ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 926/2023

Ședința publică din data de 21 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 08.01.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., prin director economic B., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și Agenția Pentru Protecția Mediului Covasna, a solicitat anularea Hotărârii nr. 804 din 11.11.2020 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și obligarea pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 31/2021 din data de 31 martie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției pentru Protecția Mediului Covasna.

A respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva hotărârii C.N.C.D. nr. 804/11.11.2020 și a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului Covasna suma de 2210 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecarea cauzei să se admită cererea de chemare în judecată.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a prezentat următoarele critici:

Prin Hotărârea civilă nr. 31/2021, pronunțată la data de 31 martie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva hotărârii C.N.C.D. nr. 804 din 11 noiembrie 2020.

Pronunțând această hotărâre Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a reținut că o persoană juridică, nu poate să aibă calitate procesuală activă în cazul unei petiții înaintată C.N.C.D. Calitate procesuală activă pentru a reclama existența unei fapte de discriminare prejudiciabilă au doar persoanele fizice sau organizațiile neguvernamentale care au drept scop protecția drepturilor omului sau are un interes legitim în combaterea discriminării.

Instanța de contencios administrativ și fiscal, a luat această hotărâre în temeiul prevederilor art. 20 și art. 28 ale Ordonanței nr. 13/2000 (ordonanța nu poate constitui temeiul legal al hotărârii, fiindcă nu reglementează discriminarea), respectiv art. 1, art. 2 și art. 26 ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000.

Recurenta apreciază că Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare nu exclude posibilitatea ca legislația să se aplice și persoanelor juridice. În textul Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 se face referire la persoane, care pot fi persoane fizice sau persoane juridice.

Potrivit art. 2 alin. (1) al Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Prin formularea "sau a drepturilor recunoscute de lege" se înțelege că definiția se extinde și asupra persoanelor juridice, care la rândul lor, se bucură de drepturi.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin deciziile sale în multe cauze din România a admis ca persoanele juridice să considere că li s-au încălcat drepturile. In aceste condiții excepția lipsei calității procesuale active ale persoanelor juridice trebuie să fie respinsă.

Obiectul petiției și motivul exercitării căii de atac a vizat încetarea de către Agenția pentru Protecția Mediului Covasna a publicării și în limba maghiară a solicitării autorizațiilor de mediu în cotidianul de limbă maghiară "C." din județul Covasna. Prin publicarea și în limba maghiară a acestor anunțuri se asigura dreptul la informare în limba maternă a cetățenilor români aparținând minorității maghiare, locuitori ai Județului Covasna, unitate teritorial administrativă în care ponderea cetățenilor români aparținând minorității maghiare obligă administrația publică locală și autoritățile deconcentrate să asigure utilizarea limbii materne potrivit art. 120 alin. (2) din Constituția României, în conformitate cu convențiile internaționale în domeniu la care România este parte (Convenția privind protecția minorităților naționale și Cartea europeană a limbilor regionale sau minoritare).

Prin anunțurile și în limba minoritară, se realizează o formă de finanțare legală a publicațiilor în limba minorității maghiară, fapt ce contribuie la existența mass-media de limba maghiară din România, element esențial în exercitarea dreptului la păstrarea, exprimarea și dezvoltarea identității etnice a cetățenilor români ce aparțin minorității naționale maghiare, drept consfințit în art. 6 alin. (1) din Constituția României în conformitatea cu convențiile internațio-nale în domeniul în care România este parte.

Obiectul petiției și motivul exercitării căii de atac privește încălcarea art. 6 alin. (1), art. 120 alin. (1) din Constituția României, respectiv art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (4), art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, respectiv dreptul unui cetățean român aparținând unei minorități naționale de a fi informat despre subiectele de interes public în limba maternă, drept ce implică și existența a mass-media în limba minoritară.

Prin interpretarea prevederilor art. 20 alin. (1), art. 28 din O.G. nr. 137/2000, raportat la pct. 16 din Directiva 43 din 2000 a Comisiei Europene, rezultă că legislația națională oferă protecție și persoanei juridice împotriva discriminării când este cazul.

S.C. A. S.R.L. - editorul cotidianului "C.", este o societate comercială, persoană juridică de drept privat care editează un cotidian în limba maghiară, pentru informarea cetățenilor români aparținând etniei maghiare. Decizia Agenției pentru Protecția Mediului Covasna, instituție publică deconcentrată, de a nu mai publica și în limba maghiară a solicitării autorizațiilor de mediu atinge dreptul jurnaliștilor S.C. A. S.R.L., cetățeni români de etnie maghiară dar și dreptul cititorilor cotidianului "C.", cetățeni români aparținând minorității maghiare, de a își păstra, exprima și dezvolta identitatea etnică, prin încălcarea dreptului la a avea mass-media de limba maternă și de a se informa în limba maternă.

Constituția României și convențiile internaționale în domeniu, la care România este parte garantează drepturile minorităților naționale.

