ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 80/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal cu nr. x/2021, la data de 16 noiembrie 2021, reclamanta Asociația Club Sportiv ITF Timișoara în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Taekwon-Do ITF, a solicitat anularea Deciziei Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 și Hotărârii Adunării Generale nr. 175/05.09.2021 prin care a fost respinsă Cererea de afiliere, anularea adresei nr. x/06.09.2021 de comunicare a refuzului nejustificat de afiliere a reclamantei, precum și toate actele administrative întocmite în mod subsecvent ei, precum și - în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție configurat legislativ de art. 18 din Legea nr. 554/2004, verificând îndeplinirea condițiilor necesare și subrogându-se pârâtei, admiterea cererii și, în principal înscrierea reclamantei Asociația Club Sportiv ITF Timișoara în lista asociațiilor club sportiv afiliate la Federația Română de Taekwon-Do I.T.F, iar circumscris subsidiarului, obligarea pârâtei la reanalizarea cererii reclamantei în vederea afilierii Asociației Club Sportiv ITF Timișoara la Federația Română de Taekwon-Do ITF, cu finalitatea înscrierii, de către pârâtă, pe lista Asociațiilor club sportiv afiliate la Federația Română de Taekwon-Do ITF, cu cheltuieli de judecată. Prin cererea de modifiare a acțiunii depusă la data de 16.03.2022, reclamanta a solicitat, în plus față de petitele inițiale și anularea în parte a actelor inerente/pregătitoare celor inițial contestate, respectiv și anularea pct. -ului 3 lit. b) al Procesului-verbal al Biroului Federal al FRTKD ITF nr. 170/18.08.2021 și a punctului 3 subpunctul 2.2. al Procesului-verbal al Adunării Generale a Federației Române Taekwon-Do ITF nr. 175/05.09.2021, încheiat în ședința online.

Hotărârea primei instanțe. Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara invocată prin întâmpinare. Prin sentința civilă nr. 136 din data de 16 martie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a calificat modificarea cererii de chemare în judecată depusă de reclamantă, ca fiind o modificare a cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ. și ca atare, a constatat că reclamanta este decăzută din dreptul de a formula o astfel de cerere, a respins excepția tardivității formulării acțiunii invocată de către pârâtă prin întâmpinare, a admis excepția inadmisibilității petitului privitor la anularea adresei nr. x/06.09.2021 emisă de pârâtă și în consecință a respins acest petit ca fiind inadmisibil. De asemenea, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de Asociația Club Sportiv ITF Timișoara, în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Taekwon-Do ITF, și în consecință: a anulat Decizia Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 și Hotărârea Adunării Generale a Federației Române de Taekwon-DO ITF nr. 175/05.09.2021, în partea referitoare la respingerea cererii de afiliere formulată de reclamantă și a obligat pârâta Federația Română de Taekwon-Do ITF la înscrierea reclamantei Asociația Club Sportiv ITF Timișoara în lista Asociațiilor Club Sportiv afiliate la Federația Română de Taekwon-Do ITF și să plătească reclamantei suma de 4500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs. Împotriva încheierii de ședință din data de 18.02.2022 și a sentinței civile nr. 136 din data de 16 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Federația Română de Taekwon-Do ITF, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ. și solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate în privința anularii Deciziei Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 și a Hotărârea Adunării Generale a Federației Române de Taekwon-do ITF nr. 175/05.09.2021, în partea referitoare la respingerea cererii de afiliere formulată de reclamantă, a obligației pârâtei recurente FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO ITF la înscrierea reclamantei intimate ASOCIAȚIA CLUB SPORTIV ITF TIMIȘOARA în lista Asociațiilor Club Sportiv afiliate la FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO IT si a obligării pârâtei recurente FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO ITF să plătească reclamantei intimate suma de 4500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată si trimiterea cauzei pentru rejudecare instanței competente material si teritorial sa judece cauza, având în vedere ca au fost încălcate la soluționare cauzei normele de competenta materiala si teritoriala. În, subsidiar, în cazul în care Curtea