

formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept invocat,

Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

La data de 25 aprilie

2007, Judecătoria Oltenița a pronunțat Sentința civilă nr. 867, prin care s-au

admis contestațiile la executare formulate de Administrația Finanțelor Publice

Oltenița și SC A.C. SA, s-au anulat actele de executare subsecvente vânzării la

licitație din data de 23 noiembrie 2006 a bunurilor imobile înregistrate în

C.F. nr. x a localității Mănăstirea, aflate în proprietatea debitoarei SC A.U.,

situate în com. Mănăstirea, județ Călărași.

Prin Decizia civilă

nr. 90R din data de 5 februarie 2008, Tribunalul Călărași a respins recursurile

declarate de SC B.C.R. SA - Sucursala Oltenița, SC U.I. SRL și SC R.T.A. SRL

împotriva împotriva Sentinței civile nr. 867 din 25 aprilie 2007.

La data de 30 mai 2008,

Judecătoria Oltenița a pronunțat încheierea prin care s-a lămurit dispozitivul

Sentinței civile nr. 867 din 25 aprilie 2007, cererea fiind formulată de

recurenta din prezenta cauză și a vizat excluderea de la aplicarea

dispozițiilor sentinței anterior menționate a imobilelor care interesau pe SC

U.I. SRL.

Tribunalul Călărași,

prin Decizia civilă nr. 731/R de la 6 octombrie 2008, a admis recursul declarat

de B.C.R. împotriva încheierii de ședință de la 30 mai 2008, în sensul că s-a

respins cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 867 din 25

aprilie 2007.

Anterior rămânerii

irevocabile a Sentinței nr. 867 din 25 aprilie 2007, recurenta a încheiat cu SC

S.G.I. SRL antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 75 din 1 noiembrie 2007 la

prețul de 1.200.000 RON, fără TVA.

În cazul acțiunii în

răspundere pentru paguba cauzată prin fapta ilicită, temeiul juridic al

acțiunii introductive formulate de recurentă, prescripția începe să curgă, în

condițiile art. 8 din Decretul-Lege nr. 167/1958, de la data când păgubitul a

cunoscut sau trebuia (ori putea) să cunoască paguba și pe cel care răspunde de

ea.

Caracteristica

acestei reguli speciale de determinare a începutului prescripției extinctive

constă în stabilirea unor momente alternative de la care prescripția începe să

curgă, respectiv fie de la momentul subiectiv al cunoașterii pagubei și pe cel

care răspunde de ea, fie momentul obiectiv al datei la care trebui sau putea să

cunoască aceste elemente.

Rezultă, așadar, că

data de la care recurenta a cunoscut sau, cel puțin, trebuia ori putea să

cunoască paguba produsă prin fapta ilicită a executorului judecător D.O. este 5

februarie 2008, data soluționării irevocabile a hotărârii anterior menționate,

întrucât SC U.I. SRL a fost parte în dosarul soluționat prin Sentința civilă

nr. 867/2007, formulând întâmpinare la contestația ce a format obiectul

Dosarului nr. 4029/269/2006 în care s-a pronunțat hotărârea anterior

menționată.

Întrucât recurenta,

prin cererea de chemare în judecată, a învederat că fapta ilicită avută în

vedere în aprecierea îndeplinirii condițiilor atragerii răspunderii civile

delictuale este fapta ilicită săvârșită de executorul bancar D.O. ca urmare a

organizării licitației publice la data de 23 noiembrie 2006, în baza

prevederilor art. 8 anterior menționate, Înalta Curte apreciază că instanța de

fond, în mod corect, a reținut ca fiind prescrisă acțiunea introductivă,

aceasta fiind depusă la data de 21 aprilie 2011, după împlinirea termenului de

3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul-Lege nr. 167/1958 privind prescripția

extinctivă.

Nu poate fi reținut

drept moment de la care începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani data

pronunțării Sentinței civile nr. 377 din 26 februarie 2009 a Judecătoriei

Oltenița, deoarece prin această hotărâre s-a dispus întoarcerea executării,

nemaiputând fi vorba, în acest moment, de o faptă ilicită săvârșită de

executorul bancar D.O., în calitate de prepus al băncii, întrucât, la data

pronunțării acestei sentințe, nu a avut loc nicio executare silită efectuată de

către acesta.

Exercițiul dreptului

subiectiv la acțiune în răspundere civilă, indiferent de natura acesteia,

delictuală sau contractuală, se naște de la momentul cunoașterii de către cel

vătămat a pagubei și a celui răspunzător de aceasta, or, acest moment nu poate

fi decât data de 5 februarie 2008, deoarece sumele solicitate reprezintă

valoarea bunurilor adjudecate plus dobânda legală, care constituie, totodată,

și prețul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de recurentă.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta SC U.I. SRL Oltenița împotriva

Deciziei nr. 191 de la 24 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC U.I. SRL Oltenița împotriva Deciziei nr. 191

de la 24 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 5 martie 2013.

Procesat de GGC - AS