ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4911/2023

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 13.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/23.07.2021 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.

Prin sentința nr. 277/2021 din 12 octombrie 2021 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs atât reclamanta A. solicitând în temeiul dispozițiilor art. 488 admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea acțiunii și anularea Raportului de evaluare nr. x/23.07.2021 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.

Arată recurenta că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 512 alin. (3) din Codul administrativ și art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, efectele suspendării raportului de muncă reprezentând o reglementare de protecție a funcționarului al cărui raport de muncă este suspendat, în sensul că îi oferă acestuia protecție împotriva încetării sau modificării raportului de serviciu pe această perioadă.

Totodată, arată că în mod greșit prima instanță a reținut că incompatibilitatea este generată nu de exercitarea funcției, fiind suficientă deținerea calității de funcționar public, inclusiv în cazul suspendării raportului de serviciu.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, și față de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor și lucrărilor dosarului reține că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prealabil, Înalta Curte va respinge excepția tardivității recursului declarat de reclamanta A. reținând dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, potrivit cărora "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare" și faptul că hotărârea instanței de fond a fost recomunicată la data de 07.02.2022, iar cererea de recurs a fost transmisă la data de 21 februarie 2022 potrivit email-ului transmis, aspecte în raport de care recursul a fost declarat cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Așa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ. scopul recursului este acela de a supune instanței de recurs doar examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanța de fond, și, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situației de fapt.

În ceea ce privesc criticile circumscrise motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susținând că judecătorul fondului a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 coroborate cu dispozițiile art. 512 alin. (3) Cod administrativ, raportat la incompatibilitatea în care s-a găsit recurenta reclamantă prin deținerea simultană a funcției publice în cadrul în cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și calitatea de membru al organelor de conducere (președinte interimar) al B..

Prin raportul de evaluare nr. x/23.07.2021 întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a reținut că doamna A., funcționar public în cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, a încălcat legislația privind regimul juridic al incompatibilităților întrucât, a deținut începând cu data de 04.10.2020 și calitatea de membru al organelor de conducere (președinte interimar) al B..

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamanta formulând critici din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În primul rând, instanța de control judiciar reține că elementele de fapt reținute în raportul de evaluare, în sensul deținerii calității de funcționar public în cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a membru al organelor de conducere (președinte interimar) al B., nu sunt contestate în cauză.

Recurenta-reclamantă a invocat, prin memoriul de recurs, că efectele suspendării raportului de muncă reprezentă o reglementare de protecție a funcționarului al cărui raport de muncă este suspendat, în sensul că îi oferă acestuia protecție împotriva încetării sau modificării raportului de serviciu pe această perioadă.

Înalta Curte apreciază aceste critici ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Potrivit art. 98 alin. (2) din Legea "Funcționarilor publici le este interzis să fie membri ai organelor de conducere ale partidelor politice și să exprime sau să apere în mod public pozițiile unui partid politic."

Starea de incompatibilitate prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 este generată prin simpla deținere simultană a două funcții/calități incompatibile potrivit legii, fără a fi nevoie de îndeplinirea altor condiții, susținerile reclamantei, în sensul că i-au fost suspendate raporturile de serviciu din cadrul ANPM, nu înlătură starea de incompatibilitate, dispozițiile normative nereglementând nicio excepție de la această stare de incompatibilitate, în condițiile în care articolul 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 nu utilizează termenul "exercitarea".

Pentru a se putea aprecia asupra situației de incompatibilitate, în raport de prevederile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, trebuie stabilit dacă reclamanta are calitatea de funcționar public la data dobândirii calității de membru al organelor de conducere ale unui partid politic, respectiv președinte interimar al partidului B.

Potrivit art. 512 alin. (2) și (3) din Codul Administrativ" Suspendarea raportului de serviciu are ca efecte juridice suspendarea prestării muncii de către funcționarul public și a plății drepturilor de natură salarială de către autoritatea sau instituția publică.

Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că este suficientă deținerea calității de funcționar public pentru nașterea situației de incompatibilitate, fără a fi fost necesar exercitarea acestei funcții.

Contrar susținerilor reclamantei, recurenta-reclamantă s-a aflat în situația de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare contestat, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță.

Art. 98 din Legea nr. 161/2003 face parte din Secțiunea a 5-a a Legii- Incompatibilități privind funcționarii publici. Art. 98 alin. (2) din lege consacră o incompatibilitate a funcționarului public (funcționarilor publici le este interzis să fie membri ai organelor de conducere ale partidelor politice și să exprime sau să apere în mod public pozițiile unui partid politic) și nu poate fi primit argumentul recurentei-reclamante în sensul că "de la intrarea în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru a fi reținută o situație de incompatibilitate există condiția exercitării acestora".

Nu poate fi primită nici interpretarea recurentei-reclamantei în sensul că valorile sociale ocrotite prin Legea nr. 161/2003 sunt amenințate și există incompatibilitate numai în situația unei suprapuneri a exercitării efective a funcției publice cu activitățile cu care se află în incompatibilitate.

Incompatibilitatea reținută în sarcina reclamantei există între exercitarea funcției publice și calitatea de membru al organelor de conducere (președinte interimar) al B., independent de acțiunile și activitățile pe care le-a desfășurat sau nu.

Legea nr. 161/2003 reglementează incompatibilități atât în legătură cu acțiuni/activități, cât și în legătură cu existența altor calități, în acest din urmă caz fără să existe condiția exercitării efective a unei din acțiunile/activitățile care caracterizează respectiva calitate, motiv pentru care nu prezintă nicio relevanță argumentul invocat de reclamantă conform căruia raportul de serviciu era suspendat a momentul numirii în funcția de Președinte al B..

Dispozițiile referitoare la incompatibilitățile funcționarilor publici din Legea nr. 161/2003 se coroborează cu cele cuprinse în Codul administrativ, astfel cum rezultă din prevederile art. 80 din Legea nr. 161/2003, care prevăd că "Incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile prezentului titlu."

Inalta Curte apreciază ca fiind necesară și suficientă simpla deținere a ambelor calități pentru a fi în prezența unei stări de incompatibilitate. Condiționările impuse funcționarilor publici în legătură cu manifestarea publică a convingerilor și preferințelor politice se reduc la perioada în care aceștia se află în exercitarea funcției publice, nefiind la alegerea persoanei evaluate și, totodată, impun acesteia o anumită conduită, cu consecința intervenirii unei sancțiuni în cazul nerespectării legii.

Afirmația recurentei-reclamante că "numirea în calitate de președinte al B. s-a făcut în lipsa acesteia și fără consimțământul acesteia" nu are niciun efect, ipoteza normei de la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 nereglementând vreo condiționare pentru nașterea stării de incompatibilitate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 519 C. proc. civ., respectiv art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 277/2021 din 12 octombrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.