de Apel Timișoara a fost competenta material să judece cauza, și recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurată și rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată. Recurenta-pârâtă a susținut, în primul rând, că instanța de fond a greșit când a constatat ca este competenta material sa judece, arătând că, prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, calitatea de autoritate publică, dobândită prin asimilare, de către un subiect de drept, nu este suficientă pentru a conferi, "de plano", caracter de act administrativ tuturor actelor întocmite de acesta în exercitarea activității sale. Corelativ, nu toate actele emise de către respectivul subiect sunt supuse jurisdicției contenciosului administrativ, ci numai acelea care îndeplinesc condițiile enunțate de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care statuează că actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. În cazul de fata, hotărârea a cărei anulare se solicită, nu a fost emisă de o autoritate publică în regim de putere publică, ci a fost adoptată de o persoană juridică de drept privat (fie ea și de utilitate publică), în condițiile stabilite de propriului statut si regulament. Statutul special de utilitate publică al federației pârâte este lipsit de relevanță, întrucât măsura refuzului afilierii nu a fost luată prin utilizarea puterii publice, ci ca urmare a prerogativelor conferite pârâtei prin voința liberă a membrilor săi - prin participarea la constituirea federației sau prin aderarea ulterioară la aceasta. Cu alte cuvinte, actul juridic contestat nu a fost emis de pârâtă în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii (așa cum statuează art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004), ci acesta a fost adoptat în vederea aplicării dispozițiilor Statutului și ale Regulamentului - ca structură internă a Federației. Concluzionând, recurenta susține că hotărârea contestată nu a fost emisă pentru punerea în aplicare a legii, măsura adoptată neavând drept scop un interes public, ca element esențial al unui act administrativ de autoritate, fiind, în realitate, un act de punere în executare a statutului, regulamentelor - ca act juridic de ordine privată; izvorul actului contestat nu este legea, ci acordul părților, conform prevederilor O.G. nr. 26/2000, care reglementează structurile asociative (asociațiile, fundațiile, federațiile), ca o expresie a dreptului la liberă asociere. În ceea ce privește motivele de recurs care se cicmcumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că Adunarea Generala este forul suprem de conducere a federației, si daca în unanimitate, au decis respingerea cererii pentru motivele indicate aceasta cerere este fondata si are acoperire legala, si, fața de considerentele exprimate de mai sus, înființarea federației s-a realizat prin asocierea membrilor care in calitatea acestora de practicanți de arte marțiale au decis sa formeze o structura sportivă națională. Înființarea Federației Romane de Taekwon-do ITF. nu a reprezentat o obligație legala a practicanților de Taekwon-do ITF din România si nu a fost o structura înființată urmare a unui act emis de Guvern, ci o asociere in baza legii civile. Așadar, daca acești membri, "intuitu personae", au decis sa formeze federația, apreciem ca si pe parcurs este la alegerea acestora sa afilieze membri noi pe care apreciza necesar si corect sa facă parte din structura federației sau sa îi înlăture dacă încalcă regulamentele. Federația este înființată în baza art. 35 alin. (2) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000. Deci dreptul de a fi de utilitate publică este dat de la înființare, ceea ce permite desfășurarea de activități de utilitate publică și ne obligă de a formula aceste calități în toate mijloacele de prezentare ale federației, fără a face nimic contrar legii. Arată recurenta că instanța de judecata în mod greșit s-a limitat doar la analiza condițiilor de afiliere din statut si lege si a omis sa analizeze și să motiveze admiterea cererii în flagrantă contradicție cu normele federației referitoare la acreditare. Legat de refuzul de afiliere, pentru ca reclamanta intimata nu avea antrenor acreditat din partea federației sa poată preda stilul de arta marțială Taekwon-do ITF, cu toate ca deține calitate de antrenor cu acte recunoscute de MTS, Scoală de antrenori, respingerea cererii de afiliere este corecta. Pe langa aceasta calitate de antrenor trebuia ca domnul Leahu Victor sa fi obținut si o viza anuala care sa îi dea dreptul sa predea Taekwondo