În drept, se constată că cererea de recurs cuprinde critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului Constanța a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului investit cu soluționarea cererii de recurs, s-a fixat termen de judecată la data de 07 februarie 2023.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate și a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum și prin raportare la dispozițiile legale incidente Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Înalta Curte constată că cererea de recurs cuprinde critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv recurenta-reclamantă a apreciat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că societățile comerciale nu se încadrează în rândul persoanelor care pot fi discriminate.

În ceea ce privește criticile dezvoltate de recurenta-reclamantă în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..‚ instanța de recurs le apreciază ca fiind nefondate.

Cu privire la situația de fapt, Înalta Curte reține că, recurenta-reclamanta a sesizat C.N.C.D cu petiția nr. 6947/15.11.2019, prin care a reclamat încetarea, de către Agenția pentru Protecția Mediului Covasna, a publicării și în limba maghiară a solicitării autorizațiilor de mediu, în cotidianul de limbă maghiară C. din județul Covasna, cotidian editat de reclamantă, petiția fiind justificată și prin faptul că publicarea anunțurilor de solicitare a autorizației de mediu în mod exclusiv în limba română nu atinge scopul dezbaterii publice al eliberării autorizației de mediu, întrucât cetățenii de naționalitate maghiară din județul Covasna nu au posibilitatea de a lua cunoștință de înființarea unui obiectiv, care are efect asupra mediului înconjurător și nici posibilitatea de a informa această instituție despre eventualele probleme legate de obiectiv.

Prin Hotărârea nr. 804/11.11.2020 C.N.C.D. a admis excepția invocată din oficiu privind lipsa calității procesuale active a S.C. A. S.R.L., editorul cotidianului C., temeiul legal al excepției fiind art. 5 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Ordinul C.N.C.D. nr. 144/2008 privind Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor în fața C.N.C.D., procedură conform căreia persoana interesată este fie persoana care se consideră discriminată și sesizează Consiliul cu privire la săvârșirea unei fapte de discriminare împotriva sa, fie una din persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) și (2) sau alte persoane care au un interes legitim în combaterea discriminării și reprezintă o persoană, un grup de persoane sau o comunitate împotriva căreia s-a săvârșit o faptă de discriminare.

Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 134/2000: "Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei."

Așadar în cuprinsul textului de lege citat anterior nu se face referire expresă la calitatea persoanei care poate face sesizare la C.N.C.D., pentru clarificare acest text de lege trebuie coroborat cu alte mențiuni din curpinsul aceleiași ordonanțe.

Astfel, în acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte reține că prevederile art. 26 din O.G. nr. 137/2000 privitor la sancțiunile aplicabile faptelor de discriminare, aduce lumină cu privire la persoanele care pot fi discriminate, respectiv persoanele fizice, un grup de persoane, ori o comunitate, acest articol nefăcând vreo referire la exitența unei sancțiuni pentru discriminarea unei persoane juridice.

În ceea ce privește persoanele care însă pot sesiza C.N.C.D. sau care pot avea calitate procesuală activă într-un litigiu privitor la existența unor elemente de discriminare, actul normativ indicat anterior prevede la art. 28 că:,,(1) Organizațiile neguvernamentale care au ca scop protecția drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate și aduce atingere unei comunități sau unui grup de persoane.

(2) Organizațiile prevăzute la alin. (1) au calitate procesuală activă și în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, la cererea acesteia din urmă."

În speță, în mod corect a reținut instanța de fond că în ceea ce privește sesizarea C.N.C.D. în legătură cu o faptă de discriminare, precum și posibilitatea de a deține calitate procesuală activă într-o astfel de sesizare sau chiar într-un litigiu prin care se solicită despăgubiri și restabilirea situației anterioare, aceasta nu se poată face de către o societate comercială.

Nu este exclusă posibilitatea ca o persoană juridică să poată sesiza C.N.C.D. în legătură cu o faptă de discriminare, în condițiile în care o organizație non guvernamentală cu acțiune în zona protejării drepturilor omului și constituită în temeiul O.G. nr. 26/2000, respectiv având caracterul unei fundații sau asociații, are posibilitatea formulării unei astfel de sesizări.

Totodată o instituție de cult, constituită în conformitate cu legislația națională și recunoscută că reprezentantă a unui grup/comunitate religios/religioasă și care deține personalitate juridică poate sesiza C.N.C.D., tocmai în manifestarea rolului său de reprezentant al comunității respective.

Însă, în ceea ce privește posibilitatea ca o societate comercială să poată sesiza C.N.C.D., instanța de fond a reținut în mod just că nu există un temei legal, considerente pentru care actul administrativ contestat de recurenta-reclamantă, reprezentat de Hotărârea C.N.C.D. nr. 804/11.11.2020 a fost apreciat ca fiind legal.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată, este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 31/2021 din data de 31 martie 2021 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 31/2021 din data de 31 martie 2021 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2023