ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 827/2023

Ședința din camera de consiliu de la 16 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată, la data de 21.02.2022, pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Taekwon-Do ITF, anularea deciziei emise de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de afiliere la Federația Română de Taekwon-Do ITF astfel cum a fost consemnată în Decizia Biroului Federal nr. 170/18.08.2021, în Hotărârea Adunării Generale a Federației nr. 175/05.09.2021 și, respectiv, în Adresa nr. x/06.09.2021, și anularea tuturor actelor subsecvente acestei decizii, cu obligarea pârâtei la afilierea A. la B..

1.2. Prin sentința civilă nr. 139 din 18 mai 2022, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

A apreciat instanța că obținerea de către o organizație neguvernamentală a statutului de utilitate publică nu determină eo ipso natura de dreptul public (administrativ) a litigiului, fiind cunoscut că nu doar autoritățile asimilate, ci și autoritățile public tipice, centrale sau locale, participă la o varietate de raporturi juridice, atât de drept privat, cât și de drept public.

Criteriul esențial pentru a determina natura administrativă a litigiului este emiterea actului contestat, respectiv manifestarea refuzului în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, iar actul sau manifestarea dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice de drept administrativ.

A reținut Curtea, în raport cu art. 38 și art. 38

1

din O.G. nr. 26/2000, că manifestarea de voință referitoare la afilierea unor alte organizații neguvernamentale la fundația pârâtă nu reprezintă o activitate desfășurată în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, deoarece aceasta din urmă privește derularea programelor sportive de interes general, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara la data de 06.06.2022.

Prin sentința civilă nr. 1961 din 5 decembrie 2022, Judecătoria a admis excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

A reținut instanța că actul prin care pârâta a respins cererea de afiliere formulată de reclamantă reprezintă un act administrativ cu caracter individual, strict emis pentru persoana reclamantei.

De asemenea, actul este emis în regim de putere publică, pârâta fiind unică la nivel național, fiind afiliată la federația internațională de specialitate, celelalte cluburi care doresc să participe la competiții sub egida federației internaționale sau să beneficieze de fonduri fiind nevoite să se afilieze la federația națională.

Astfel, a apreciat instanța că sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența aparținând, în raport cu rangul pârâtei, de autoritate publică centrală, și cu sediul reclamantei, Curții de Apel Cluj.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Judecătoria, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara – secția civilă, pentru considerentele ce urmează.

3.1. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Conform art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Deci, contenciosul administrativ este activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, sau asimilată acesteia, în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Reține Înalta Curte că nu toate actele emise de o instituție, chiar declarată a fi de utilitate publică, au caracterul juridic al unui act administrativ. Asimilarea unei persoane juridice de drept privat cu o autoritate publică nu poate fi făcută decât exclusiv în privința atribuțiilor pentru care a fost recunoscut statutul de utilitate publică sau prin care prestează un serviciu public, în regim de putere publică. Atribuțiile principale pe care le are o federație sportivă națională sunt enumerate de art. 37 din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului.

3.2. În cauză, rezumând obiectul acțiunii, se constată că acesta privește actul emis de federația pârâtă prin care a fost refuzată cererea de afiliere formulată de asociația sportivă reclamantă.

Însă, refuzul pârâtei de a accepta afilierea unui club sportiv nu reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu este emis în regim de putere publică în vederea organizării sau a executării în concret a legii.

Astfel, în raport cu pretențiile reclamantei, acțiunea nu are natura juridică a unui litigiu de contencios administrativ, nefiind incidente, din punct de vedere al competenței, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru stabilirea instanței competente trebuie avute în vedere dispozițiile art. 35 din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului și ale art. 35 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații coroborate cu dispozițiile art. 95 pct. 1 și art. 107 din C. proc. civ.

Conform art. 35 din Legea nr. 69/2000,

"Art. 35. - (1) Federațiile sportive naționale sunt structuri sportive de interes național, constituite prin asocierea cluburilor sportive și asociațiilor județene și ale municipiului București, pe ramuri de sport.

(2) Potrivit prezentei legi federațiile sportive naționale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice și fără scop lucrativ.

(3) Dobândirea personalității juridice se face în condițiile legii."

Potrivit art. 35 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații,

"Art. 35. - (1) Două sau mai multe asociații sau fundații se pot constitui în federație.

(2) Federațiile dobândesc personalitate juridică proprie și funcționează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță pentru asociațiile fără scop patrimonial, condiții care li se aplică în mod corespunzător, cu excepțiile stabilite în prezentul capitol.

(3) Cererea de înscriere se soluționează de tribunalul în circumscripția căruia federația urmează să își aibă sediul."

De asemenea, art. 95 pct. 1 C. proc. civ. dispune că

"Art. 95 – Tribunalele judecă:

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului, iar, în ceea ce privește competența teritorială, în raport cu sediul federației pârâte, conform art. 107 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Tribunalului Hunedoara are competența soluționării acțiunii reclamantei în primă instanță.

Deși această instanță nu a fost implicată în conflictul de competență sesizat, Înalta Curte reține că, în pronunțarea regulatorului de competență, trebuie stabilită instanța de judecată competentă conform dispozițiilor legale aplicabile, chiar dacă aceasta presupune trimiterea cauzei spre competentă soluționare unei instanțe care nu face parte dintre instanțele aflate în conflict.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Hunedoara – secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Taekwon-Do ITF în favoarea Tribunalului Hunedoara – secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.