ITF in cadrul structurilor de drept privat, mai exact cluburi sportive, instituții, în cadrul federației sau in afara acesteia Sa poți preda Taekwon-do ITF într-un cadru recunoscut de federația de resort si sa te poți afilia la federație, este imperios necesar ca antrenorul sa fie avizat, acreditat anual de federație prin participarea acestuia la cursurile efectuate de doua ori pe an in cadrul federației. În raport de prevederile art. 7 din Regulamentul de organizare si funcționare a Comisiei Tehnice, postat pe site-ul federației (www.x.ro), până la data afilierii nu s-a primit pe adresa federației o adresa, solicitare, cerere prin care domnul Leahu Victor sa participe la aceste cursuri, urmând ca ulterior, prin promovarea examenului să poate preda oficial și recunoscut de FRTKD disciplina sportiva. A interpreta in afara cadrului/regulilor menționate mai sus, înseamnă ca putem accepta ca oricine care deține un carnet de antrenor poate preda aceasta disciplina, independent de cerințele regulamentare, sportive, specifice stilului de arta marțială Taekwon-do ITF. Susținerile instanței referitoare la îndeplinirea condițiilor de afiliere nu pot fi primite, acele prevederi fiind condiții minime, care pot fi suplimentate de către federațiile sportive in funcție de specificul acestora. Nu toate structurile sportive care au recunoașterea ramurii de sport Taekwon-do ITF sunt afiliate la federație, și nu se pot emite decizii, rezoluții care să le fie impuse, sa fie obligatorii. Artele Marțiale (sporturi combative, deosebit de periculoase, chiar letale uneori), trebuie practicate, predate într-un cadru strict controlat, determinat, nu pot fi lăsate la îndemâna unor persoane care doar dețin doar o calitate de antrenor, obținută cu 6 ani in urma, fara deține o licență anuală, în cadrul căreia, în urma examenului, se analizează pregătirea fizica si comportamentul psihic al antrenorului. Așadar, față de primul motiv de refuz menționat, în căzui participări la cursuri, și a promovării examenului, antrenorul primește licența anuală și astfel structura sportiva poate reveni cu cererea de afiliere la federație, fara a mai avea un impediment din acest punct de vedere. Cum instanța de judecată nu a mai analizat aceste norme legale, probabil le-a omis, deoarece nu a motivat în contra lor, sentința este nelegală și din acest punct de vedere. Legat de al doilea motiv de refuz, bazat pe problemele disciplinare, recurenta susține că instanța a motivat în raport și de susținerile sale ca nu exista decizie de sancționare a domnului Leahu Victor, care sa stea la baza refuzului, însă, s-a explicat ca nu există în prezent o decizie de sancționare emisă, dar nu urmare a faptului ca nu au existat probleme ci ca acesta, prin clubul afiliat federației, a părăsit ca membru organizația și astfel apărea ca lipsită de efect sancționarea. Membrii nu au uitat comportamnetul lui și au decis în consecință.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 01 august 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 22 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Aspecte procedurale. Prin încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată și a acordat termen la data de 11 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: 7.1 Situația de fapt În data de 11.05.2021 reclamanta a remis pârâtei cererea sa de afiliere însoțită de înscrisurile prevăzute de art. 29 alin. (4) din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000. Prin Decizia Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 și Hotărârea Adunării Generale nr. 175/05.09.2021, cererea de afiliere formulată a fost respinsă, pentru lipsa unui antrenor acreditat de Federație și care să nu aibă abateri disciplinare în trecut. Pârâta a considerat că persoana indicată în calitate de antrenor al clubului, domnul Leahu Victor, nu îndeplinește această condiție. Reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara, solicitând efectuarea unui control de legalitate asupra actului administrativ reprezentat de Decizia Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 și Hotărârii Adunării Generale nr. 175/05.09.2021 prin care a fost respinsă Cererea de afiliere, anularea adresei nr. x/06.09.2021 de comunicare a refuzului nejustificat de afiliere a reclamantei, precum și toate actele administrative întocmite în mod subsecvent ei, precum și admiterea cererii, în principal înscrierea reclamantei Asociația Club Sportiv ITF Timișoara în lista asociațiilor club sportiv afiliate la FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO I.T.F, iar circumscris subsidiarului, obligarea pârâtei la reanalizarea cererii reclamantei în vederea afilierii ASOCIAȚIEI CLUB SPORTIV ITF TIMIȘOARA la FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO I.T.F., cu finalitatea înscrierii, de către pârâtă, pe lista asociațiilor club sportiv afiliate la FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO I.T.F. Instanța de fond, respingând excepțiile invocate, a apreciat întemeiată cererea de chemare în judecată și a reținut că, toate condițiile unei afilieri, atât cele din norma generală, cât și cele menționate în Statut și în Regulamentul de ordine interioară a federației (inclusiv cele privind dovada încheierii unui contract pentru folosirea unei baze sportive în care să se desfășoare antrenamentele) sunt îndeplinite în speță, fiind nelegale menționările pârâtei referitoare la existența impedimentelor legate de antrenorul (ne)acreditat care, contrar susținerilor pârâtei, apare ca fiind unul acreditat) ori legate de abateri disciplinare săvârșite de acest antrenor (care, contrar susținerilor pârâtei, apar ca nedovedite, apreciind prin urmare că refuzul afilierii exprimat de pârâta federație este nelegal. 7.2 Analiza motivelor de casare Printr-un prim motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 3 C. proc. civ., recurenta a susținut că încheierea de ședință din data de 18.02.2022 și implicit sentința civilă nr. 136 din data de 16 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal sunt nelegale, având în vedere ca au fost încălcate la soluționarea cauzei normele de competenta materiala si teritoriala, calitatea de autoritate publică asimilată, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind suficientă pentru a conferi, "de plano", caracter de act administrativ tuturor actelor întocmite de acesta în exercitarea activității sale. În acest sens, recurenta arată că actului juridic contestat nu a fost emis de pârâtă în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii (așa cum statuează art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004), ci acesta a fost adoptat în vederea aplicării dispozițiilor Statutului și ale Regulamentului - ca structură internă a Federației, măsura adoptată neavând drept scop un interes public, ca element esențial al unui act administrativ de autoritate, fiind, în realitate, un act de punere în executare a statutului, regulamentelor - ca act juridic de ordine privată, izvorul actului contestat nefiind legea, ci acordul părților, conform prevederilor O.G. nr. 26/2000, care reglementează structurile asociative (asociațiile, fundațiile, federațiile), ca o expresie a dreptului la liberă asociere. Înalta Curte reține că, este în afara oricărei discuții afirmația cu caracter de principiu că nu toate actele juridice emise de o autoritate publică, tipică sau asimilată, sunt acte administrative, esențială fiind în calificarea acestuia natura raportului juridic ce face obiectul reglementării acestuia, drepturile și obligațiile ce intră în conținutul său, aceasta putând astfel emite acte juridice civile, de dreptul muncii, etc. Cu toate acestea, pentru a determina dacă suntem în prezența unui act administrativ emis de o autoritate publică asimilată, cum este FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO I.T.F., împrejurare necontestată de recurentă în cauză, pârâta obținând prin H.G. statut de utilitate publică, este necesar a stabili dacă actul juridic ce face obiectul analizei este emis în organizarea executării legii sau în executarea în concret a legii și în regim de putere publică, adică în exercitarea competențelor legale, în vederea realizării scopului înființării și utilității publice obținute statutar. Or, în speță, obiectul reglementării este acela de soluționare a unei cereri din partea unei Asociații sportive de a face parte din lista Asociațiilor Club Sportiv afiliate la această Federație, cu alte cuvinte este vorba despre un act juridic prin care Federația decide dacă exercitarea activității de utilitate publică să fie desfășurată în continuare în componența actuală sau împreună cu un alt membru afiliat. În această situație, dat fiind interesul public ce îl reprezintă desfășurarea activității de utilitate publică pentru care a fost înființată, într-o componență lărgită, ceea ce presupune pentru viitor trecerea unor asemenea prerogative și către noul membru, astfel cum a reținut și instanța de fond, se depășește sfera unor simple raporturi juridice civile asociative conform prevederilor O.G. nr. 26/2000. Prerogativele care au conferit statutul de utilitate publică a pârâtei FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE TAEKWON-DO ITF și care au condus la depășirea condiției de persoană juridică de drept privat, în ceea ce privește actele emise în regim de puetere publică, au transformat raportul de drept într-unul de drept public, întrucât federația pârâtă este singura instituție din România abilitată să reprezinte interesele ramurii sportive TAEKWON-DO ITF pe plan extern, prin afilierea la International Taekwon-Do Federation, respectiv intern, prin autorizarea expresă a Ministerului Tineretului și Sportului (art. 6 din Actul Adițional la Statut). Tot în această calitate, federația pârâtă este cea care elaborează normele, cerințele si baremurile privind pregătirea si selecția sportivilor pentru loturile naționale (art. 4 din Statut), organizează sistemul competițional de stil pe plan național, selecționează si pregătește loturile naționale, asigură perfecționarea prin stagii de pregătire intern si internaționale, asigură atestarea cunoștințelor profesionale ale instructorilor si antrenorilor în colaborare cu Ministerul Tineretului si Sportului si Federația Internațională de TAEKWON-Do (art. 4 din Statut), întreține si dezvoltă relații de colaborare cu federațiile similare din alte țări, cu forurile europene si internaționale de specialitate, poate să se afilieze la Consiliul International al Sportului Militar si la Federația Internațională a Sportului Universitar (art. 4), iar, în cazul în care acest sport va deveni olimpic, este abilitată să adere la Comitetul Olimpic (art. 4). Aceste decizii de interes public sunt luate în regim de putere publică, potrivit reglementărilor statutare, având în componență și noul membru afiliat, prin urmare, nu suntem în situația în care se emite un abonament sau un pachet de abonamente sau se decide asupra unor bunuri din patrimoniul acesteia, caz în care am fi într-un alt raport juridic decât unul izvorât din regimul de utilitate publică al federației, ci suntem în privința unui act administrativ individual asimilat, sub forma refuzului considerat nejustificat al unei autorități publice, asimilate în cazul în speță, de a admite cererea unei alte structuri asociative de a face parte din componența acestei federații, pentru ca împreună să desfășoare în continuare prerogativele de utilitate publică. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că în mod legal și temeinic curtea de apel a reținut refuzul nejustificat al pârâtei, manifestat explicit prin Decizia Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 și Hotărârea Adunării Generale nr. 175/05.09.2021, de admitere a cererii de afiliere formulată de reclamantă, în raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 8 și art. 2 alin. (2) din același act normativ, instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material, respectiv art. 29 alin. (4) din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, art. 6 din Statutul FRTKD ITF al FRTKD ITF și art. 16 din ROIF al FRTKD ITF. Prin Decizia Biroului Federal nr. 170/18.08.2021 și Hotărârea Adunării Generale nr. 175/05.09.2021, cererea de afiliere formulată de reclamanta Asociația Club Sportiv ITF Timișoara a fost respinsă, întrucât la analiza documentației s-a constatat că Asociația nu are un antrenor acreditat de Federație și care să nu aibă abateri disciplinare în trecut, persoana indicată în calitate de antrenor al clubului, domnul Leahu Victor, neîndeplinind această condiție. Potrivit art. 16 din ROIF al FRTKD ITF un club sportiv poate fi afiliat la federație dacă îndeplinește condiția de a avea "cel puțin un antrenor angajat sau un instructor atestat de către Federația Română de Taekwon-do I.T.F. sau de către M.T.S., S.N.A., practicant de Taekwon-do I.T.F., preferabil posesor al centurii negre minim 1 DAN, care să răspundă de conducerea și organizarea procesului de instruire și antrenament". Recurenta a susținut că înființarea Federației Romane de Taekwon-do ITF. nu a reprezentat o obligație legala a practicanților de Taekwon-do ITF din România si nu a fost o structura înființată urmare a unui act emis de Guvern, ci o asociere in baza legii civile. Așadar, daca acești membri, "intuitu personae", au decis sa formeze federația si pe parcurs este la alegerea acestora sa afilieze membri noi pe care apreciza necesar si corect sa facă parte din structura federației sau sa îi înlăture dacă încalcă regulamentele. Înalta Curte constată că, deși recurenta arată că Federația este înființată în baza art. 35 alin. (2) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, astfel încât dreptul de a fi de utilitate publică este dat de la înființare, ceea ce permite desfășurarea de activități de utilitate publică și o obligă de a formula aceste calități în toate mijloacele de prezentare ale federației, fără a face nimic contrar legii, susține în același timp că alegerea de a afilia noi membrii reprezintă o decizie a membrilor care au înființat-o, ceea ce transformă această manifestare de voință într-o condiție pur potestativă, fiind exclusiv o chestiune lăsată la aprecierea membrilor fondatori, deși există dispoziții legale și regulamentare care reglementează condițiile de afiliere. Arată recurenta că instanța de judecata în mod greșit s-a limitat doar la analiza condițiilor de afiliere din statut si lege si a omis sa analizeze și să motiveze admiterea cererii în flagrantă contradicție cu normele federației referitoare la acreditare, însă instanța de recurs constată că instanța fondului tocmai acest lucru a făcut. Astfel, prima instanță a reținut că, în ce privește dovada calității de antrenor, stipulațiile regulamentare sunt alternative, respectiv se solicită ca acest antrenor să fie atestat fie de către Federația Română de Taekwon-do I.T.F., fie de către M.T.S. ori S.N.A. Din observarea certificatului de calificare profesională și din carnetul de antrenor depuse la dosar (certificatul de calificare profesională NR. x/29.02.2016 emis de MTS-Centrul Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor, în cadrul căreia este organizat SNA, carnetul de antrenor nr. 9131/21.03.2016 emis de MTS -CNFPA și diploma de grad 1 DAN eliberată de Federația Internațională de Taekwon-Do), rezultă că Leahu Victor are calitatea de antrenor atestat de către Ministerul Tineretului și Sportului Scoală Națională De Antrenori, așa cum stipulează cerința prevăzută de art. 16 din ROIF. Mai susține recurenta că, cu toate ca deține calitate de antrenor cu acte recunoscute de MTS, Scoală de antrenori, respingerea cererii de afiliere este corectă, întrucât, pe lângă această calitate de antrenor, trebuia ca domnul Leahu Victor sa fi obținut și o viză anuală care sa îi dea dreptul sa predea Taekwondo ITF in cadrul structurilor de drept privat, mai exact cluburi sportive, instituții, în cadrul federației sau in afara acesteia, aceasta presupunând ca antrenorul sa fi fost avizat, acreditat anual de federație prin participarea acestuia la cursurile efectuate de doua ori pe an în cadrul federației. Înalta Curte constată că recurenta invocă motive noi de respingere a cererii reclamantei, întrucât, pe de o parte, condiția vizei anuale nu este prevăzută de art. 16 din ROIF și nici nu a fost indicată ca motiv de respingere, fiind invocată pentru prima dată în proces, iar, pe de altă parte, lipsa vizei nu echivalează cu lipsa calității de antrenor, pe care domnul Leahu Victor o deținea, nefăcându-se distincția între deținerea calității de antrenor și exercitarea acestei profesii. Pe de altă parte, nu poate reținuă nici susținerea că îndeplinirea condițiilor de afiliere nu sunt suficiente, întrucât acele prevederi fiind condiții minime, pot fi suplimentate de către federațiile sportive în funcție de specificul acestora, întrucât condițiile afilierii sunt cele prevăzute de art. 29 alin. (4) din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, art. 6 din Statutul FRTKD ITF al FRTKD ITF și art. 16 din ROIF al FRTKD ITF., iar recurentul, în analiza unei cereri de afiliere nu poate solicita condiții suplimentare celor prevăzute de aceste reglementări. În ceea ce privește condiția referitoare la lipsa abaterilor disciplinare în trecut, instanța a constat că nicio sancțiune, nici de natură disciplinară, nici de altă natură nu a fost aplicată antrenorului, împrejurare confirmată de recurentă, care a susținut însă, că, deși în prezent nu exista o decizie de sancționare emisă, membrii nu au uitat comportamentul antrenorului urmare a faptului ca au existat probleme ci ca acesta, prin clubul afiliat federației care a părăsit ca membru organizația și au decis în consecință. Și în acest caz, recurenta invocă motive suplimentare, neavute în vedere la data emiterii actelor administrative de respingere a cererii de afiliere, neavând relevanță conflictele existente anterior atâta vreme cât nu au fost finalizate cu sancționarea disciplinară a antrenorului, aceasta fiind singura condiție prevăzută de regulament.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. În considerarea argumentelor expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul, ca nefondat.